Dacă e să vorbim de clădiri de birouri, ne plac cele neconvenţionale, care se impun printr-un concept, o personalitate aparte în peisaj. Nu sunt multe astfel de clădiri prin oraşele noastre, ce-i drept, dar cele mai interesante au fost deja grupate de igloo media în albumul  Birouri din România 2. Unul dintre proiectele prezentate în album ne-a ghicit parcă fanteziile legate de look-ul industrial, futurist pe care îl poate avea un spaţiu de birouri. Unirii Factory este un proiect atipic, creat de biroul DSBA, pe care vi-l prezentăm cu ajutorul prietenilor de la revista igloo.

Într-o fostă zonă industrială – Splaiul Unirii, pe malul stâng al Dâmboviţei, ţesutul urban rarefiat alcătuit din fabrici şi birouri din perioada comunistă, aflate în plin proces de conversie funcţională, constituie un cadru perfect pentru inserţiile de tip birouri şi servicii. Caracterul semi-urbanizat al zonei este dat de perspectivele largi, cadrul natural încă prezent şi absenţa funcţiunii de locuire. Distanţele apreciabile între clădiri şi dimensiunile mari ale parcelelor impun automobilul ca unică variantă de deplasare, ceea ce schimbă scara de percepţie a volumelor construite.

Intrarea

În înşiruirea agreabilă prin monotonia de garduri, plantaţii şi faţade neutre, privirea îţi e captată pe loc de o clădire stranie, agitată, care aminteşte de Centrul Pompidou. Durează câteva secunde până când privitorul conchide că nu este vorba de un şantier, nici de o parcare supraetajată, ci de o clădire de birouri complet finisată care îşi exprimă cu nonşalanţă personalitatea.

Faţada nordică

Odată depăşit blocajul mental, privirea care baleiază faţadele în căutarea unor elemente recognoscibile are parte de o serie de iluzii gravitaţionale şi de alte surprize plăcute. Ceea ce părea a fi o ţeavă de gaz circulând de-a lungul gardului urcă vertical pe faţadă şi se transformă în balustrada etajului întâi, apoi în balustrada balconului de la etajul al treilea. Balconul îngust, de proporţia unei pasarele industriale, proiectat în consolă, este susţinut de profile metalice alese parcă la întâmplare şi de contravântuiri asimetrice.

Balustrada portocalie care şerpuieşte sporind impactul clădirii

Un balcon îngust, ca o pasarelă industrială

Faţadele sunt tratate diferit, cea laterală fiind dominată de un plin în formă de coajă, având la capete cele două faţade vitrate. Totuşi, acest concept de bază este deconstruit prin detalii, atât coaja, cât şi vitrajele fiind secţionate şi intersectate de goluri neaşteptate şi de elemente structurale cu o logică greu de dedus din principiile gravitaţionale clasice. Betonul vopsit rutier, tabla fălţuită şi sticla translucidă contribuie la forţa imaginii de tip industrial.

Jocul dinamic dintre suprafeţe şi pattern-uri

Pornind de la ideea construcţiilor auto şi industriale şi preluând patternul semnalizărilor rutiere şi al utilajelor de mari dimensiuni, clădirea destinată iniţial a adăposti un service auto la parter a devenit în totalitate spaţiu de birouri, iar atelierul a fost amenajat în spatele lotului. Estetica texturilor brute – beton aparent, cărămidă Porotherm, profile metalice, a fost completată, respectând conceptul iniţial, prin aplicarea unor vopseluri în culorile negru şi galben, în benzi alternative, idee care urmăreşte structura clădirii la toate etajele.

Detalii industriale la interior

Perspectivă de la exterior la interior

Coroborate cu pardoseala lucioasă cu aspect umed şi cu plafonul fals realizat din lamele verticale, opac din majoritatea unghiurilor, dar perfect transparent când este privit de jos în sus, nivelurile de tip „open-space” sunt marcate de un bizar balans interior-exterior. La aceasta se adaugă şi vitrajele – când transparente, când translucide, ca şi cum ar avea ceva de ascuns, parapeţii din plasă metalică prinsă „provizoriu” cu cleme din plastic de mâna curentă din ţeava rotundă care şerpuieşte când pe pereţi, când pe tavan, precum şi uşile interioare metalice, grele, de atelier mecanic.

Cum arată birourile în Unirii Factory

Un mare plus al amenajării îl constituie alegerea şi/sau confecţionarea pieselor de mobilier: meselor de consiliu şi scaunelor moderne cu structură metalică şi suprafeţe negre (Bauhaus – ca simbol al designului industrial – sau contemporane) li se opun corpurile de depozitare, de la casetiere până la dulapuri, realizate din tablă ondulată viu colorată şi birourile din ţevi metalice cu prinderi meşteşugăreşti şi roţi supradimensionate. Corpurile de iluminat alese sunt şi ele din gama industrială, de la lămpi de şantier suspendate până la reflectoare pe şine şi tuburi de neon dispuse în şi sub plafonul fals.

Amenajarea exterioară reia la scară mare benzile negru-galbene de la interior, prin placarea spaţiilor carosabile cu dale din beton perforate, ale căror goluri sunt umplute cu pietriş negru sau alb. Porţile metalice de acces carosabil şi pietonal şi împrejmuirea din faţada principală redau impresia vitezei prin dispunerea oblică a montanţilor grilajului, în ton cu pardoseala parcării.

Clădirea Unirii Factory este, asemenea majorităţii creaţiilor DSBA, o prezenţă originală, controversată, cu o serie de elemente incontestabil reuşite care fac deliciul oricărui cunoscător.

Proiect: DS Birou de arhitectură, arh. Dorin Ştefan, arh. Ciprian Manda (şef de proiect)
Miro Grup: ing. A.M. Stănescu (structura de rezistenţă)
Vladalex construct: Ioan Mareş (instalaţii)
Ave instal proiect: Adrian Enciu (electrice)
Diriginte de şantier: Ing. Tiberiu Spirea
Beneficiar: Dan Cuţui, Falcon electronics

Text: Catrinel Negru / Foto: Cosmin Dragomir, DSBA

Articolul a fost preluat din numărul 112 al revistei igloo.