Despre Bicicleta Bar, din București, poate ai mai auzit sau poate ai mai citit. Poate chiar ai trecut pe acolo să bei ceva, într-o seară, cu bicicleta. Știi însă care sunt autorii amenajării și poveștile din spatele atâtor elemente de biciclete vintage, umblate prin toată lumea? Noi am stat de vorbă cu designerul Alina Turdean, care face parte din echipa care a intuit că un astfel de bar tematic va face furori nu doar printre bicicliști versați ori amatori sau participantele la Skirt Bike.

Am mai aflat că ți se pregătește o surpriză: o bicicletă compusă din 3.000 de piulițe, care vor fi montate pe suportul metalic “scurs” al bicicletei-tablou din zona barului. Ce credeai că este gata e în plină definitivare. Dacă treci zilele astea să bei o cafea, s-ar putea să vezi the work in progress. Sperăm să apucăm să le vedem puse în operă săptămâna asta, când mergem la Bicicleta Bar, la un party cu tema “vine primăvara”. Dar să vină! 🙂

Alina, deși multă lume te cunoaște drept coautoarea mesei Leaf, tu ai în portofoliu și proiecte de design interior. Cel mai recent este Bicicleta Bar. Cum ai ajuns să te implici în acest proiect?

Bicicleta este un proiect “de familie”. Beneficiarii sunt Ștefan Ciobotaru (care avea înainte Base Coffee Shop) și Radu Apostol, care este soțul colegei mele Violeta Apostol. Bicicleta este un proiect realizat de Openspace Design (firma Violetei), la care eu sunt designer cu normă întreagă. Astfel s-au legat lucrurile. Am fost o adevărată echipă, iar amenajarea în sine a fost un efort comun în care am mixat și am continuat atât de bine unii ideile altora, încât, la final, sunt prea puține elementele pentru care își poate acorda credit exclusiv și individual fiecare dintre cei implicați.

Ți s-a părut provocatoare tema din punctul de vedere al designului, având în vedere că mai sunt destule baruri tematice în Centrul Vechi, foarte bine realizate de arh. Corvin Cristian?

E foarte adevărat că barurile tematice au devenit foarte la modă și la noi. La fel de adevărat este că cele mai reușite localuri de acest gen sunt amenajate de Corvin (care e un extraordinar scenograf în tot ceea ce face), dar nu m-am gândit nici o clipă la asta când am început amenajarea.

M-am bucurat să întâlnesc un beneficiar cu o grămadă de idei foarte bune, foarte deschis la experimente și foarte capabil să pună ideile noastre și ale sale în practică (vorbesc aici de Ștefan, care a avut o mare contribuție la amenajarea barului).

Cum ați făcut rost de piesele de bicicletă din care este realizat mobilierul pub-ului?

Piesele de bicicletă sunt un amestec. O mare parte sunt achiziționate din Marea Britanie, prin licitație online, și sunt din anii ’30-’40. În completare am venit cu destul de multe piese de la fabrica Tohani (în curs de desființare), producătorul celebrului Pegas.

Ce anume a fost cel mai greu de realizat? Care a fost hopul cel mai mare?

Din punctul meu de vedere, cel mai mare hop l-a reprezentat decorarea zonei centrale din zona barului. Am avut mai multe variante decorative care să implice o bicicletă. Am încercat și o colaborare cu un tânăr artist plastic pentru o lucrare în metal. Nimic nu se potrivea și nu funcționa așa cum ne imaginam noi.

Până la urmă, ideea cu bicicleta care se scurge a fost a lui Ștefan. Am plusat și noi și am zis să se scurgă din mii de piulițe (literalmente, este vorba de 3.000), dar de aici până la punerea în practică, foarte laborioasă, suntem încă în plin hop.

Am deschis barul cu placa de table de oțel ce servește drept suport viitoarelor piulițe și abia săptămâna care urmează o să le fixăm și pe ele, toate 3.000, care urmează să fie tratate cu piatră, pentru a obține efectul de ruginire controlată.

Ai face ceva diferit legat de amenajarea Bicicleta Bar?

În fiecare zi când merg acolo, descopăr ceva de îmbunătățit și de schimbat. Cred că poate fi și un defect, tendința aceasta de a retușa totul spre perfecționare. Partea bună cu Bicicleta Bar este că din multe puncte de vedere e un proiect încă în lucru, pentru că mai adăugăm constant câte ceva.

De exemplu, am ajuns la concluzia că am vrea un pic mai multă culoare, așa că am revopsit în culori metalizate o parte din scaunele cu mânere de semicursieră. Le așteptăm săptămâna viitoare proaspete, să ne învioreze perspectiva.

E de acum barul tau preferat din Centrul Vechi?

Cred că e inevitabil să nu am o simpatie deosebită pentru Bicicleta pentru că am pus umărul la amenajare (la modul cel mai propriu pe alocuri). Știi cum se zice: “fiecare cioară își vede puiul porumbel”. 🙂

Unde ați lucrat piesele de mobilier?

Cea mai mare parte a fost realizată de Ștefan împreună cu tatăl lui (barul, retrobarul și mesele).

Scaunele și candelabrul au fost executate de Vertigo Metal Design, care lucrează de mult cu metalul.

Există vreo istorioară amuzantă din timpul amenajării?

Există mai multe, dar foarte amuzant a fost când am pregătit o deschidere neoficială pentru prieteni, pe 22 decembrie 2012. Mai erau încă destule de retușat, așa că ne-am petrecut câteva zile și în special nopți la bar, manufacturând diverse lucruri. Pe acest fond de oboseală, apăreau diverse bâlbe. Avem un filmuleț cu Radu și Ștefan care fixau în şapă una dintre mesele cu ghidon (cea de la intrare), doar că metoda de fixare era cel puțin inedită: învârteau întreaga masă (care are 1.50 m  lungime) în jurul piciorului ce trebuia fixat să o susțină. 🙂

Tu ai bicicletă? Dacă da, pe unde îți place să te plimbi în București cu ea?

Eu am bicicletă, da. Am primit-o anul trecut, de ziua mea, de la prieteni. Este o bijuterie nemțească din anii ’70, turcoaz metalizat (am o reală pasiune pentru culoarea asta), cu ghidonul și șaua albe. Din păcate, relația mea cu bicicleta se situează undeva între dragoste și ură, în sensul că, deși știu să merg pe bicicletă de când eram mică, îmi este foarte frică să ies cu ea pe bulevardele din București.

Așa că, până acum, singurul traseu la care m-am încumetat a fost Ștefan cel Mare (mai mult Piața Galați) – Arthur Verona (pe străduțe!), însă mi-am dat temă anul acesta să mă obișnuiesc cu traficul bucureștean și să o folosesc. (Sper că citesc și prietenii mei asta!)

O să merg cu ea în mod sigur până la Bicicleta Bar, unde o să o parchez în mult discutatul rastel, care se lasă așteptat din rațiuni de frumusețe. (n.r. Au existat câteva discuții despre lispa unui rastel pentru biciclete, care nu ar trebui să lipsească tocmai la parterul unui bar cu această tematică).

Fotografii: Cristian Vasile