Ocupații designist în vremea carantinei: povestea împâslirii și a covorului fermecat
Stai liniștit, nu ne numărăm printre cei care susțin cu îndârjire că săptămânile de carantină sunt obligatoriu și vremuri de evoluție personală. Dar, dacă se ivește ocazia, cu răbdare și resurse pentru lărgirea orizonturilor creative, n-avem cum să nu ne bucurăm 🙂 . De exemplu, așa i s-a întâmplat Ralucăi Țincă, ceramist și creator de accesorii (o știi cu siguranță de la Made in RO), care a pus la bătaie 5 kg de lână colorată și 5 zile în care împâslitul a fost ocupație de bază. Rezultatul îl vezi mai jos ❤️. Înainte de toate, trebuie să îți spunem că împâslirea este procedeul prin care, cu ajutorul unui ac sau/și a apei și a săpunului, determini fibrele de lână să se întrepătrundă și să își micșoreze volumul.
Apropo, noul covor are 110 x 110 cm. Dar poate mai impresionant decât rezultatul-covor fermecat în sine (nu zboară, doar ne place mult) ni s-a părut parcursul lui, de la kilogramele de lână colorată pe care Raluca le comandase din Rusia înainte de pandemie, cu planul să le transforme în coliere și mici accesorii de amenajare, la muuuulte ore de răbdare 🙂 .
Raluca este pasionată de folclor și motive populare, așa că motivul copacului vieții, nelipsit de pe țesăturile tradiționale, a venit ca un răspuns firesc atunci când a trebuit să decidă care va fi designul noului covor. Sigur, într-o variantă reinterpretată: în nuanțe aprinse, specifice zonei Moldovei, preferatele ei. În Europa procedeul împâslirii nu este des întâlnit, așa că inspirația tehnică a venit tocmai din gospodăriile Asiei Centrale, unde încă se împâslește manual cap-coadă. Și cap-coadă înseamnă mult: ca preambul, îți lăsăm mai jos rezumatul etapelor de lucru ale Ralucăi întru împâslire 🙂 .
Povestea sună mai bine direct de la sursa efortului, așa că îi predăm ștafeta direct Ralucăi: “În prima zi am întins pe masa de lucru lâna dărăcită (n.r.: pieptănată și curățată de impurități): un caier de lână de oaie țurcană de la făbricuța Torcătoria lânii de lângă Cluj. Peste ea, am așezat lâna colorată de merinos adusă din Rusia. Peste modelul colorat am așezat o plasă din nailon (ca să țină modelul în loc), peste care am început să torn găleți de apă fiebinte și săpun lichid. Apoi, cu mâinile (ba chiar și cu picioarele ocazional 🙂 ), am trecut la frecatul covorului ca și cum aș fi spălat covorul persan din sufrageria mamei. Toată afacerea a durat cam 5-6 ore, iar la final eram convinsă că am terminat”. Intervenim cu un spoiler: nu terminase. A fost doar o etapă de preîmpâslire, cât să oblige straturile să rămână strânse unul de altul. “În următoarele 4 zile am reluat frecatul cu mâinile, bătutul în cadă cu picioarele, frecatul cu folie cu bule (care lucrează ca sute de degețele în loc de doar 10) și iar am clătit și iar am turnat apă fierbinte și iar am lăsat la uscat. În tot acest proces de peste 11 ore, cam 2-3 ore au constat în împâslit (împuns) cu acul fiecare centimentru din motivul colorat de câte 2-3 ori, pentru fixare. Am trecut printr-o mulțime de stări: de la nervi și frustrare până la extaz când părea că iese”. Dar totul e bine când se termină cu bine: în a 5-a zi, Raluca a mai tras o tură de frecat cu apă și săpun, clătit și uscat și asta a fost tot ⇓ .
Fotografii: Raluca Țincă |