Nu știm cum e să locuiești în Japonia, însă ne trec prin fața ochilor imagini cu case pe verticală, cu pereți din materiale cât mai puțin opace, ca lumina să poată trece și prin calcan, cu soluții care arată simplu, dar presupun tehnologii inedite. De curând ne-a atras atenția această casă, din Hiroshima, și nu pentru cine știe ce revoluție tehnologică, ci prin felul în care arată ferestrele și compartimentarea, și cum ajung să-ți schimbe perspectiva de la exterior la interior.

Ne-ar plăcea să vedem ziua pe podea o pată de lumină sub forma unei căsuțe – ar fi una dintre acele bucurii care-ți schimbă relația cu un spațiu. În plus, pereții punctați de ferestre cu dimensiuni variate, conturate ca niște căsuțe mai mici, transformă construcția dintr-o cutie urbană cu look de hangar, într-o apariție cu iz de Hansel și Gretel in Japan. Intrarea sugerată de liniile casei ce converg spre ușa cu “copertină” îți pot da senzația unei case experiment. Însă e doar vorba de unul dintre proiectele arhitectului japonez Makoto Tanijiri.

Lumina chiar intră din toate părțile, iar spațiul este versatil – pare o casă într-o casă, și este delimitat doar de marele perete din panouri vitrate, care poate fi deschis total sau parțial, în funcție de nevoia de configurare a zonei de zi. Foarte interesantă prezența acestui perete, pentru o inimitate și delimitare transparente.

Dacă vă place ideea, dar credeți că baia separată doar printr-o suprafață vitrată de zona de zi e totuși un pic prea transparent… știm noi panouri de sticlă care devin opace la apăsarea unui singur buton. Cel mai probabil ele intră și în calculul arhitectului Makoto Tanijiri.

Iată și câteva scenarii de întrebuințarea a unui astfel de spațiu:

Pentru alte exemple faine de arhitectură japoneză recomandăm Suppose Design Office.

Fotografii: prin Suppose Design Office