Când a început povestea cu ilustraţiile? În liceu, în facultate, mai devreme?

Povestea cu ilustraţiile-ilustraţii, de-adevăratelea, a început la sfârşitul anului trei de facultate, când m-am încăpăţânat să transform lucrarea de licenţă într-una de carte ilustrată (eu studiam graphic design, să vedeţi…) şi să mă apuc eu singurică să-mi croiesc drum în lumea asta necunoscută şi înfricoşătoare pentru cineva care-a fost educat în spiritul rigorii şi-al disciplinei designului tipografic sau de identitate. Dar după ce îţi exasperezi profesorii, transformând orice temă de design într-una de “ce-ar fi să ilustrez eu ceva aici”, direcţia ţi se prezintă natural. Aşa că am făcut un masterat în Londra, unde am visat ilustraţie pe pâine ‘and that was the beginning of a beautiful friendship’.

My Deerest, disponibil original şi în print (2 exemplare)

Ai studiat artele în Londra. Ce a însemnat asta pentru tine, cu ce a venit la pachet?

În primul rând a însemnat să studiez la un nivel înalt o disciplină care nu există în Universităţile de Artă din România. Apoi, să-mi petrec timpul într-un mediu unde toată lumea se ocupă numai cu aşa ceva – de la profesori şi colegi care erau toţi ilustratori, până la agenţi şi angajatori, galerişti, critici de artă etc. În Londra am făcut cunoştinţă cu un alt sistem de valori, cu un alt sistem educaţional, din care m-am străduit să asimilez cât am putut.

Am cunoscut oameni care mi-au explicat cum trebuie tratat un ilustrator, cum poţi să beneficiezi din a face asta zilnic şi cât de important este să fii vizibil. Din Londra am învăţat să trimit scrisori, să-mi fie dor, să-mi doresc să schimb ceva şi la mine acasă. Londra mi-a dat mai multă răbdare, mai mult tact şi profesionalism în ceea ce priveşte munca mea. Pe deasupra, mi-a mai dat o alergie, şi o ură cruntă faţă de cer înnorat, însă pe zi ce trece descopăr lucruri noi şi tind să fiu de acord cu cel care mi-a spus nu demult “poate că Londra ţi-a dat mai mult decât crezi”.

5 o’clock Thames, disponibil ca print la Atelierul de Print şi în original

Ce înseamnă să fii ilustrator în România? E bine, e greu?

Depinde cât de ilustrator alegi să fii în România. Eu am sărit cu capul înainte şi-am vrut să fac ce-mi place şi să încerc să trăiesc din asta. Mulţi mi-au zis că am înnebunit. Încă mai primesc întrebări de genul “când te angajezi şi tu, ca omul?”. M-am gândit înainte de a mă întoarce acasă că în România poate nu e ca în Marea Britanie, unde publicul e educat şi lumea ştie cu ce se mănâncă ilustraţia. M-am gândit că poate o să fiu nevoită să fac şi ce nu-mi place ca să pot să fac ce-mi place. Dar având în vedere că am 23 de ani şi îmi doresc să cred că în dragoste şi în meserie trebuie să alegi cu inima, o să încerc din răsputeri să fac în continuare ce mi-e drag şi ce mă face fericită, aici şi acum.

Chiar dacă uneori e mai greu şi clienţii nu sunt familiarizaţi întotdeauna cu modul de lucru cu un ilustrator ori cred că gustul lor e întotdeauna cel corect, chiar dacă nu avem asociaţii şi organizaţii care să ne sprijine şi să ne pună la dispoziţie o multitudine de resurse şi consiliere legislativă. Totuşi, piaţa nu este suprasaturată, blazată sau nişată ca în alte locuri, iar încetul cu încetul publicul devine mai receptiv şi mai interesat de lucruri frumoase şi valoroase. Aşadar, se poate.

Oh my dear, have no fear, disponibil original

De unde vin cel mai des proiectele: din UK sau din România?

Proiectele vin mai des din România, ce-i drept, poate şi pentru că noi suntem încă obişnuiţi cu întâlnirile face-to-face, ne place sentimentul de siguranţă atunci când ştii că cel cu care lucrezi e în oraş sau în ţară. S-a întâmplat şi în cazul meu să amân un proiect pentru că nu ajungeam în România în următoarele 4-5 luni de zile. Însă vin destule şi din afară şi nu numai din UK. Lucrez cu cea mai mare plăcere la proiecte care merg mână în mână cu stilul şi viziunile mele artistice (sau mai nou, culinare) şi mă bucur de fiecare dată când feedbackul este pe măsura muncii şi aşteptărilor mele.

Biciclete disponibile ca print la Atelierul de Print

Apropo de proiecte: cărţile de poveşti care arată senzaţional (Fairy of Dawn – Zâna Zorilor, Alice in Wonderland, Les Mains, De-adevăratelea) şi calendarul culinar delicios desenat de tine vor putea fi găsite/comandate şi în România? Iar De-adevăratelea sau ce se întâmplă când Făt-Frumos stă acasă este o carte scrisă, ilustrată şi aranjată cu totul de tine?

Aştept cu nerăbdare (şi nu mai am mult de aşteptat) ziua în care voi putea să anunţ că “Zâna Zorilor” este disponibilă în librării. Momentan este în lucru şi va fi lansată curând-curând! Cât despre “De-adevăratelea”, ea a fost proiectul meu de licenţă şi este cu totul şi cu totul a mea, cap-coadă! De acolo a pornit afinitatea mea în ilustrarea poveştilor şi basmelor româneşti, fiind totodată şi primul meu proiect de ilustraţie, după schimbarea macazului dinspre graphic design. Există un plan editorial pentru ea, însă nu a fost publicată încă; cine este interesat mă poate contacta pe e-mail sau la telefon în legătură cu achiziţionarea ei într-o ediţie limitată, însă mă străduiesc să obţin şi pentru ea un loc pe rafturile librăriilor, pentru a fi disponibilă publicului larg. Iar calendarele sunt realizate de They Draw and Cook, cu reţete minunat ilustrate de artişti din toată lumea, printre care si eu.

Fairy of Dawn sau Zâna Zorilor. Carte de poveşti româneşti, ilustrată de Mădălina, în curând în librării 🙂

De-adevăratelea, carte de poveşti-proiect de licenţă: scrisă, ilustrată şi aranjată în totalitate de Mădălina. Cu puţin noroc şi ea va fi curând în librării.

Pagină din calendarul culinar realizat de They Draw and Cook – disponibilă în original

La Marché de Noël ţi-am văzut felicitările şi câteva printuri. Apoi printurile tale au urcat şi în Mansarda Cărtureşti. Nu a trecut prea mult timp ca să văd felicitări ale editurii Vellant desenate de tine 🙂 Mai ştiu că pe pereţii Sufrageriei McCann Erikson România stau printurile tale şi că cei de la agenţia de publicitate CAP şi-au cadorisit partenerii cu felicitări special create… tot de tine. Devii greu de neglijat şi de confundat în ilustraţia de la noi. În ce se traduce asta pentru tine?

Mă bucur nespus de mult când văd că un proiect deosebit îmi aduce alte două proiecte noi. Veştile bune circulă repede, se pare, şi nu pot decât să sper că o să continue în acelaşi ritm. M-am întors în ţară de aproape 4 luni de-abia şi iată câte lucruri frumoase am realizat şi câte mai sunt încă de făcut! Câteodată îmi vine să ţopăi aşa, de drag că munca mea este apreciată şi văzută cu ochi buni, că stilul meu devine uşor recognoscibil şi că oamenii se bucură şi împart cu cei dragi ilustraţiile mele.

Uite, la Marché de Noel cel mai tare m-a umplut de plăcere când oamenii treceau pe lângă standul meu, intrau în “raza de acţiune” a ilustraţiilor mele cu o figură neutră şi plecau cu un zâmbet. A fost aşa o experienţă tonică şi încurajatoare pentru un tânăr artist, încât de-abia aştept să mai merg şi a doua oară, şi a treia oară – până pleacă toată lumea fericită! Şi, cel mai important, toate aceste proiecte şi colaborări îmi aduc relaţii noi cu oameni deosebiţi, care mă susţin şi mă apreciază, care dau sfoară în ţară că Mădălina ilustrează frumos şi că hei, ochii aici, uite ce trebuie neapărat să vezi! Şi toate astea pun umărul la împlinirea mea profesională şi la bună funcţionare într-o constantă beatitudine a unei minţi de artist.

Sunbathing, disponibil la cerere.

Felicitări de Crăciun pentru agenţia de publicitate CAP.

Cât de importantă e pentru tine colaborarea cu Atelierul de Print? Înţeleg că ei vin cu condiţiile grafice impecabile ca printurile tale să arate ce sunt de fapt – Artă. În plus, au creat acest context al impunerii şi promovării ilustratorilor. Când aţi început să colaboraţi?

Având în vedere că eu lucrez în modul tradiţional, cu acuarele, tuşuri şi creioane pe hârtie, nu printul digital este principalul meu mod de prezentare. Prin Atelierul de Print am reuşit totuşi să pun la dispoziţie unui public mai larg şi încă începător în acest caz ilustraţiile mele reproduse la o calitate superioară, însă la un preţ mult mai accesibil decât cel al unui desen original. Sunt destui cei care ori nu îşi permit din punct de vedere financiar, ori nu simt vreo plăcere deosebită în a avea în casă o lucrare originală, înrămată şi semnată de un tânăr artist.

Aşadar, printul de artă este soluţia cea mai bună în acest caz, iar in România nu s-a făcut remarcat vreun atelier care să se ocupe cu aşa ceva, până acum. Feedbackul este din ce în ce mai bun şi eu mă bucur să semnez fiecare print vândut. Colaborarea mea cu Atelierul de Print a început de câteva luni şi sunt convinsă că va continua mult timp de acum încolo, iar dorinţa lor de a face cunoscuţi din ce în ce mai mulţi tineri artişti români este lăudabilă.

Case

Pagină din cartea de poveşti “De-adevăratele sau ce se întâmplă când Făt Frumos stă acasă”.

Cum s-au conturat motivele şi personajele ilustraţiilor tale: vulpiţa roşie, cerbul, casele, inimile,  motivele folclorice? Aş zice că te-ai întâlnit cu vulpiţa roşie în perioada londoneză (poate chiar în parc 🙂 iar căsuţele frumoase tot de acolo ar putea veni. Ce-mi place e că printre ele se strecoară firesc şi folclorul românesc.

Fiecare element pe care îl aştern pe hârtie are o poveste şi un punct de plecare. Multe dintre ele s-au născut în timpul şederii mele la Londra şi le văd ca pe un soi de alter-ego ilustrat, având în vedere că au crescut odată cu mine şi cu stilul meu, într-un an cât alţii în şapte (aşa se întâmplă cu vulpiţa stacojie şi iepuraşul dinţos, ascunse uneori pe unde nici nu te-aştepţi). Altele au apărut ca răspuns al unei frumoase relaţii (cum este cerbul) sau al unor călătorii minunate (casele s-au lipit de suflet după o şedere în Bruges şi nu s-au mai dat duse).

În ceea ce priveşte folclorul românesc, încerc să fac din el un “obicei”  în ilustraţiile mele, îl simt atât de important şi atât de valoros, încât nici nu ştiu de ce aş vrea să stau departe de o identitate grafică atât de autentică. Motivele folclorice mi-au servit drept principală inspiraţie pentru ilustraţiile din “Zâna Zorilor”, mi-au alinat întrucâtva dorul de casă cand eram la Londra şi am devenit fascinată de tot ce înseamnă zestre culturală autohtonă, folclorică, românească. Voi continua dezvoltarea acestei direcţii în ilustraţie, încercând să o transform într-una din trăsăturile reprezentative ale personalităţii mele artistice, născocind felurite moduri de a scoate la lumină frumuseţi brodate pe catrinţe şi basmale uitate în cuferele bunicii.

Rozalba, disponibil original.

Pagină din cartea De-adevăratelea

In my Bruges,  hartă pentru They Draw and Travel, disponibilă în original

La ce desenezi acum?

Acum am şi-n plan, şi-n lucru mai multe proiecte încântătoare, care mi-s toate dragi şi pe care de-abia aştept să le văd gata, după cum urmează: desenez cu spor şi vânt în pânze la “Zâna Zorilor”, care urmează să simtă gustul tiparniţei şi lumina zilei în foarte scurt timp; pregătesc împreună cu Vellant o altă serie de felicitări şi vederi preţioase pentru tot restul anului (păzea, că vine Sfântul Valentin, atunci să vezi dragoste mare!); şi încerc să pun pe picioare un mic online shop doar al meu, cu o serie de ilustraţii originale delicioase, pentru toate gusturile şi buzunarele (că tot vine Sfântu’, aşa ca să nu spuneţi că n-aţi avut ce să-i luaţi cadou iubitei). Şi lista e lungă, dar vă recomand să vă lăsaţi plăcut surprinşi!

Pink Martini, disponibil ca print la Atelierul de Print sau ca ilustraţie în original

Felicitare pentru Sfântul Valentin

Încotro bat planurile tale: Londra, Bucureşti, amândouă, mai departe?

Am încetat să mai fac planuri din momentul în care m-am chinuit să le fac şi m-am ţinut cu dinţii şi nervii şi sufletul de ele şi n-au ieşit – socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu aia din târg. Acum mă concentrez doar pe a fi sănătoasă, să pot să lucrez cu sârg şi înflăcărare la tot ce-mi trece prin inimă, şi prin gând, şi prin căsuţa poştală şi să-mi pun pe picioare o lume ilustrată şi veselă şi cu feng-shuiul bun! Nu e nimic bătut în cuie pentru Bucureşti şi nici nu dorm cu bagajul la uşă – văzând şi făcând, one day at a time. Niciodată nu ştii de unde îţi vine norocul, dar până una alta mă străduiesc să mi-l fac eu aici, că aici sunt şi aici mi-e bine deocamdată.

Două pagini din cartea Zâna Zorilor, disponibile în print unicat.

Cărţi poştale pentru proiectul City and Nature, relizat de un studio de design din UK.

Putem comanda de pe site-ul său orice ilustraţie care ne place şi pe care o vrem înrămată la noi pe perete sau printurile disponibile sunt doar cele din galeria Atelierului de Print?

Puteţi comanda tot ce vă doreşte sufletul, orice ilustraţie de pe site vă stă la dispoziţie (asta dacă nu e deja la dispoziţia altcuiva, la el acasă:), trebuie numai să scrieţi frumos un mail pe madi.andronic@gmail.com sau să daţi un telefon şi de acolo lucrurile sunt foarte simple. De asemenea, îmi face plăcere să lucrez la comandă sau să colaborez cu cei interesaţi (tot aşa, scrieţi-mi o scrisoare drăgăstoasă), iar printurile din galeria Atelierul de Print sunt acolo şi vă asteaptă cu drag! Şi promit să vă anunţ când e gata online shop-ul, ca să vă încântaţi şi de acolo.