Am răsfoit revista Sindroms – “a journal of monochrome states of mind” la Romanian Design Week, în mai anul trecut, și-am îndrăgit-o din prima. ❤️ Era ediția imaculată, dedicată albului. Între timp, a mai apărut un jucăuș număr roz și e în lucru Evergreen Sindroms, care ar fi trebuit să fie lansată în luna mai a acestui an, la 3 Days of Design, varianta daneză a unui design week, made in Copenhaga (evenimentul s-a reprogramat pentru luna septembrie). E vorba și de această dată de aproape 200 de pagini colorate în proaspătul verde lime, despre design, poezie, modă, artă culinară, arhitectură, fotografie! ? La fel cum s-a întâmplat de la întâiul Sindroms, apărut în urmă cu 4 ani, dedicat roșului – s-a dovedit a fi o culoare norocoasă!

Foto: Magnus Omme

Minunăția de revistă monocromă apare de 2 ori pe an și este pusă la cale de Miruna Sorescu și Ana Teodorel, două românce stabilite la Copenhaga, cu ajutorul unei mici echipe. Ideea a apărut din dorul pentru universul colorat cu care se obișnuise în România și reacție la prea multul negru din garderoba scandinavă, Miruna, studentă la KEA – Københavns Erhvervsakademi, și-a dorit un proiect menit să-i coloreze un pic noua viață. Nu mult după aceea, ea și Ana au gândit primul număr Red Sindroms, ba chiar și-au riscat economiile ca să-l tipărească.

A fost un pariu câștigat și un portofoliu spectaculos care a atras colaboratori și le-a dat speranțe. Încă un număr galben publicat, după succesul unei campanii de crowdfunding, și Sindroms își câștigă binemeritatul loc în piață. Azi, revista Sindroms se găsește în aproape 30 de țări de pe 3 continente – cel mai bine a prins în Marea Britanie, Asia (în special Japonia) Italia, Olanda și Germania.

Citește și: La Utrecht, inima și mintea se reconectează în 150 mp de artă urbană

Deși, teoretic, Miruna este Creative Director, deci se ocupă de partea de… creație :), iar Ana are grijă de evenimente și marketing, în calitate de Commercial Director, practic, cele două jonglează cu mai multe roluri. Au fost contabile, editoare, asistente de producție pentru evenimente sau sedințe foto, corectoare, public speakers, etc. “Dar tocmai asta e și ceea ce ne place și ne motivează să continuăm în fiecare zi” ne-au mărturistit fetele.

Așa că te lăsăm în compania lor să afli chiar de la ele cum se tipărește succesul în roz optimist și care-i secretul Sindroms, o revistă cum alta nu-i. O să-ți placă. Noi ne-am molipsit! ❤️

Citește și: Situația e roz: suntem într-o mansardă bucureșteană gândită ca loc de relaxare și visare.

“E un sentiment incredibil de frumos să vedem că munca depusă în spatele acestei reviste rezonează atât cu cititorii, cât și cu scriitori, artiști și fotografi din toată lumea”.

Ana Teodorel (stânga) și Miruna Sorescu, fondatoarele revistei Sindroms

Red+Yellow+White+Pink. Cum a început povestea Sindroms? Cum ați ales numele revistei? De ce Sindroms?

Instinctiv, Miruna începuse să lucreze foarte mult cu culori în proiectele ei de la facultate, așa că atunci când s-a înfiripat ideea de a face o revistă, conceptul de a lucra cu o singură culoare pentru fiecare ediție a venit destul de natural. Am vrut să găsim un nume care să reflecte conceptul revistei, faptul că fiecare ediție creează un univers monocrom și te scufundă în diverse stări și emoții conectate cu fiecare culoare.

Fiecare număr este rezultatul obsesiei noastre pentru acea culoare – o obsesie prin care noi chiar trecem timp de jumatate de an, cât lucrăm la fiecare ediție. Este aproape ca un sindrom obsesiv-compulsiv, așa ca de aici s-a născut numele de Sindroms. Un sindrom este generat de o combinație de simptome, iar pentru noi aceste simptome sunt diverse opinii, emoții și reacții la scufundarea într-o singură culoare. Am vrut ca numele revistei să reflecte mood-ul obsesiv pe care vrem ca cititorii noștri să îl simtă atunci când explorează revista.

Cum se întâmplă lucrurile? Cum vă documentați, cum alegeți tema/culoarea? Dar artiștii și fotografii cu care colaborați? Cât timp se muncește la un număr?

Sindroms este o revistă bianuală, dar, în general, ne ia în jur de 7-8 luni să publicăm o ediție, deoarece amândouă avem joburi full-time în paralel cu revista, și, în ultima vreme, am încercat să ne extindem universul și să lucram și pe alte proiecte drept Sindroms.

Ca sa alegem o nouă culoare, ne bazăm decizia pe o combinatie de research și interes personal. Suntem mereu cu ochii pe trendurile lansate de experți precum Pantone, dar considerăm și contextul revistei din acel moment, și cum sunt primite anumite culori de către cititori.

Am învățat pe pielea noastră, când am făcut ediția albă: culorile puternice sunt mult mai căutate. Ediția albă a avut mult mai puțin succes decât cea galbenă sau roz, din cauza esteticii neutre – mai ales în magazine fizice – ceea ce pentru noi a fost o dezamagire; din punct de vedere al conținutului și al procesului nostru creativ, este chiar ediția noastră favorită.

Citește și: “Casa albului”, o amenajare rezidențială de Oscar, la București

Pentru numărul alb am ales pentru prima dată o singură temă sau concept în jurul căruia să construim întregul număr – conceptul de blank canvas – și întreaga ediție a fost o metaforă pentru procesul creativ și toate stadiile lui. Am vrut foarte tare să facem o ediție albă – este o culoare plină de simbolism care ne-a inspirat să lucrăm cu niște teme foarte complexe: nimic/vid, creativitate, echilibru, minimalism și perfecționism.

Foto: Thomas Wiuf Schwartz

Dezvoltarea editorială e bazată pe o serie de discuții în cadrul echipei, unde fiecare propune diferite teme sau subiecte conectate cu culoarea numărului respectiv. Fiecare idee este, apoi, dezbătută de echipă, și dezvoltată într-un concept de editorial, eseu, poezie, etc. Scopul acestor discuții este să facem un fel de “conversational mapping”, pornind de la idei abstracte și ajungând la brief-uri pe care le alocăm diverșilor colaboratori cu care lucrăm. De aici începe procesul de execuție.

Primul numar al revistei, Red Sindrom, a fost produs în mare parte de către noi. Pentru că nu aveam un portofoliu pe care să îl putem prezenta, a fost destul de dificil să atragem interesul scriitorilor și fotografilor de renume, dar asta ne-a dat șansa de a ne exprima viziunea creativă și de a crea produsul Sindroms exact așa cum ne doream noi.

Citește și: Submarinul galben de pe un bloc din București

La evenimentul de lansare Pink Sindroms

Cum e să lucrezi cu o singură culoare? Vi s-a întâmplat să vă schimbe starea sau poate obiceiurile?

Pentru fiecare ediție Sindroms noi lăsăm culoarea să ne dicteze direcția în care o vom aborda, și emoțiile pe care le vom explora în revistă. De fiecare dată este o călătorie diferită, care ne schimbă complet mindset-ul și emoțiile timp de jumatăte de an, cât lucrăm la o ediție. Este extrem de diferit să lucrezi cu o culoare foarte intensă, precum roșu, și cu o culoare atât de refreshing precum albul.

Fiecare culoare are universul ei, și lucrând cu o singură culoarea atâta timp ne creează acest tunnel-vision: în vitrinele magazinelor, în mâncare, în toate activitățile de zi cu zi pare că predomină vizual culoarea respectivă. Ne dăm seama că ne afecteaza preferințele cromatice când ne cumpăram obiecte decorative sau haine, și, cumva, fiecare culoare ajunge să se infiltreze și în casa și stilul nostru personal.

Paginile Sindroms, pe post de tapet în apartamentul Mirunei

Interpretarea culorilor e foarte subiectivă, și ce vrem să oferim cu fiecare număr al revistei este un fel de tool kit prin care cititorii noștri să observe o culoare în diferite medii și contexte, chit că este vorba de design, fashion, arhitectură, cultură, mâncare, etc. De acolo, fiecare își creează propria interpretare.

Care a fost cea mai mare provocare de până acum? Dar cea mai mare satisfacție?

În general, bugetul este constant cea mai mare provocare. Campania Kickstarter pornită pentru cea de-a doua ediție care s-a bucurat de un succes rapid, dar a fost și ea o provocare: ambele aveam job full-time, lucram la producția revistei și execuția campaniei de crowdfunding, care e un mare proiect în sine. Kickstarter funcționeaza pe principiul totul sau nimic: trebuie să atingi cel puțin suma cerută ca să primești banii.

Noi am reușit să ne atingem țelul în doar 10 zile de la lansarea campaniei. A fost o perioadă intensă, dar de atunci revista a devenit și self-sustaining, nu a mai fost necesar să facem alte campanii de crowdfunding, iar acum producem revista din ceea ce câștigăm din vânzari. Din păcate, bugetul continuă să fie o provocare deoarece este o revistă destul de scump de produs – calitatea este foarte importantă pentru noi.

Foto: Anne-Sophie Rosenvinge

Momentan, în paralel cu producția ediției următoare, lucrăm și la cel mai mare proiect de până acum: o expoziție senzorială. Este o provocare imensă pentru noi, dar și o mare satisfacție faptul că am fost selectate să ne ocupăm de acest proiect și faptul că noi încercam să lucram într-un mod diferit față de celelalte agenții de creație din Copenhaga a fost observat.

Spuneți-mi un feedback memorabil pe care l-ați primit de la un cititor Sindroms.

O cititoare ne-a spus că ceea ce îi place la revistă este faptul că are un “visceral quality”, și că are un impact emoțional pentru ea – ceea ce ne validează efortul, pentru că fix asta vrem să stârnim în cititorii noștri.

De asemenea, ne-a bucurat să vedem că cei de la Do you read me?, magazinul nostru favorit din Berlin, au spus că budinca roz de pe una din coperțile ediției roz

“conține tot ceea ce culoarea roz reprezintă; este copilăroasă, artificială, chimică, dar, în același timp, jucăușă, fresh, voioasă, delicată, și, cumva, inocentă și obraznică în același timp”.

Faptul că altcineva observă la acest nivel ceea ce am vrut să transmitem când am “gătit” acea budincă, este foarte mulțumitor.

Banii pentru publicarea Yellow Sindroms s-au strâns în doar 10 zile, în urma unei campanii de crowdfunding (foto: Anne-Sophie Rosenvinge)

Locuiți deja de câțiva ani buni la Copenhaga. Ce vă place cel mai mult acolo? 

Danemarca poate fi adecvat descrisă prin legea nescrisă numită Janteloven care se referă la egalitatea cu care cetățenii acestei țări se tratează între ei; nimeni nu este mai ‘special’ decat ceilalți. Este o atitudine – punerea intereselor societății mai presus de ale tale și acceptarea tuturor celor din jur în egală măsură. În Copenhaga, poți ieși pe stradă în pijama, sau în cele mai căutate piese vestimentare – nu se va uita nimeni la tine din cap până în picioare. De asemenea, simțim că la Copenhaga este locul ideal pentru a lucra în design și creație. Este un hub creativ, o comunitate destul de strânsă, plină de branduri, artiști, designeri sau oameni creativi care sunt mereu deschiși la colaborări – nu ducem niciodată lipsă de inspirație aici.

Ce faceți când nu munciți la Sindroms? În ce alte proiecte vă mai descoperim?

Sindroms a ajuns sa reprezinte mult mai mult decat revista bianuală. Niciodată nu am intenționat să facem doar o revistă printată, am pornit la drum cu dorința de a provoca anumite emoții în oameni prin culori, și de a spune povești prin intermediul lor. Modul prin care putem face asta cu Sindroms este foarte versatil.

Am lucrat și pe proiecte de branding și art directing pentru alte branduri, bineînțeles cu un mare focus pe culori. Am organizat o cină monocromă unde ne-am invitat participanții să guste nuanțe diferite de galben prin fiecare fel de mâncare. Am lansat recent și un al doilea produs împreună cu ultima ediție roz – Omakase: Pink, o cutie surpriză care conține o selecție de obiecte de design selectate de noi (unele create special pentru noi).

Citește și: Cât de versatilă poate fi o canapea? Total versatilă.

Următorul proiect este The Sensory Hotel, o expoziție unde vom pune în relație culorile și cele 5 simțuri ca să creăm o modalitate inedită de a experimenta design-ul de produs și interior.

Dacă ar fi să faceți un număr Sindroms 100% românesc, ce culoare ați alege? 

Noi întotdeauna pornim de la culoare și nu de la o temă, deci ne este destul de dificil să ne imaginăm scenariul opus; dar, în orice caz, nu cred că am putea alege o singură culoare care să simțim că reprezintă România. Cultura noastră este foarte colorată – mai ales în comparație cu cea scandinavă, și este ceea ce ne-a inspirat și pasiunea pentru culori. Probabil am face un număr multicolor. Cât despre conținut, am alege, bineînțeles, să lucram și să promovăm cei mai “colorați” și talentați artiști, designeri, fotografi, etc. din România.

Acum, așa cum am menționat deja, lucrăm la un proiect destul de mare în paralel cu producția ediției verde – o colaborare cu Who’s Agency și Nomad Workspace pentru 3 Days of Design, săptămâna de design din Copenhaga. În cadrul proiectului, vom fi responsabile de dezvoltarea conceptuală și curatorială a unui spațiu care va găzdui produsele a 25 de branduri și artiști, și facem asta transformând cladirea în care are loc expoziția anuală într-un hotel al simțurilor. Evenimentul va marca și lansarea celei de-a 5-a ediții a revistei (n.r.: evenimentul a fost reprogramat pentru 3-5 septembrie 2020).

Până să răsfoiești revista, poți să descoperi culorile Sindroms pe Instagram.

Fotografii: prin Sindroms