Am fost la Vecchio – cea mai veche cafenea din București

Poate ai trecut de multe ori pe lângă clădirea asta sau chiar ai petrecut o seară aici. Ceea ce poate însă nu știai și te va face să revii este că tocmai călcaseși pragul celei mai vechi cafenele din București. Se află la răscruce de drumuri Șepcari și Covaci, vizavi de un magazin de antichități, cu care pare că stă tot timpul la o șuetă. Clădirea de Patrimoniu găzduiește localul Vecchio și a fost scoasă la lumină datorită uneia dintre cele mai frumoase restaurări din Centrul Vechi.

Arhitectura fațadei este de inspirație neogotică. Ea avea și niște obloane metalice, care însă au fost scoase (și puse cu grijă la păstrare) cu acordul Comisiei Monumentelor Istorice, pentru că ideea amenajării era de spațiu primitor, aerisit și luminos. 

Nu se știe exact de când datează clădirea (se pare însă că a fost construită pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea) și nici nu se cunoaște cu precizie dacă rolul ei inițial a fost cel de cafenea. Se vehiculează mai multe teorii, printre care și aceea că abia în anii ’60 au fost unite spațiul de la subsol cu cel de la parter pentru a rezulta suprafața de care ne bucurăm astăzi și că, tot atunci, ar fi început să ofere târgoveților câte o cafea și un pahar de apă rece în drumurile lor prin Lipscani.

Nu e prima reabilitare pe care o primește clădirea, iar metamorfoza Vecchio a durat mai puțin de un an, pentru că totul a început în ianuarie 2011 și s-a finalizat cândva în noiembrie.

Cel mai important lucru a fost ca toate elementele să creeze atmosferă: pictura murală, ferestrele, felul în care sunt dispuse mesele, lumina, culorile, pe scurt felul în care se prezintă locul pe scena aglomerată a Lipscanilor, unde totuși puține localuri te îmbie și prin scenografie.

Pe scurt, să intri și să simți o stare de bine. În ziua în care am făcut ședința foto ningea afară ca-n povești, dar viscolea ca pe vârful Omu. Am intrat la Vecchio și parcă făcusem deja o călătorie undeva într-o zonă mediteraneană, caldă și luminoasă, pentru că lumina ni s-a părut principalul atu al spațiului privit din perspectiva atmosferei.

E adevărat că ne-a ajutat la transpunerea asta în alt spațiu și timp și salata cu spanac și brânză de capră, stropită cu un sos de fructe de pădure, apoi carpaccio de zucchini cu rucola și parmezan. Data viitoare vom încerca și pizza, care este făcută chiar sub ochii tăi în cuptorul care nouă ne topea de pe retină imaginile cu munții de zăpadă de afară.

Pardoseala este dintr-o șapă specială, care dă impresia de mozaic. A fost o soluție mai practică, aleasă în locul dușumelei din lemn, care fusese propunerea inițială, dar care ar fi lucrat în timp din cauza umezelii. 

Mobilierul este de la Nord Arin, din lemn masiv.

Barul de la parter a fost decorat cu sticle și pahare deformate la cald. Zona aceasta te invită să te oprești la o cafea și să citești un ziar sau să bei un pahar de vin până ești condus la masă. 

Când ajungi la subsol schimbi registrul. Aici e locul pentru petreceri și evenimente, iar Vlad, care se ocupă de promovarea localului, ne-a povestit cât de multe lucruri pune la cale, inclusiv seri de teatru și film. Mai sunt însă câteva elemente care îți amintesc că te afli practic în aceeași clădire cu restaurantul. De exemplu, pictura antichizată a arcadei, care pare că a fost scoasă la iveală după decapări succesive de văruieli suprapuse, când de fapt ea a fost special creată pentru ca și acest spațiu să primească un element decorativ.

Forma barului, executat din Hi-Macs, un material nou, care aduce cu deja celebrul Corian, a fost constrânsă în plan de arcade. Pare că plutește undeva în aer, iar ideea de bază a fost aceea de a crea un fel de masă a conversației și a interacțiunii, care să-i facă pe oapeții clubului să se expună.

Pe pardoseala din șapă sunt imprimate niște “covoare” care au motive tradiționale românești. Majoritatea pieselor de mobilier din club vin de la Spazio Studio

Suporturile de sticle suspendate sunt asamblate din mai multe elemente din plexiglas, care de fapt erau independente și menite să stea sprijinite pe o suprafață.

Zona cu scara, care duce către club, devine mai spectaculoasă prin corpurile de iluminat comandate în Belgia și pereții finisați antichizat, prin straturi suprapuse de tencuială decorativă.

Bun, e vineri și se apropie weekend-ul. Ți-am dat într-un singur post două idei de ieșit din casă. Poți trăi poveștile pe care tocmai ți le-am spus chiar pe pielea ta! Enjoy! 🙂

Fotografii: Alex Boghian

Toate drepturile asupra fotografiilor și textului aparțin designist.ro.
Orice reproducere sau preluare nu poate fi făcută decât cu acordul nostru.

All rights reserved.

————————————————————————————————————————————————————-
Din rațiuni de organizare internă în ceea ce privește atribuirea managementului acestui proiect de către autorii lui, independente de noi și de realizarea acestui material, am fost nevoiți să lăsăm deoparte numele celor implicați în restaurarea și reamenajarea spațiului. 

10 Comments

  1. Merci pt inspiratie, miine ies la cafea cu o prietena si e o ocazie buna sa incerc un loc nou.

  2. Designist.ro

    Ne bucuram 🙂

  3. buna, veni, vidi, enjoyed:) felicitate pentru blog si post, intr-adevar locul este deosebit.

  4. Designist.ro

    Multumim frumos, Monica 🙂 Ne bucurăm că ţi-a plăcut!

  5. andrei

    Am fost si eu aseara… Frumos locul. Am mancat o salata cu un sos de rodii cred. Multumesc pentru pont.

  6. Ne bucurăm! 🙂

  7. Client

    Ospatari si patron foarte nesimtiti. Cocalari de Bucuresti, smekerasi de doi lei. Nu recomand!!! Decor in schimb foarte frumos, pacat de ocupanti,.

  8. Fost, vazut, mancat, baut, placut la nebunie! Mancare gustoasa, selectie de vinuri de nu ne puteam hotari, servire atenta, atmosfera de joie-de-vivre. Mai mergem, negresit 🙂

  9. Ne bucuram ca ti-a placut! 🙂

  10. Pingback: Unde ieșim vara asta în Centrul Vechi: recapitularea DESIGNIST

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog