La Restaurantul Bon… c’est très bon!

Într-o duminică după-amiază, prima în care soarele se avânta îmbietor prin ferestre, am ajuns la restaurantul Bon. Doar îi dădusem târcoale o vreme: îi “răsfoisem” pozele de pe pagina de facebook încă de la lansare, iar în plimbările prin agitatul Centru Vechi ne miram cum în peisajul pestriț de pe Smârdan, la numărul 33, se ridica discret o fațadă cu uși bleu și o lumină de living provensal înăuntru.

Restaurantul Bon - Designist (2) Restaurantul Bon - Designist (10)La etaj, ne-a uimit înălțimea spațiului, mai rar descoperită în Centrul Vechi.

Restaurantul Bon - Designist (13)

Nu am intrat din prima, am așteptat și am revenit când puteam împărți vinul și atmosfera  cu mai mulți prieteni. Bon este genul de loc în care te simți învăluit într-o senzație de frumusețe și bine. Știm că sunt multe locuri frumoase, însă nu toate îți pot imprima sentimentul că, dintr-o dată, ai trecut pragul într-un spațiu în care aerul se mișcă altfel în jurul pieselor, în care simți o vibrație.

Restaurantul Bon - Designist (8)Ne-ar fi plăcut să stăm la masa ovală, din centrul salonului de la etaj, dar era ocupată când am ajuns.

Restaurantul Bon - Designist (9) Restaurantul Bon - Designist (11)

Restaurantul Bon - Designist (14)

Restaurantul poartă semnătura arhitectului Corvin Cristian și a arh. Vlad Vieru. Întotdeauna am spus că e arhitectul care știe cel mai bine să construiască un scenariu de a cărui atmosferă te îmbibi discret și în același timp până în cele mai mici detalii. Așa e și la Bon.

Restaurantul Bon - Designist (3)Tot la etaj, se află și oranjeria. Am zâmbit plăcut surpinși să vedem integrată și această “funcțiune” a domeniilor franțuzești: castelele aveau în apropiere o seră pentru plantele exotice, așa cum avea și Chateau de Varennes, despre care v-am povestit aici.

Restaurantul Bon - Designist (4)

Cu siguranță ne-am uitat mult și lung la ușile și obloanele vechi care se aliniau pe pereți. Am aflat că au fost folosite peste 200 de uși, multe recuperate de la clădiri abandonate, de aici și uzura lor – acea patină “căutată” care dă șarmant în lumina caldă, difuză. Multe dintre uși au  fost revopsite pentru a se integra decorului, a cărui schemă de culoare e alb, albastru, roșu.

Restaurantul Bon - Designist (5)

Restaurantul Bon - Designist (6)În salonul de vinuri, ușile vechi au fost transformate în rafturi pentru sticle și cărți.

Restaurantul Bon - Designist (7)

Ne-a fascinat mixul, extrem de fin regizat, de nou și vechi: dale de gresie retro la confluența cu parchetul vechi; ușile antique și dușumeaua albă; scaunele din secolul XIX până la contemporanele Tolix-uri și scaune Tom Dixon, la bar. Toate puse scenografic în lumină.

Restaurantul Bon - Designist (16) Restaurantul Bon - Designist (19)Barul de la parter, în zona de intrare: scaune Tolix în albastru și roșu și scaunele Tom Dixon la bar. 

Restaurantul Bon - Designist (20)

Un singur lucru am vrea să se schimbe la Bon: ne-am dori să poți merge în saloanele de sus chiar și când nu vrei decât să bei un cappuccino în lumina atât de plăcută dinăuntru, completată de soarele care transformă vederea spre străduța cu Teatru de Comedie într-un colț de Mic Paris.

Restaurantul Bon - Designist (17) Restaurantul Bon - Designist (18)

Fotografii: arhitect Corvin Cristian

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog