Toţi visăm cu nerăbdare la sosirea verii cu tot ce aduce ea, dar mai ales cu prospeţimea şi mixul de culori pe care îl imprimă sufletelor noastre. Cu gândul la vivacitatea şi aerul boem al străzilor italieneşti, am ales să vă prezentăm una dintre casele cu cele mai impresionante imagini arhitecturale.

Este vorba despre Casa Zoccali, situată în Reggio Calabria (sudul Italiei), amenajată şi “readusă la viaţă” de arhitectul italian Stefano Trapani.

Vedere dinspre stradă spre interiorul casei

Parcurgând cu privirea interioarele casei pătrundem treptat într-o lume vibrantă, specifică acelui eclectism italian uneori gălăgios, alteori „cuminţit”. Un suflu misterios, al vechiului îmbinat cu noul, ne întâmpină la fiecare pas. Stilul italian al zonei este evident în multe dintre detaliile de amenajare, traversând întregul ansamblu ca un fir roşu ce direcţionează conceptul întregului interior.

Scaunele Stitch, lansate în 2008 de brandul italian Cappellini, se desenează ca într-un tablou pe fundalul artistic scorojit al pereților casei, încadrate de tocul din lemn și instalația soneriei retro!

Fiecare încăpere este particularizată, aducând în prim plan o anumită tuşă cromatică. Arhitectul merge foarte mult pe contrast, pe folosirea culorilor complementare, reuşind să creeze nişte tensiuni plăcute ochiului, între vetust & contemporan, care animă atmosfera şi îi impregnează o fervoare specifică.

Tavanul înalt al casei reprezintă un “dat” constructiv pe care arhitectul l-a preluat ca atare, speculându-i calităţile. La fel și pereții cu modele de tapet vechi, dar foarte scenografice, pardoselile din gresie cu urme vizibile și expresive ale timpului.

Trapani reuseşte să apropie interiorul de scara umană prin obiectele de iluminat şi prin combinarea mai multor texturi şi materiale, ce imprimă spațiului o notă domestică, familiară.

Suntem în sudul Italiei, înconjurați de mare: vegetația mediteraneană își face loc la interior! Ghiveciul cu lavandă atât de simplu integrat locului de discuții e o idee ”de furat”!

Tapet retro versus mobilier contemporan!

Contrastul verde-roşu, pasional, viu, e valorificat aproape în fiecare cameră, atât prin vopseluri, cât şi prin mobilier (fotolii, scaune).

Verdele crud al plantelor devine un leit-motiv pe care îl sesizăm în fiecare încăpere, într-o proporţie mai mică sau mai mare, în funcţie de amenajare: este prezent prin plante, copaci ornamentali şi inserţii cu petice de iarbă, aşezate pe beton sau paviment – idee super ingenioasă!

Peticele de iarbă, direct pe dalele beton, cu o lumânare creează mici insule feerice în curte sau în casă. De pus pe lista ideilor de vară!

În fiecare coltişor al casei suntem întâmpinaţi de câte un loc de tihnă, unde ne putem aşeza confortabil, plonjând treptat într-o stare de meditaţie sau relaxare. Uşile înalte au fost suprimate pentru a da impresia de spaţiu deschis, comunicant. Ne imaginăm după-amiezele calde în care închidem obloanele și savurăm răcoarea interiorului, detaliile texturilor și mirosul crud al plantelor.

Fiecare funcţiune este semnalizată prin schimbarea finisajului, dar şi a conceptului de abordare. Pare că logica dispunerii tablourilor într-un spațiu înalt s-a întors cu susul în jos: ce efect scenografic dă tabloul fixat atât de aproape de nivelul pardoselii!

Avem de-a face cu două dormitoare diferite atât prin amenajare, cât şi prin dimensiune. Dormitorul mai mic este foarte vibrant şi vesel, plusând foarte mult pe culorile complementare (verde-roşu).

Ce film i-ai asocia acestui dormitor? Noi o vedem întrând aici pe Penelope Cruz 🙂 Ne amintește de vibrația lui Volver.

Uneori e nevoie doar de un mic accent pentru a trezi toată încăperea la viaţă: fereastra cu obloane din şipci verzi! Amprenta clasică a casei este vizibilă în decoraţia tavanului şi în linia fină şi delicată a uşii.

Tapet patinat (pare dat cu un strat de vopsea), gresie veche și mobilier sanitar super actual. Senzația o face măsuța de toaletă atât de clasică cu taburetul Tractor, de la Zanotta.

Celălalt dormitor, mai mare, beneficiază de un spaţiu deschis, pus în valoare de pereții albi. În spațiul atât de vast a vilei italiene clasice, patul minimalist, tot alb, s-ar fi pierdut vizual: de asta a fost punctat prin cadrul supraînălțat.

Arhitectul foloseşte peretele din spatele patului pentru a ne aminti că suntem totusi în aceeaşi casă. Cărţile aşezate pe poliţele succesive formează o mini-bilbiotecă şi aduc în acelasi timp acel plus de culoare caracteristic întregii case.

Intrarea în dormitorul principal se face pe două laturi, care „prind” la mijloc dressing-ul. Betonul aparent aminteşte de decorul industrial chic cu rădăcini în anii ’90.

Scaunul Wassily, creat de arhitectul și designerul Marcel Breuer în 1925-1926, beton aparent, un tablou organic exploziv, două geamantane vechi pe post de măsuță și o lumânare într-un petic de iarbă!

Locul de luat masa se prelungeste spre exterior cu o terasă în aer liber

Scaunele transparente dau impresia de plutire, părând să se confunde cu peisajul spre care se deschide terasa. O idee foarta bună ce creează o legătură reală între interior şi exterior!

Rămânând cu gândul la atmosfera plină de vervă a străzilor din Italia, ne întoarcem încet-încet în prezent, aducând din călătoria noastră câteva tips-uri de reținut dacă vrem să impregnăm un pic din aerul vibrant italian caselor noastre. 🙂

Fotografii prin Stefano Trapani