O poveste în care vârsta înaintată a unei case devine o provocare pentru meseria de arhitect și motivul principal care a convins-o pe arh. de interior Irina Ursu (IUstudio) să transforme această casă din Floreasca în noua casă a familiei ei. Casa, veche de peste un secol, a adus cu ea un proces elaborat de consolidare, reconstrucție și modernizare, iar Irina visa la fiecare dintre acești pași. Fă-ți un ceai relaxant și află povestea mai jos :).

Proiectul a fost nominalizat în secțiunea Arhitectura spațiului interior/ Amenajări rezidențiale a Anualei de Arhitectură București 2019.

“Pentru mine, acest proiect a fost o provocare personală și profesională. Trebuie să recunosc, am căutat o casă veche pentru a mă provoca să trec prin toate aceste procese constructive – din punct de vedere profesional, nu am avut răbdare să aștept un client cu un asemenea proiect, așa că am preferat să învăț pe pielea noastră”, ne-a explicat arhitecta. 

Citește și: Cum arată “acasă” în amenajările rezidențiale premiate?

De partea cealaltă a baricadei proiectului, adică din perspectiva proprietarilor, Irina, soțul ei și băiețelul lor au conceput un brief cu un pic de lirism, cu un pic de idealism și cu multă sustenabilitate:

“Casa, cu a ei amenajare, trebuia să semene întru totul cu posesorii ei: să ducă mai departe ceva moștenit, să accepte și să fie deschisă la tot ce este nou (sisteme pentru o casă inteligentă), să fie durabilă și sustenabilă, să exprime sinceritate și modestie, să se transforme frumos în timp și să pară mereu un cuib confortabil și cald”, explică Irina. 

Citește și: Din viitor, direct pe insula Maui, într-o casă sustenabilă, amenajată de doi arhitecți români

100 mp, 100 de ani, și totuși o compartimentare care s-a adaptat ușor la nevoile noilor proprietari și le-a permis să adauge intervențiile moderne de care aveau nevoie (pentru modificările arhitecturale, Irina a lucrat împreună cu echipa AWstudio). În plus, proiectul conține acum toate acele materiale care se maturizează frumos de-a lungul anilor și dau expresivitate amenajării: beton, lemn, metal etc.

“Spațiul casei este compact, gândit funcțional, fără artificii suplimentare, exact după nevoile familiei. Nu am intenționat să facem o casă pretențioasă și sofisticată; dimpotrivă, am căutat să aducem confortul prin simplitatea formelor, modestia materialelor și o evaluare riguroasă a celor cu adevărat necesare”, ne-a povestit Irina. 

Citește și: La Măgura, într-o casă care arată din ce în ce mai bine o dată cu vârsta

Iar pentru că, în evaluarea pieselor cu adevărat necesare despre care ne spunea arhitecta, un viitor birou-anexă a casei a avut câștig de cauză, corpul bucătăriei și al fostului garaj a trecut printr-o modificare: în primă fază, a fost demolat, apoi, a fost reconstruit cu o extindere de 1,5 m față de dimensiunile inițiale. Fostul garaj a devenit apoi biroul cu intrare separată destinat activității de arhitect de interior a Irinei și a echipei IUstudio. Un alt fel de work from home 🙂

Spațiul este restrâns, de doar 16 mp, iar amenajarea a mizat pe austeritate și accente industriale: beton aparent, confecții metalice, placaj din fag, țeavă de cupru care maschează instalația electrică.

Curtea casei a preluat rolul de mini-parcare pentru mașinile familiei, iar ca să compenseze la capitolul spațiu verde, Irina a organizat o terasă cu loc de relaxare pe corpul care găzduiește acum biroul și bucătăria: utilă și în vremuri de izolare, și ca izolator termic al construcției.

Și interiorul casei a trecut prin niște provocări aparte: parterul casei (nivelul actual al livingului cu dining și al bucătăriei) a trecut printr-o consolidare amănunțită – de la subzidiri, la cămășuiri, la înlocuirea planșeelor de lemn cu planșee de beton aparent. De altfel, Irina a ales să lase majoritatea finisajelor în stare brută, fără artificii suplimentare: betonul tavanelor, tabla ruginită a fațadei, o ușă făcută din parchetul vechi al casei, închiderile cu structură de metal și sticlă armată.

Canapeaua vine de la Divanissimi și are o husă reversibilă, în funcție de sezon: iarna –  catifea într-o nuanță caldă, vara – in răcoros.

Și încă un ! din partea noastră: mobilierul și o parte din finisaje sunt gândite și lucrate în ateliere ale meșterilor artizani din întreaga țară. De pildă, peretele negru din living, pe care îl vezi mai sus, este placat cu piese din lemn realizate de un tâmplar din Republica Moldova și băițuite la fața locului. Pe peretele de vizavi, tava din cupru vine de la un căldărar de pe lângă Sibiu.

Citește și: Cum amenajezi un apartament dacă nu știi cine va locui în el?

#reuse & #recycle: masa din dining este făcută din lemnul recuperat de la vechile grinzi. Scaunele stau cu un picior în modernitate (vin din atelierul de confecții metalice Vertigo Metal Design), dar poartă și contribuția unui meșter pielar, iar abajurul lămpii cu braț mobil de deasupra mesei este un #DIY mai solicitant decât media: este lucrat de Irina prin tehnica macrame.

Citește și: Lampa-pălărie: din ce în ce mai folosită în amenajările de la noi

Supralumina cu sticlă armată împinge lumina naturală și în exteriorul bucătăriei. 

Bucătăria cu o suprafață nu foarte generoasă a primit un perete vitrat care permite accesul luminii naturale și lărgește vizual spațiul (îl vezi în imaginea de mai jos). Iar ca să câștige cât mai multe posibilități de depozitare, Irina a decis să ridice blatul de bucătărie din piatră compozită la 100 cm (nu la 90 cm, nivelul obișnuit – într-adevăr, și-a permis asta pentru că adulții casei sunt mai înalți decât majoritatea 🙂 ).

Locul de luat masa din bucătărie – o mini-insulă laterală / consolă – este realizată de Idezio, la fel ca restul mobilierului de bucătărie din MDF vopsit.

Ne-a plăcut mult și noul glasvand – apropo, tot din categoria intervențiilor moderne în amenajare, vechea tâmplărie de lemn a fost înlocuită cu tâmplărie de aluminiu. 

Pentru un plus de intimitate și lumină naturală controlabilă, o parte dintre ferestre au primit un sistem culisant din tablă expandată creat tot de echipa Vertigo Metal Design: la exterior sistemul se strânge asemenea unui evantai, iar la interior ferestrele sunt acoperite de un panou traforat care glisează.

Nivelurile superioare ale casei au fost, poate, cele mai solicitante felii ale proiectului: în timpul lucrărilor, etajul, podul și acoperișul s-au dovedit mult mai șubrede decât arăta evaluarea inițială și imposibil de consolidat. Ca urmare, la recomandarea specialistului în structuri, arhitecta a hotărât ca și etajul, și acoperișul să fie demolate și reconstruite.

“A fost dificil, însă, în urma experienței, pot să spun cu fermitate că trebuie să îndrăznim să refacem acele construcții care nu au o valoare arhitecturală sau istorică. Un proces de consolidare este costisitor și anevoios, cere riscuri nenecesare și posibile erori periculoase, nejustificate”, ne-a explicat arhitecta. 

Irina ne-a spus că dormitorul băiețelului familiei “a fost amenajat ca pentru un elev cu multe preocupări, dar care este îndemnat la disciplină, ordine și curățenie” ?. De notat că biroul lui este făcut tot de tâmplarul din Republica Moldova care s-a ocupat de placarea peretelui din living – și care va reveni foarte repede în scenă:…

…începem cu un teaser roz-portocaliu, în colțul imaginii…

…și continuăm cu imaginea completă: scara care duce spre mansardă, o altă confecție metalică. Observă că tabla groasă a fost decupată pentru a i se scădea greutatea. Exact aici revine lucrarea tâmplarului: modelul decupajelor este negativul pieselor de lemn din living 🙂 . #reuse and #recycle din nou!

Ca să continuăm “odiseea arhitecturală” a proiectului, trebuie să îți spunem și că podul inițial a fost reconstruit și transformat într-o mansardă luminoasă (în prezent este în curs de amenajare, deci nu avem încă fotografii cu ea). Arhitecta ne-a spus că au păstrat, în mare parte, silueta acoperișului: un singur colț a fost modificat ca să permită accesul scării metalice.

Construcția finală este dotată cu echipament de ventilație automatizată și cu sistem de casă inteligentă, instalații termice (încălzire în pardoseală) și instalații sanitare noi. 

Din momentul începerii șantierului și până a fost posibilă mutarea, execuția și implementarea proiectului a durat un an și două luni.

“A fost dificil să stabilesc succesiunea lucrărilor și să coordonez echipele de specialiști: spațiul nu este foarte mare, iar echipele au fost multe, așa că totul a fost delicat. Dar, pentru că a fost vorba despre proiectul din care am învățat cel mai mult și pentru că lucram la crearea insulei noastre, am stat zi de zi pe schele, pe acoperiș, la telefon, în Autocad, în ateliere…doar puneam la punct cea mai frumoasă misiune 🙂 “, ne-a spus arhitecta.

Au trecut deja doi ani de când vechea casă a devenit acasă pentru Irina și ai ei, care au ajuns la concluzia că este un spațiu suficient de intim și compact cât să îi țină împreună, dar și îndeajuns de generos cât să le dea fiecăruia dintre ei zone de intimitate necesare activităților proprii.

 “În urma acestei experiențe, mă bucur să constat câtă putere are arhitectura, cum poate dicta și da valoare în viețile oamenilor. În această perioadă, ni se confirmă mai mult ca oricând că am creat o “insulă” unde putem trăi, dar și activa profesional, fără a face compromisuri și fără a simți foarte tare dezavantajul izolării. Toate acestea nu pentru că ar fi o casă mare, ci mai degrabă pentru că a fost gândită pentru fel de fel de scenarii”.

Fotografii: Alex Prodan