Printre claxoane, oameni grăbiți, probleme cotidiene, prosteste, ambalaje aruncate la întâmplare, viață de noapte, Bucureștiul ascunde rușinos curți ce spun povești trecute prin timp, povești cu detalii și contraste ce creează o compoziție parcă gata de pus în ramă.

Undeva pe lângă Grădina Icoanei este cunoscuta stradă Constantin Rosetti, unde o poartă de fier forjat păzește o altă lume.

Aici am găsit de la uși atent detaliate, la geamuri de diferite stiluri, spunând astfel povestea fiecărui locuitor.

Mixul de stiluri dă curții acestui imobil un aer primitor.

Următorea la stânga, intrăm pe strada Jean Louis Calderon, unde ne așteaptă o altă lume, gata să-și spună povestea. Aici paleta de culori parcă este atent aleasă, cât fiecare element să contrasteze, dar în același timp să se îmbine perfect. 

După draperiile trase, sunt locuitori ce își apără poveștile cu îndârjire. 

Încă de la intrarea în curte, ne întâmpină o fațadă cu coloane grecești, însă ca element dominant este intrarea, pe care marchiza în formă de scoică o ocrotește de atâta timp. 

O luăm agale pe străduțe și ajungem în plină zarvă, unde sunetul roților de tramvai îți povestesc istoria târgului de pe Calea Moșilor. Aici, un gang întunecat te conduce spre o altă curte parcă și mai încărcată de istorie. 

La balcon un bătrân privea în gol, stătea aici de când s-a însurat și era oarecum revoltat de încântarea mea de a afla povestea unei dărăpănături, pentru că înainte fusese o casă maiestoasă, cât să fii mândru să stai în ea. Aici neogoticul își pune accentul pe fațadă și pe detaliile ușilor și ferestrelor. 

În plimbarea spre Cișmigiu, pe bătrânul Bulevard Regina Elisabeta zace obosit fostul Cinema București. Acesta este păzit de un non-stop, care totodată camuflează o curte smulsă din vremea eclectismului.

Locuitorii spun că prin anii ’40 era punctul de întâlnire a oamenilor din înalta societate: după un film văzut la cinema, continuau aici cu jocurile de cărți sau cu schimbul de opinii. Apoi imobilul a fost împărțit în apartamente date spre vânzare. 

Multe astfel de locuri ce au văzut o întreagă istorie dau un parfum special Bucureștiului, care doar așa își mai poate dezvălui puțin din specificul lui.

Fotografii: Andra Raicu