Anul trecut, la finalul lui septembrie, vedeam pentru prima dată 3 vaze ce desenau perfect și suav conturul României. Cine era designerul care le crease? Nu semănau cu nimic din ce mai văzusem made in RO, parcă nimic nu le anunțase. Numele paginii de facebook pe care erau expuse – RONATIV, nu-mi spunea mare lucru. Numele creatorului lor, Cătălin Năstăsoiu, nici atât. Pentru că atunci când eu abia descopeream locurile faine din Bucureși, el lucra deja la New York.

Urmează, așadar, povestea pe care am ținut-o cel mai mult în sertar din istoria recentă DESIGNIST. Așteapta să iasă la lumină din noiembrie 2013: știam că Cele 3 Grații nu sunt tocmai gata, dar i-am trimis lui Cătălin câteva întrebări, ca pentru un designer. Mi-am zâmbit compătimitor pe măsură ce-i citeam răspunurile: era vorba despre un cu totul alt om, decât designerul pe care mi-l imaginasem eu. De mult mai mult de atât.

Îmi amintesc discuția de la telefon cu Cătălin, din octombrie trecut, pe când se pregătea să plece din nou în fabrică: avea o emoție magnetică, abia aștepta să se întoarcă, să-și pipăie produsul – îl voia perfect. Dublată de surpriza că cineva din fabrica de ceramică Apulum, din Alba Iulia, îl recunoscuse, deși nu mai călcase pe acolo din primii ani de facultate – a terminat Artele, la secția Ceramică.

Ne-am întâlnit în decembrie la Galateca, la Made in RO Sneak Peek – același magnetism al celui pasionat, extaziat de ceea ce face. Iar într-o vizită de toamna trecută, la R’Urban, prietena noastră Ioana Enache ne-a mărturisit cum, pentru ea, Cele 3 Grații reprezintă Rosenthalul României, obiectul iconic capabil să deseneze brandul de țară, al cărui simbol rămâne la fel de puternic peste ani – Ioana avea acasă Seria Zero, proaspăt ieșită din fabrică!

Credem sincer că Cele 3 Grații vor fi obiecte de colecție, că schimbă fața acestei țări: o pot pune pe harta lumii alături de substantive ce lipsesc cu desăvârșire din actualul discurs: perfecțiune, grație, design, frumusețe. Săptămâna viitoare, pe 10 aprilie, Cele 3 Grații vor fi lansate la Galateca. Până atunci vă familiarizăm cu poveștile ascunse în contururile lor.

Cine este Cătălin Năstăsoiu?

Am absolvit Academia Naţională de Arte Bucureşti (aşa se numea atunci). Din 1995 am început să lucrez la ceea ce urma să fie ProTV, la început în echipa de set design, mai târziu, imediat după lansare, Graphic Designer la departmental promo. În 1996 am făcut parte din echipa senioară de lansare a televiziunii Markiza TV în Bratislava (tot o televiziune comercială, o soră a ProTV-ului în cadrul CEM) ca şi consultant de creaţie.

M-am întors în România şi am preluat ca şi Director de Creaţie, Video Vision Internaţional, o casă de producţie şi post producţie digitală şi film, a Media Pro. Am fost un fel de CBO, adică eram responsabil cu menţinerea constantă a calităţii vizuale a brandurilor Media Pro pe toate mediile, “vinovat” de imaginea grafică on-air a ProTV-ului şi a altor firme de producţie din Media Pro la sfârşitul anilor ‘90.

Una dintre cele mai prolifice, preţioase şi frumoase perioade din cariera mea.

Din 2000, Cătălin pleacă în New York, unde devine Creative Producer pentru televiziune.

Cătălin la Galateca, la Made in RO Sneak Peek.

Ce este RONATIV?

În Octombrie 2010, eram în Las Vegas atunci, într-o discuţie despre imaginea României, la afirmaţia unuia dintre interlocutori că suntem prea mici şi invizibili (în sensul de neimportanţi) în istoria asta mare şi recentă, am pus întrebarea: CÂT SUNTEM DE MICI? Cât de mici suntem pentru a fi atât de greu de remarcat? Cât de mici suntem încât IMAGINEA noastră să fie FĂRĂ EFECT?

În mod firesc a venit şi întrebarea: Care este cea mai mică UNITATE MĂSURABILĂ a unei IMAGINI, pentru a putea controla într-un fel generarea unui EFECT? Răspuns: Un PIXEL (pentru că lucram cu imagine digitală, aplicabil însă şi pentru raster point dacă este vorba de print).

Fiecare pixel are o adresa personală. Fiecare pixel este o mostră a unei imagini native; cu cât sunt mai multe mostre cu atât se creează o imagine mai clară a originalului.

Acum, pixelul imaginii mele nu este perfect este chiar “defect”, dar MULTIPLICAREA unui DEFECT generează EFECT.

I-am dat numele RONATIV adică PIXELUL RO din IMAGINEA mea NATIVĂ.

Primul test de “obiect conversaţional RONATIV” pe care l-am făcut a fost un tricou pe care l-am printat şi l-am făcut cadou unui prieten din Las Vegas, cu ocazia aniversării zilei sale de naştere. Astăzi (4 octombrie 2013 – data interviului, n.r.) se împlinesc exact 3 ani de atunci. Imprimeul era o imagine grafică a abrevierii BZ (Buzău) construită dintr-un font pe care l-am construit din “mici Românii”.

În layout era compus şi un icon al hărţii Judeţului Buzău. Inutil să spun că atât eu, cât şi prietenul meu suntem buzoieni. Reacţia a venit imediat, la party fiind prezente şi alte naţionalităţi decât români: “Uite, de aici suntem noi, ăsta este “county”-ul unde ne-am născut. Vezi, literele sunt făcute din harta ţării mele!”. De aici discuţia a luat-o în direcţii multiple, RONATIV fusese eficient. Texanul mă întreba dacă pot să fac şi cu Texas, cel din NYC dacă pot să fac cu Manhattan…

Am făcut mai multe tricouri dar numai pentru confraţi cu TM, AG, B, CT…

În Decembrie 2010, am fost invitat de Vava Ştefănescu să prezint “proiectul” la CNDB (Centrul Național al Dansului, pe atunci încă aveau sediul din TNB) în cadrul unei seri cu artişti români “vorbind” despre România. Am prezentat conceptul RONATIV live din Las Vegas prin Skype, proiectat pe un ecran în sală. Cred că a avut succes dat fiind apelurile numeroase pe care le-am primit ulterior. Întrebarea care se punea în mod constant era: “bine, şi acum ce faci cu asta?”.

În Februarie 2011, am închis facebook-ul şi blogul. Am continuat să lucrez dar nu am mai postat. De ce? Deşi am reuşit să creez un interes în ceea ce priveşte “următorul subiect al revistei”, nu era de ajuns, am dorit să pregătesc conceptual RONATIV pentru a deveni un brand, nu numai un proiect grafic virtual, ci un brand palpabil, ceea ce m-a împins către designul OBIECTULUI RONATIV.

Un alt obiect recent RONATIV: inel cu piatră prețioasă – harta României.

Cum a rămas ceramica o constantă în viaţa ta de după Facultatea de Arte?

Am deschis un atelier de ceramică, în care produceam copii după Ceramica Neolitică Românească (cunoscută mai mult după numele Cucuteni). Cu participarea şi amabilitatea domnului Marcel Iureş, care ne-a pus la dispoziţie (în 2000) spaţiul Teatrului Act, am realizat un eveniment la care au fost invitate Ambasade, Centre Culturale şi Agenţii de Publicitate, unde au fost prezentate 100 de piese şi povestea “cucutenelor”.

Tot în 2000 m-am mutat în NYC cu un obiectiv foarte clar, să învăţ cât mai mult despre meseria de Creative Producer… pentru televiziune. De unde în România eram cunoscut ca “Năstăsoiu de la ProTV” şi mă bucurăm de o notorietate în lumea media românească, acolo am luat totul de la zero. Mult noroc dar şi multă pasiune pentru meserie m-au ajutat să îmi creez un cluster de clienţi foarte buni, ceea ce mi-a permis să îmi satisfac şi pasiunea pentru obiect într-un atelier de ceramică.

În 2011 am revenit în România pentru un proiect media, iar după finalizare am redeschis subiectul RONATIV. Acum, pe lângă proiectele de comunicare pe care le fac în NYC, RONATIV este singurul JOB la care semnez condica. 🙂

Cum au apărut Cele 3 Grații – obiectul RONATIV?

La începutul lui 2013 am participat împreună cu profesori şi studenţi de la Pratt School of Design, din NYC, la un proiect pop-up store 3DEA, unde am promovat ceea ce se cheamă DIGITAL FABRICATION, folosind metode digitale de scanare, prelucrare şi printare 3D. Aici am “produs” primele forme 3D plecând de la harta României. La un moment dat, pe printerele din pop-up store, în vitrine, se printau Cele 3 Grații şi, spre surprinderea mea, ceilalţi colegi din echipă au început să vorbească în mod firesc despre sursa acestor piese.

Povesteau celor interesaţi că sunt design-ul unui Român, că este forma ţării lui, iar eu am avut ocazia să vorbesc despre România şi să răspund la o sumedenie de întrebări. Cei care revizitau proiectul au devenit involuntar “ambasadorii” RONATIV-ului. Străini fiind, vorbeau cu uşurinţă despre proiectul RONATIV şi implicit despre România. Mi-am propus să le fabric din porţelan.

Prototipurile din plastic m-au ajutat doar să vizualizez forma. Originalele – aşa se numesc piesele din care se fac matriţele pentru turnarea porţelanului – care au determinat produsele finale sunt făcute din ipsos. Am combinat aşadar tehnici digitale cu cele pur tradiţionale de design industrial dedicat porţelanului.

Prototipurile din plastic, fabricate digital la New York

Pentru că am dorit că întreg procesul să fie “MADE IN ROMANIA”, în iunie 2013 am intrat în fabrica de porţelan din Alba Iulia, APULUM, unde am început să lucrez la o serie zero de produs.

Pregătirea Seriei zero (2013) în fabrica Apulum, Alba-Iulia

Iconul de design al României:

România este o ţară splendidă, plină de mister şi paradox. Înainte de a emite o opinie cât de cât educată, trebuie să o descoperi în straturile ei cele mai adânci. Dacă o priveşti de sus, nu vezi mai mult decât un contur (discutabil). Dar dacă schimbi perspectiva, elevând acest contur unic, vei descoperi “forme” unice.

Frumuseţea şi Farmecul româncelor sunt un dat. De nenumărate ori când m-am prezentat unui străin ca fiind de naţionalitate român, am primit ca replică de conversaţie un “ah, voi aveţi femei frumoase în România”. “Nu numai Frumoase…”, am spus de multe ori.

Dacă luăm drept etalon românce care au dus faima spaţiului românesc în lume – Martha Bibescu, Maria Tănase, Regina Maria, ca să dau numai 3 exemple, atunci pe lângă frumuseţe (în sensul de aspect fizic) putem adăuga, fără parcimonie, inteligenţă, diplomaţie, creativitate, eleganţă, altruism, curaj. Şi lista poate să continue în această direcţie fără a fi suspectaţi de exagerare.

Linia ceramică este o linie fluidă, sinuoasă, asemenea corpului de femeie. De la primele reprezentări în material ceramic (în special cea de Zeitate a Fertilităţii) forma şi proporţia antropomorfă au aceste calităţi fluide.

Porţelanul este un material ceramic nobil, este aproape “viu”. Fără a intra în prea multe detalii tehnice, la ardere porţelanul are ceea ce se numeşte “memorie”. Orice deformare pe crud (adică în starea lui nearsă), chiar dacă încerci să o repari, va fi relevată la arderea a doua, la temperatura cea mai înaltă la care materialul se “coace”. Extrapolând această metaforă la Graţiile pe care le-am creat, ele poartă memoria respectului meu pentru calităţile și virtuţile româncelor.

Duminica trecută, Cătălin Năstăsoiu a fost invitatul emisiunii Garantat 100%, unde a vorbit despre proiectul său. Un preview mai jos:

Fotografii: prin RONATIV