20 Comments

1. 

   Daria P

   November 5, 2014 at 14:15

   De florile de iasomie descoperite in copilarie!

2. 

   Cristina Banica

   November 5, 2014 at 14:23

   Am un dor imens de zilele de vara petrecuta pe camp, la scaldat. De diminetile cu miros de gogosi facute de bunica, de torturile din noroi ornate cu zambile, de covoarele tesute de bunica in curte, de patul de vara, in care adormeam cu ochii la cer. Dor imi este bunicul, care ne lua apararea in fata bunicii atunci cand ne dojenea. Dor imi este sa alerg desculta dupa minge, sa sparg nuci cu ciocanul bunicului si sa merg la cules de struguri.

3. 

   Oana Corina

   November 5, 2014 at 14:39

   Mie imi lipsesc mult jucariile din lemn si cele pe care le agatam in brad de sarbatorile de iarna. Si deseori simt parfum de soc din limonada facuta de bunica vara. Imi este mai mereu dor de dealurile noastre, de vita de vie, de masa pusa in iarba, de carari, de tarta cu visine, de culorile magnoliei, de nuci, coliva, mamaliga in abur 🙂 De stana de la Sibiu, de vinul de la crama din Prahova, de aerul puternic din jurul casei de la Busteni si de zorii din Delta Dunarii. Imi este dor de Delta. Si cateodata rau de tot. Fiind si pasionata de pescuit si pofticioasa de peste 🙂 imi lipseste mult mersul in Delta vara. Imi iubesc mult tara si ce poate oferi ea si mereu am incercat sa sustin designul romanesc prin diverse proiecte pentru ca vad in el ceva aparte 🙂

4. 

   carmen denisa

   November 5, 2014 at 14:39

   mi-e dor de casa bunicilor si a matusei mele, din zona argesului.
   ambele au fost demolate… din pacate.
   de prispa inalta de lemn, de sobele din chirpici, in forma de cisma, unde inevitabil torcea cate o mata.
   de podeaua de dusumea, proaspat ferecata cu peria de scanduri si de simplitatea camerelor mici, stil vagon, in care au trait fericiti… multi ani (bunicii mei au murit ambii dupa 90 de ani).
   de mirosul copilariei de uscatele facute de bunica, sau de pomana porcului tocmai sacrificat, de bucuria cu care toti, ai casei, familia in miniatura, ne asezam in jurul mesei si taiam mamaliga rascoapta cu ata.
   de tot ce e autentic si simplu romanesc.
   de asta mi-e dor!

5. 

   Claudia

   November 5, 2014 at 14:46

   dor de campul cu flori vara, mirosul de iarba proaspat cosita; dor de stat in caruta plina cu fan; dor de urcat in cires sau in tei; dor de mers la scaldat cu verisorii mei; dor de mirosul de turta coapta facuta de bunica….

6. 

   Irina R.

   November 5, 2014 at 15:09

   Mi-e dor de tinerete.

7. 

   Valentina Manea

   November 5, 2014 at 15:29

   Mi-e dor de gustul de nuci verzi, de aroma mustului si de savoarea porumbului copt, toate din amintirile vacantelor din copilarie petrecute la bunicii din judetul Constanta.

8. 

   Hajni Ilyes

   November 5, 2014 at 15:55

   Dor de prispa bunicii din Harghita si de mirosul ierbii proaspat tunse!

9. 

   Olivia

   November 5, 2014 at 16:58

   dor de iaurt cu cozonac fierbinte. dor de visinata langa soba. dor de fan in podul casei. dor de cules de struguri. dor de sarmale cu pasalau, la ceaun. dor de cartofi copti pe jaratec, cand tata face tuica. dor de dealul din spatele casei, de unde se vede dealul din zare. dor de turte pe plita. dor de podeaua din lemn. dor de talpi goale dimineata, in prima zapada. dor de portocale si de vin fiert. dor de acasa.

10. 

    Carmen

    November 5, 2014 at 17:05

    Dorul romanesc reprezinta…copilaria petrecuta la tara pe ulite in mijlocul unei multimi de copii,mersul la vie alaturi de bunici,mirosul laptelui fiert abia muls de la vaca,gustul bulzului ardelenesc si al sarmalelor cu mamaliguta…satele care pastreaza inca traditiile romanesti si obiceiurile ancestrale…primavara cu mirosul ei de mana maicii domnului si de tei pe alei…vara cu miros de fan pe camp…

11. 

    Andrei Andreea-Mihaela

    November 5, 2014 at 17:09

    Imi este dor de Sighisoara..Avem o tara atat de frumoasa si din pacate nu este pusa in valoare cum ar trebuii..Avem atatea locuri frumoase dar nu sunt promovate. Pe mine m-a marcat cel mai mult Sighisoara. Are un aer medieval..ceva aparte..si oamenii din cetate sunt altfel.

12. 

    Nicoleta Marinescu

    November 5, 2014 at 17:19

    Mi-e dor de panza tesuta in casa de bunica din care ne facea camasute racoroase pentru vara, mi-a dor de painea facuta in tzest din lut (zona olteniei) pe care o mancam cu mare drag alaturi de ciorba de fasole gatita in oala de lut cat timp s-a copt aceasta; imi lipsesc plimbarile pana la moara cu bunicul cand porneam la macinat porumb, grau; mi-e dor sa-mi vad bunicul cioplind scaunele rotunde cu trei picioare pentru fiecare dintre nepoti. As fi dorit ca fiul meu sa vada asta acolo unde le este locul nu la un atelier platit, facut cu drag ce-i drept, dar fara mireasma si cadrul potrivit.

13. 

    cristina

    November 5, 2014 at 17:46

    Mancare gustoasa, simpla, gatita cu ingrediente obtinute din comuniunea cu natura si impartita cu cei dragi.

14. 

    Claudia Claudia

    November 5, 2014 at 22:28

    Din zona Moldovei vine dorul meu romanesc. Locuri pline de istorie si traditii care dainuie in timp datorita oamenilor de aici. Cu drag imi aduc aminte de verile petrecute in linistea muntilor, cand ma lasam pe spate in fanul putin verde si deseori ma jucam cu formele norilor ce imi puneau la incercare imaginatia. Mi-e dor si acum de acel parful de sunatoare pe care o strangeam cu verii si cu bunica mea pentru iernile reci, de mirosul laptelui proaspat din ceaun, de lampa ce ne lumina timid fetele pana la miezul noptii ce ne prindea jucandu-ne doar din cuvinte…Si de portul bunicii imi amintesc cu mandrie pentru ca il poarta si acum. Ea nu ar da bordeiul ei pe nimic in lumea asta si nici viata ei simpla ce I se citeste pe chipul imbatranit de veacuri dar traieste cu suftetul curat. Rememorez aceste povesti caci nu le pot spune altfel si sunt mandra ca sunt romanca.

15. 

    alexandra rada

    November 5, 2014 at 22:48

    Dor de drumetiile prin tara.

16. 

    Mihaela Marin

    November 5, 2014 at 23:58

    Imi e dor de copilul din mine. De inocenta , de sotron , de lipsa grijilor , de mangaierea bunicilor si de gustul de apa de izvor.

17. 

    Florin Limbox

    November 6, 2014 at 00:36

    Chiar imi doresc sa ajung la acest eveniment, sa vad care este atmosfera, pentru ca o sa am si eu de pus la punct unul cat de curand, asa ca o sa imi dau frau liber amintirilor si va spun ca imi este dor sa mananc o mamaliga facuta de bunica in ceaun la “bucataria de vara” din ograda, cu foc din coceni de papusoi o mamaliga cu branza proaspata de vaca, o mamaliga taiata cu sfoara de canepa, apoi sa ascult aberatiile bunicului, tapate cu miros de butoi de vin si sunet de cana metalica izbita de cep, imi este dor sa ma cocot in patul enorm de inalt si sa ma cuibaresc in plapuma groasa si grea, ca mai apoi sa adorm acompaniat de toate behaiturile si cotcodacelile de prin grajduri si cotete, sa ma trezesc dimineata cu ajutorul cocosului insomniac si a ciripelelor de toate natiile, sa ma dau jos din pat si zgribulit, sa ies in izmene ( sau pijamalute ) in batatura, in mirosul proaspat de balegar, sa ma holbez la soare si bunica sa ma cheme la o portie de lapte proaspat. Acum ca am terminat, lasand la o parte invitatiile, chiar imi este dor, de bunici, de locul ala moldavian, de perioada aia, de varsta aia. Probabil 5-6 ani. He he! Distractie placuta maine la eveniment 🙂 Cu respect, Florin Limbox

18. 

    Diana Vasuian

    November 6, 2014 at 09:38

    Mi-e dor de viata traita in copilarie alturi de bunicii mei – cu simplitate, cu seninatate, cu un echilibru intre moral si respect.

19. 

    Oana Pintrijel

    November 6, 2014 at 11:58

    Mi-e dor de iubire…iubirea autentica a bunicilor nostri, de mainile lor calde si de chipurile senine. Mi-e dor de modelele traditionale imprimate pe orice obiect din casa. Mi-e dor de gustul de Acasa!

20. 

    Natalia

    November 6, 2014 at 13:46

    furat cirese. scaldat si mers cu vaca. dormit in fan. mirosul de tei. ger si nameti. si turturi giganti. as putea continua la nesfarsit.