“Ne-am oprit la tijele filetate pentru avantajele lor clare: sunt deja filetate 🙂 , deci au deja șurubul inclus, sunt din oțel, ceea ce le face flexibile și rezistente, și nu în ultimul rând au un potențial estetic: sunt subțiri, filiforme și texturate. Similar, am găsit tot la îndemână și cornierele din oțel zincat, care se folosesc, în general, pentru îmbinări de elemente de dulgherie. Ele au un avantaj față de alte variante de îmbinare: au deja găuri cu diametre potrivite pentru tijele filetate. Ambele elemente (și tijele filetate, și profilele de dulgherie) sunt folosite în construcții, de cele mai multe ori la lucrări ascunse, fără să fie puse în valoare estetic în vreun fel”, ne-au explicat ei. 

Așa că noile piese s.t.r. își propun să schimbe situația și să exploreze potențialul asamblării unor elemente simple și foarte accesibile în obiecte de design funcționale și fotogenice.

Citește și: Ocupații designist în vremea carantinei: povestea împâslirii

Pe lângă stativul de la care a pornit totul (120 cm în înălțime, cu picioare de 50 cm fiecare)…

…și masa pentru sala de meeting-uri LTFB (170X90cm și înălțime de 75 cm), pe care ai văzut-o și mai sus,…

…colecția s.t.r. mai include o măsuță de cafea cu blat de sticlă (100X50 și 50 cm înălțime)…

…și un scaun cu șezut din lemn și înălțime variabilă, care ne-a dus cu gândul la mecanismele care pun în mișcare un set de tobe (40 cm în diametru; înălțimea variază de la 50 la 70 cm, prin rotire în jurul axului).

“Toate obiectele din serie au fost realizate manual din tije filetate și corniere din oțel zincat prinse cu piulițe; am făcut dimensionarea și montajul lor cu mijloace minimale: chei, bomfaier, mașină de găurit și menghină (mai puțin blaturile de la mese și scaun, care au fost comandate de la un atelier specializat)”, ne-au spus arhitecții. 

I-am rugat pe arhitecți să ne dea și câteva detalii tehnice, de folos în cazul în care plănuiești să-ți diversifici ocupațiile în vara asta neobișnuită.

“Tijele sunt subțiri și flexibile, cornierele sunt foarte limitate geometric și dimensional, iar pentru a asigura stabilitate ansamblului, a trebuit să “încărcăm” puțin nodurile: de exemplu, pentru a face o intersecție de 2 tije perpendiculare, am asamblat două corniere pe două direcții, prinse între ele, ceea ce amplifică dimensiunile articulației. Dar asta a fost și partea cea mai interesantă pentru că, prin repetiție și multiplicare, cornierele alăturate se transformă în noduri complexe și întrucâtva sculpturale. Rigiditatea am obținut-o, de obicei, formând cât mai multe triunghiuri stabile sau prin detalii mai puțin obișnuite, folosind din plin piulițe cu contrapiulițe și multe tipuri de șaibe”.

Toate obiectele au fost gândite inițial pentru amenajarea spațiului de lucru al LTFB, însă arhitecții ne-au spus că le pot transforma în kit-uri cu elemente predimensionate și instrucțiuni de montaj 🙂 . Ba chiar ne-au asigurat că oricine poate să strângă o piuliță sau să taie o tijă cu bomfaierul ar putea să folosească și kit-ul.

“Este, în primul rând un experiment și un studiu de design aplicat, dar ar putea fi interpretat și ca un joc de tip open source, cu multe posibilități care pot fi încă descoperite”.

Fotografii: Sabin Prodan și Liviu Fabian