Sau “un volum contemporan se îmbracă în port popular”, așa cum au descris proiectul Viila Cheia chiar autorii ei, arhitecții biroului clujean ateliercetrei. Da, așa l-au numit, cu doi de “i”, parcă sună ca o invitație, nu? “Vii la Cheia?” 🙂

Este, de fapt, vorba despre spectaculosul rezultat al unei căutări intensive: în lipsa unor repere arhitecturale locale și identitare pentru satul Cheia, proiectul a lăsat de-o parte limitele geografice și a explorat arhitectura rurală arhaică românească în general.

De la depărtare, ai putea crede că dovezile acestei explorări se lasă așteptate ⬇…

Echipa proiectului: arh. Paul-Mihai Moldovan, arh. Anamaria Moldovan, arh. Adrian-Ioan Urda, arh. Victor-Ioan Ștefan, arh. Adrian Ovidiu Bucin, arh. Daniela Vieru, arh, stud.arh. Diana Cânța, arh. Florin Vasile Lazăr, arh. Eszter Szoke

…, dar noi îndrăznim să te contrazicem: privește la nivel micro ca să observi cu ușurință materialele de inspirație rurală. ⬇

Avem piatră la demisol…

lemn pentru zona parterului…

…și draniță pentru învelitoarea acoperișului înclinat – dacă nu ești familiarizat cu termenul, îți mai spunem că dranița este fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești.

Citește și: Într-o livadă din Caraș-Severin, o mini-casă de 15 mp este spațiu de coworking

Așa cum o să vezi, ideea și conceptul casei vorbesc mult despre transmiterea valorilor de la o generație la alta. Dar să nu o luăm înaintea poveștii 😉.

Livada ca un start

Totul pornește de la un fir emoțional: casa de oaspeți se ridică în mijlocul unei livezi de caiși, locul în care actualul proprietar, Iosif, și-a petrecut o bună parte din copilărie și pe care l-a moștenit de la tatăl lui, meșter zugrav și pietrar. Din culise, ca semn că totul se leagă: în anii 1960, tatăl a fost cel care a zugrăvit casa bunicilor lui Paul, arhitectul care ne-a dat informațiile despre proiect 😊.

În 2014, Iosif și Laura, soția lui, au început să traseze un mic brief pentru un vis nou: să se întoarcă în livada copilăriei, unde să construiască ceva peste moștenirea primită, care să poată fi lăsat mai departe. Poate o casă de oaspeți nici mare, nici mică, care să includă și o cămară unde să păstreze fructele, compoturile și murăturile, bucurii de zi de zi.

Completăm și noi, din postura de martori: și unde să aibă parte de un uriaș festival al luminii, de la răsărit până la apus ⬇

În 2018, cei doi proprietari au decis să nu mai aștepte finanțările care îi întârziaseră până atunci și să se implice total în proiect, prin resurse proprii: de la trasare, fundație și zidire, până la finisarea pereților, a pardoselilor și construirea vetrei. Ba mai mult, Iosif a fost chiar meșterul pietrar al șantierului, mereu în mijlocul calfelor și zidarilor 😊.

La rândul ei, viziunea arhitecților s-a rafinat în timp, pe măsură ce coordonatele proiectului au primit ramificații diverse:

“Curiozitatea noastră a fost să aflăm la ce rezultat am ajunge dacă, apelând la memorie sau la descrierile literare ale unor autori precum Creangă, Rebreanu sau Slavici am construi o realitate contemporană care să permită o conexiune aproape instantanee, de tip proustian, cu propriile rădăcini. O arhitectură care nu are, aparent, nicio legătură formală cu trecutul, dar care, totuși, îl evocă”, ne-au povestit ei.

Citește și: Lângă Cluj-Napoca, vizităm Wood House, o casă în dialog cu natura

Tradiția ca o continuare

De la exterior la interior, de la arhitectură la obiect, tradiția s-a strecurat în proiect în forme stilizate și a lăsat în urmă o mulțime de sugestii: în configurarea volumetrică și distribuția finisajelor exterioare (observi motivele populare subtile de pe partea din spate a casei, da?), în modul de colectare și scurgere al apelor pluviale (prin două jgheaburi care distribuie apa spre lateralele casei) și în compartimentarea interioară.

Priveliștea splendidă asupra văii Arieșului, din cel mai înalt punct al livezii de caiși – gazdă, este cea care dictează așezarea și forma casei de oaspeți:

“Construcția devine o barieră ce întârzie întâlnirea oaspeților cu peisajul, dar, odată ce intrăm în camera de zi, perspectiva forțată pe care am obținut-o conformând spațiul în plan și secțiune dezvăluie priveliștea în întregime”, ne-au povestit arhitecții.

Noi recunoaștem că am fost cuceriți fără drept de apel de vitrajele imense și de șemineul suspendat și grozav de fotogenic. Un ceai în preajma lui intră sigur și în brieful nostru de vis 😊.

Tot camera de zi este nucleul și separatorul întregii arhitecturi: împarte casa în zona camerelor de cazare, zona destinată gazdelor și subsolul cu destinație mixtă.

“Subsolul ancorează și mai bine volumetria în sit pentru că este așezat într-o scobitură rezultată în urma exploatării, la scară mică, de gips și alabastru. Camerele de oaspeți sunt orientate sud-estic și se leagă de livadă prin intermediul unor terase inspirate de clasicul pridvor, care ascund zona de odihnă“, explică arhitecții. 

🛒 mobilier custom made: Boman Atelier

🛒 mobilier ready made: Salon B, Intro Design

🛒 corpuri de iluminat: Smart Loft

În dormitoare, tripticul cu trimitere spirituală ordonează piesele de mobilier și apoi se repetă în configurații și încăperi diferite, într-un joc al formelor și iluziilor vizuale.

Iar măsuțele de cafea cu trei picioare ⬇, demifotoliile ⬆, corpurile de iluminat cu fire întinse și împletite, dar mai ales vatra și mesele prelungi cu bănci, toate au primit rolul de catalizatori sociali, într-un real spirit al micilor comunități tradiționale.