A fost odată ca niciodată un tapițer. Nu orice tapițer, cu vreun atelier dosit pe o stradă de prin mahala, ci unul cu ștaif. Și nu orice ștaif, ci unul demn de casa regală din perioada interbelică, pentru care și lucra. Dar nu despre asta vom vorbi azi, ci despre casa lui de acasă, din zona Dorobanți de azi, o vilă cu demisol, parter, etaj și pod. Și nu am trecut demisolul primul pe listă doar din cauza ordinii firești, ci și pentru că acolo a așezat tapițerul casei regale un dulap. Dar nu orice dulap, ci unul secret, care a ieșit la lumină abia în 2017, când echipa Cumulus Architecture (arh. Eliza Yokina, arh. Irina Plopeanu) l-a readus în scenă în timp ce moderniza, reamenaja și transforma întregul imobil și îi vrăjea podul în așa fel încât să devină mansardă. Dar să o luăm pas cu pas.

Casa cu o suprafață de 365 mp a fost inclusă în proiectele Anualei de Arhitectură București 2018, secțiunea “Arhitectură, conversie și restaurare”. 

“Vila se află în zona centrală a orașului, într-un țesut dens, cu loturi mici, în zona Dorobanți, construit în perioada interbelică, cu vile cu un etaj și elemente arhitecturale specifice perioadei. Amenajarea s-a axat pe păstrarea și amplificarea valorii imobilului prin intervenții discrete și ambientare modernă. Iar specific casei, dincolo de arhitectura ei elegantă interbelică, este gasirea unui dulap secret în demisolul clădirii, care a devenit parte din povestea casei”, ne-au spus arhitecții. 

Covorul din imagine, așezat la demisol, sigur ți-a atras atenția: a fost cumpărat de la Muzeul Țăranului Român din București. 

Mai precis, s-a adaptat perfect în noua amenajare interioară, care s-a inspirat din imaginea interbelică a casei și a trecut-o printr-un filtru contemporan folosindu-se de piesele de mobilier cu linii suple și simple, de aluzii industriale (cum e peretele de cărămidă de mai sus), de finisaje din materiale naturale – piatră, parchet din lemn, plăci de gresie de dimensiuni mici și mozaicuri, caracteristice perioadei interbelice, metal, gleturi și tencuieli.

Dar înainte să ne pierdem printre nivele și specificul lor, prin multitudinea de încăperi ale casei (nu, nu o să ți le arătăm pe toate), o luăm de sus în jos și începem cu un popas la mansardă. Noua mansardă a vechii case, fostul pod, ca să fim foarte clari. Arhitecții Cumulus au renunțat la fostele coșuri de fum și au tăiat în acoperiș, în locul lor, două luminatoare verticale, care au transformat spațiul în locul perfect pentru dormitoarele copiilor – în tandem cromatic. Lor li s-a adăugat și o terasă suplimentară, unde aproape că  ne-ar plăcea să ne facem temele într-o zi de primăvară 🙂 .

Un colț de covor Dare to Rug din Collection II, inspirată de cultura neolitică Cucuteni se vede mai sus – este modelul MEANDER, ale cărui pattern și textură creează senzația de mișcare pentru a trimite la drumul unui curs de apă, la cursul vieții însăși sau la fecunditatea simbolului șarpe. 

Coborâm un nivel și ajungem la etajul 1, în zona matrimonială și cea de oaspeți, în care arhitecții au găsit un nou scop asimetriei casei: au așezat o băncuță pentru citit/spațiu de depozitare în colț, chiar lângă fereastră. Așa cum ne așteptam de la o casă semnată (și) de arh. Eliza Yokina, corpurile de iluminat sunt spectaculoase. Ne-au plăcut mult și pendantele cu fir textil, care încadrează patul, dar mai ales lampa amețitoare de deasupra lui – are you on fire, are you the door to another world?, cum spune cântecul 🙂

Pendantele de deasupra mesei vin de la demco lighting. Mobilierul pe care o să-l observi în fotografiile din întreaga casă este de la Boconcept, SDH, Rovere, Design and After. 

Încă un nivel și ajungem direct în zona de zi și în bucătăria de la parter. Mid-Century, simplu, dar mai ales separat prin glasvanduri, pentru care avem o slăbiciune dintotdeauna 🙂

O mare parte dintre corpurile de iluminat vintage pe care o să le observi în casă  (ca lampa fabuloasă de pe perete) au fost găsite de și la magazinul Circa 1703-3071 – despre care o să-ți povestim mai multe curând pe Designist.ro.

Bucătăria luminoasă, care ne-a dus cu gândul la bucătăriile clasic franțuzești La Cornue, are ieșire către terasa din spatele casei. Și nici că s-ar potrivi ceva mai bine: imaginează-ți acolo cafeaua de dimineață! 🙂

Încă un nivel mai jos, la demisol, în afară de livingul de iarnă în care apare și dulapul secret, pe care l-ai văzut mai sus, de spațiile pentru hobby-uri și cele tehnice, arhitecții au gândit și un spațiu ceva mai întunecos și mai rece decât restul casei, special pentru crama familiei.

Dacă ar fi să îl rezumăm, de fapt, proiectul e un dans între finisaje vechi, care au fost păstrate și restaurate, și finisaje noi, care să li se asorteze celor vechi și să le complimenteze. Din finisajele și piesele păstrate fac parte ușa de la intrare, pe care o vezi în imaginea de mai sus…

…cadrele și rulourile ferestrelor…

…balustradele și părțile metalice, mozaicul turnat pe scări și demisol…

…și parchetul în spic de la etaj.

Și dacă tot am surprins ferestra de pe casa scărilor în imaginea de mai sus, a trebuit să o reluăm într-o nouă variantă, ceva mai spectaculoasă 🙂 . 

La final, ca o completare, finisajele noi au intrat în povestea casei mai ales la exterior, în curte: mozaicul spălat și tencuielile pe bază de var sau elementele metalice noi din balconul existent închis.

Anuala de Arhitectură București este un festival organizat de Ordinul Arhitecților din România – Filiala București (OAR-B), care premiază și promovează fie proiecte arhitecturale din București, fie proiecte realizate de arhitecți și birouri de arhitectură localizate în capitală și în diaspora. Intenția organizatorilor pentru ediția anului 2018 a fost de a identifica coeficientul de plusvaloare pe care arhitectul și arhitectura le aduc vieții urbane contemporane, iar tema a fost “de utilitate publică”. Citește aici interviul cu noul președinte OAR-B, dr. arh. Emil Ivănescu.

Poți vedea și alte proiecte înscrise în categoria “Arhitectură, conversie și restaurare” din cadrul Anualei de Arhitectură București 2018 aici. Stai cu ochii și cursorul pe Designist.ro pentru următoarele povești.

Fotografii: Andrei Mărgulescu