25 Comments

1. 

   Mihaela G

   November 13, 2013 at 15:28

   M-am trezit in dormitor, inca dormeai, am luat ceasul de pe scaunul noptiera si am facut ochii mari cand am vazut ca e abia 8 intr-o dimineata de sambata. Te-am lasat sa dormi si m-am dus tiptil in bucatarie si am pus de o cafea. In timp ce asteptam sa fiarba apa am dat drumul la Ipod si Road Soung de la Tigran a inundat discret spatiul. Am facut un tur al apartamentului oprindu-ma sa ma minunez de fiecare detaliu, de fiecare coltisor. Am topait apoi inapoi in bucatarie, am pus cafeaua in cani si am venit la tine. Am luat cartea de pe noptiera si am inceput sa-ti citesc Love Sonnet XI de Pablo Neruda si te-ai trezit. Buna dimineata, iubitule!

2. 

   Oana Rapeanu

   November 13, 2013 at 15:32

   Ar fi un adevarat rasfat intr-adevar!
   Pe scurt cred ca s-ar intampla cam asa:
   Ne-am trezi pe rand pentru ca iubitul meu e mai somnoros, cu draperiile trase ar putea sa-si continue somnul pana pe la 11.00 cel putin.
   Eu m-as trezi si primul lucru ar fi sa fac o baie parfumata.
   Apoi cred ca nu as rata ocazia sa-i fac niste poze dormind, mi se pare ca dormitorul este un decor ideal unde sa-i pot surprinde linistea somnului.
   As iesi apoi sa cumpar rapid niste croasante si apoi as face o cafea. M-as aseza apoi pe fotoliul crem din hol si as citi o povestire fantastica de Ana Blandiana pana cand mirosul cafelei si al croasantelor l-ar trezi si pe el. Am face apoi o plimare iar pe seara ne-am intoarce in calmul cald al acestui apartament.

3. 

   Flori

   November 13, 2013 at 15:43

   Citind articolul despre R’Urban, m-am teleportat fara vreau in Micul Paris.
   Mi-ar place sa petrec un week-end in acest minunat apartament ca sa pot calatori timp. Si daca m-as trezi intr-o dimineata in acele asternuturi fine, as bea cafea admirand fotografiile si inventand povesti cu aceste personaje necunoscute.
   Si as mai stai pe terasa si as asculta Edith Piaf, nu stiu exact care cantec s-ar potrivi : “La vie in rose” sau ” Non je ne regrette rien”.
   Iar seara, as face baie in spuma si mi-as inchipui ca sunt una din printesele de pe perete.

4. 

   Cristina

   November 13, 2013 at 16:38

   Indemnata de cantecul pasarilor, mi-as intredeschide ochii in dormitorul imbelsugat cu o puritate eterna.M-as uita la vechea roata de tors lâna inchipuindu-mi Bucurestiul Interbelic si placerea femeilor care faceau din tors ,o placere.Mi-as saruta iubitul,soptindu-i :”Mai avem putin si vom putea denumi un loc: casa noastra”. Cu pasi grabiti as calca pe podeaua moale din dormitor,pana in bucatarie. Acolo mi-as servi cafeaua,gandindu-ma la romanul “Patul lui Procust” si simtindu-ma ca o adevarata Doamna T in apartamentul ei, simtindu-ma ca o femeie puternica dar orbita de orgoliu. As sari peste micul dejun, dorindu-mi sa inspir fiecare particula din apartamentul R’Urban.In picioarele goale,as selecta un playlist contemporan, Lana Del Rey acompaniata cu soundtrack-ul din The Great Gatsby si as incepe sa dansez si sa rad,stiind ca este doar o fericire efemera,dar dorindu-mi cu ardoare ca pe viitor,sa pot avea impreuna cu iubitul, un apartament in care sa rămân surprinsă de contrastul dintre vivacitatea modernismului şi delicateţea din elementele traditionale.

5. 

   Roxana

   November 13, 2013 at 18:19

   De 10 ani am schimbat multe case si meleaguri. Acum 10 ani am parasit Bucurestiul impreuna cu el…inainte de a pleca am descoperit impreuna poezia unui oras pe care o ignoram, eu de aici, el de departe. Dupa alte multe aventuri, iata-ma aici cu cei doi copii. Nu-i mai regasesc farmecul din anii cruzi, ma afund in cenusiul pe care-l cunoscusem inaintea lui. O evadare inauntrul Orasului imi suna a inceputul unei noi melodii…a noastra.

6. 

   Catalin.N

   November 13, 2013 at 22:00

   “Liniştea este un dar pe care puţini îl ştiu preţui. Poate pentru că nu poate fi cumpărată. Cei bogaţi cumpără zgomote…”
   citat din Charlie Chaplin
   Am inceput cu acest mic citat,pentru a descrie explozia de moment a imaginatiei mele.
   Simplitatea valorilor arhitecturale si combinatia bunului gust excita privirea si totodata o leaga cu prezentul.Daca voi avea placerea de a ma lasa cuprins in bratele acestui univers viu, nu as dori sa fiu trezit.

7. 

   miky

   November 14, 2013 at 13:26

   Weekend la R’Urban: As sta toata ziua imbracata in haine scumpe si band sampanie. 🙂

8. 

   F.

   November 14, 2013 at 16:59

   De cate ori ma pierd, fara directie, in plimbarile prin Bucuresti, gandul ma duce la vremurile de alta data, cu domnite de familie buna, case boieresti, galanterii fara seaman, serbet de trandafiri, poezie si piese de teatru.

   Invariabil, imi doresc sa ma pot intoarce in timp si sa traiesc, fie si pentru cateva zile, o experienta similara – sau macar sa o reconstruiesc in varianta ei moderna.

   Cum fantezia e mult mai complexa in mintea mea, cel mai probabil va fi o experienta solitara si egoista, de rasfatat tanara visatoare din mine, pe care am neglijat-o prea mult de cand mi-am permis ultima oara sa visez la a merge la pas prin Bucuresti in cea mai frumosa rochie pe care o am, doar pentru mine, ochii si sufletul meu.

9. 

   diana

   November 15, 2013 at 11:55

   Cum s-ar scurge roua de ziua buna, mi-ar placea sa ma trezesc in mijlocul patului din dormitorul alb, curat, usor derutant: te-ai trezit din visare sau esti inca in vis?!
   Si mi-ar placea sa ma trezesc fix in mijlocul lui, sa simt ca asternuturile sunt infinite si ca oricat m-ar chema munca, n-am sa termin nicicand sa ma dau jos din pat. Si cum as iesi din dormitor, as surprinde un pianist cantandu-mi la pianul din hol iar pe acordurile lui, mi-as lua madame de Bovary si as citi pe bancuta alaturata.
   Apoi l-as invita in bucatarie, sa pregatim mancare cu dichis, pentru ca apoi sa o servim pe terasa improvizata de la R’urban.

   Aprez vous, cheri!

10. 

    Catalina

    November 15, 2013 at 13:03

    Pentru ca n-ar fi o zi ca toate celelalte as face in tihna lucrurile pe care nu pot sa le face in garsoniera mea mica dintr-un cartier muncitoresc.
    Primul lucru pe care l-as face cand m-as trezi ar fi sa ma uit pe fereastra pana cand as memora toata privelistea. Apoi as pregati cafeaua si as bea-o inainte sa se raceasca de tot in timp ce-as rasfoi o revista de moda sau de decoratiuni. Apoi m-as baga intr-o baie fierbinte cu multa spuma. Si-apoi as pregati o petrecere pentru doi ca sa-mi exersez pasii de tango in spatiul generos. Si am dansa cat ne tin picioarele.

11. 

    Cristina

    November 15, 2013 at 15:51

    Vechi si nou!

    Eu si sora mea nu mai petrecem asa mult timp impreuna. Ea are 2 copii micuti si clar timp limitat. (NOU)
    Insa, ne amintim cu placere, de momentele in care eram doar noi doua, in special la bunici. (VECHI)

    Apartamentul, prin amestecul de vechi si nou, imi aduce aminte fix de perioada copilariei noastre si tocmai de asta as vrea sa il impart cu ea.
    O data vreau ca ea sa se relaxeze, sa lase de data asta ea copii cu bunicii ;)) apoi eu vreau sa castig putin timp cu ea.
    Asadar, Vechi si Nou – cum a evoluat relatia noastra ca si surori 🙂

    Ce facem?
    Ii punem pe baieti sa ne aduca aici.
    Gatim – sper eu impreuna cu ei, 🙂 somon la cuptor cu legume. Clar merge si un vin bun. Desert, tort fantezie de la cofetaria Alice – preferatul tuturor. Ne bucuram de o cina romantica in 4 – stam si prin bucatarie dar si in living (la partea de desert). Muzica – pai VH1 normal – doar nu o sa stricam tematica. 🙂
    Dansam! Holul cu pianul mi se pare perfect ptr asta. Poate eu si Vlad le dam niste lectii de dans (ca nu facem cursuri degeaba).
    Apoi trimitem baietii acasa. 😀 Evil, I know! Sa ramanem doar noi doua, ca pe vremuri.

    Povestim despre noi, despre copilarie, bunici, luam la rand toata mobila veche de prin apartament. Ce pot sa fac, asta ma atrage cel mai mult la el! Cred ca o sa ma joc putin si la pian. Trebuie sa ating macar 2-3 clape. Nu stiu sa cant dar .. cand o sa mai fiu eu langa un pian?
    Baie cu spuma – momentul meu, dadada – nu stiu ce face Roxana, dar eu sigur cant. Am o scena din Pretty Woman in cap :P. Stai, ca Roxana canta mai bine decat mine! Probabil ca si ea va face la fel.
    Cred ca o sa dormim ca niste pui dupa asta. Ce bine ca sunt 2 dormitoare.

    Dimineata. Noi nu bem cafea 🙂 dar un ceai e binevenit. Am vazut un serviciu interesant pe semi-terasa – acolo o sa si stam. Hmmm, ceaiul de iasomie pare cel mai potrivit. De dragul vremurilor bune, mancam o omleta – ca la bunica acasa 😛

    E deja tarziu. Vine cumnatul cu bebicii sa o ia pe mamica. Apartamentul se umple de viata Noua! David o sa puna o gramada de intrebari. Mami, ce-i aia? Tistina (eu), ce-I ailalta? Ii explicam ce-i cu mobila. Mami si Tistina aveau la bunica unele dintre obiectele de aici. Irina gangureste si vrea sa vada si ea tot, tot, tot.
    Noi am mai sta dar… e timpul sa ne intoarcem la viata de zi de cu zi.
    Cred ca toti am avut parte de o pauza bine meritata 😛

    Si de un amestec perfect de Vechi si Nou, exact cum imi place mie!

12. 

    Ilibilimili

    November 15, 2013 at 17:45

    Dimineata incepe in camera alba scaldata in lumina, in patul pufos ca un nor. Somnoroase ne intalnim sa bem mici dejuni in bucatarie, eu, mama si bunica, trei generatii intr-o casa plina de frumos. Brodam cafele si sorbim vorbe, alaturi de orez cu lapte vrajit cu lingura de lemn inflorata. Uitam de timp ca mai apoi sa ne trezim in realitatea imediata fara vis.

13. 

    Catalina

    November 15, 2013 at 21:09

    M-as rasfata singura un weekend intreg! Stiu, suna ciudat singura, dar sunt intr-o perioada in care ma redescopar, invat sa ma plac si sa ma bucur de momentele petrecute cu mine si locul acesta mi se pare un inceput ideal…dimineata mea incepe de ceva vreme cu “Her morning elegance – Oren Lavie”, 2 felii de paine prajita cu Nutella si banane si continua cu un film frantuzesc – am programat deja pentru weekend-ul acela Ensemble, c’est tout…locul preferat din apartament? Cada care ma imbie seara la o baie fierbinte si un pahar de vin rosu…

14. 

    Catalin

    November 15, 2013 at 21:45

    Ammm…
    Inca nu mi-am revenit. Am ramas coplesit de splendoarea acestui apartament.
    Cred ca in primul rand cel putin o ora nici nu as realiza cand a trecut, admirand fiecare detaliu. Iubita mea s-ar supara apoi pe mine pentru ca acord mai multa atentie detaliilor decat ei. Alte doua ore trec ciondanindu-ne si impacandu-ne. Abia din acel moment vom incepe sa ne bucuram de cadoul pe care ni l-ati oferit.
    Nu stiu daca ar avea o logica sa iesim din apartament pana in momentul in care visul frumos ia sfarsit. A doua zi la micul dejun ii voi oferi iubitei mele inelul mult asteptat si dupa o alta sesiune de fotografii, ne luam ramas bun de la frumoasa experienta si ne gandim spre viitor …Villa Poem Boem. 😀

    Ramas bun, dragilor si… pe curand.
    Catalin

15. 

    Isabela

    November 16, 2013 at 10:54

    Intim, vechi,nou………..coplesitor.Ma intorc in timp, visez sau este realitate? Ma simt rasfatata de spatiul generos, de puritatea incaperilor.Pana si membrii unei case regale cred ca ar simti acelasi lucru.I-as putea spune Micul Pelisor ! Micul dejun intr-un total rasfat, o muzica in surdina amintind de vremurile demult trecute, apoi m-as rasfata cu randurile unei carti bune.Pranzul, intr-o atmosfera de familie, povestind verzi si uscate.Apoi o binemeritata siesta.La ora 17,00 un ceai aromat din plante .Plimbarea de seara , placuta, relaxanta.Cina cu lumanari, muzica in surdina.Apoi o baie parfumata, relaxanta, imbietoare.Totul menit sa trezeasca simtul pentru frumos, acel frumos intre vechi si nou.Momente care nu se vor mai intoarce niciodata si care trebuie traite cu intensitate maxima.

16. 

    Elena

    November 16, 2013 at 17:13

    Sa ma trezeasca din asternuturile fine cu mirosul cafelei…si sa o pot bea pe veranda…sau direct pe iarba…Sa ma lase sa fac o baie fierbinte si lunga si sa-i adulmec secretele, placerile, umbrele…boema sa invat sa cant la pian doar de dragul lui, al pianului….o da, sa cant…
    Spre dupa-amiaza sa beau apa din curte, din fantana si s-o admir din exterior, sa ii cunosc povestea, iar seara langa semineu sa citesc poezie, e cel mai bun leac pentru suflet.
    A doua zi sa am acelasi sentiment, de bucurie, ceea ce rar se intampla, sa urc la mansarda, sa privesc cerul senin si sa imi dau seama ca m-am indragostit si ca vreau sa revin.

17. 

    Iulia

    November 16, 2013 at 17:17

    Apartamentul R’Urban te imbie cu povestile sale. Este o reala desfatare sa privesti cum acestea prind viata aduse laolalta. Imi place atmosfera intima, calda, care aminteste de un weekend petrecut cu prietenii.
    Patrundem cu incantare în spatiul atemporal si suntem vrajiti de lucrurile ce incep sa ne vorbeasca parca. Guralivi, ne pierdem prin incaperi, uimiti si incantati totodata. Suntem aici impreuna si incepem sa depanam povesti, la fel ca odinioara. Ne amintim de tot ce ne spuneam candva stand la gura sobei. Lounge-ul este primitor si unii dintre noi vor avea curiozitatea de a incerca pianul. Altii vor fi descoperit deja culcusul si vor fi ascultat sfaraitul rotii pentru tors lana. Dezmierdati astfel, la un pahar de vin bun si vechi, în pasi de dans, exploram. Ne spunem lucrurile acelea adunate în noi si necomunicate inca. Bucataria si mica terasa ne ofera inca un pretext pentru voie buna. Cei mai harnici vor gati ceva bun de impartit ca-ntre prieteni si sporovaiala isi va urma cursul. Vorbim despre proiectele noi ale fiecaruia dar si despre ce dorim sa construim impreuna. Energia ce se naste din vocile noastre la unison ne va folosi dupa ce aceasta reintalnire se va fi incheiat si ne va purta mai departe. Fotografiile expuse peste tot în apartament sunt graitoare si vor da curs discutiilor în randul celor pasionati. Totul ne inspira: detaliile obiectelor traditionale, motivele desenate pe covor, obiectele de decor alese cu grija. Inca o experienta a unei reuniuni intr-un cadru minunat care, cu siguranta isi va gasi loc în paginile unei carti scrise de mine.

18. 

    Raluca

    November 17, 2013 at 11:17

    Sa fii turist in propriul tau oras, in istoria lui de mic Paris, nu-i lucru putin. E un eveniment. Primesti incantare si rasplatesti prin atentie si bucurie. Exact ca atunci cand mergi la teatru.

    Eu as purta my little black dress si ruj rosu. El, nu stiu exact ce, dar sigur sacou si parfumul acela. Intorcandu-ne de la cina, din oras, am continua seara cu inca un pahar de vin, stand pe canapea si povestind, asa, imbracati frumos. De aici avem o excelenta perspectiva a intregului spatiu, e perfect. “Hai, canta-mi si mie ceva!” mi-ar spune el, sunt sigura. Eu i-as raspunde, pentru a nu stiu cata oara, ca nu mai stiu, ca am uitat din clasa aVIII-a, ca e mai bine sa-l lasam pe Joe Dassin sa cante linistit si in surdina, ca daca mai insista, ma ridic imediat si pun Chopin. El rade si renunta.
    Ne e bine, ne spunem ca suntem norocosi sa putem sa ne uitam pe dinauntru la casa asta superba, sa o locuim chiar si sa ne simtim un pic ca-ntr-un muzeu, un pic ca-n viata altcuiva, un pic ca-n alte timpuri si locuri, dar totusi acasa. N-avem bagaj si nu trebuie sa punem ceasul sa sune la 04:00 dimineata pentru a prinde cursa low cost de 06:30. Ne vom trezi ‘de voie’ intr-un pat molicel si, la cafea, in bucatarie, vom declara razboi pe viata apartamentelor cu gresie, faianta si parchet laminat.

    Nu stiu sa explic mecanismul prin care am luat cu mine ‘Accidentul’ lui Sebastian, dar am inghesuit in geanta si Zadie Smith, si Vogue-ul din octombrie pe care mi l-a cumparat Diana de la Munchen. Voi vedea, cand terminam cafeaua, ce dispozitie am.

    Ideea mea este ca oricarui spatiu in care te gasesti trebuie sa-i oferi ceva la schimb daca vrei ca acesta sa te primeasca inauntru cum se cuvine. Prima data cand am vizitat Parisul, m-am asteptat ca imediat ce am coborat scara avionului sa o aud cantand pe Edith Piaf din megafoanele aeroportul, iar la hotel sa ma intrebe insusi Belmondo daca ma poate ajuta cu ceva. Cum nu s-a intamplat, iar Tour Eiffel m-a dezamagit si el ingrozitor pentru ca n-a fost in stare sa mi-l aduca pe Alain Delon tanar si indragostit in fotografia-mi standard facuta de la la etajul 2 al colosului metalic, am concluzionat ca orasul este banal, overrated si prea locuit de francezi.

    Aveam sa inteleg, ceva mai tarziu, ca totul a fost o chestiune de abordare. I-am dat orasului o harta cu 15 obiective incercuite – din categoria must see, o lista cu 10 lucruri must do, plus o pereche de picioare istovite de atat mers in pantofii sport de hiking si-am asteptat, batand nervoasa cu degetele in masa, sa fiu rasfatata de tot ce are spiritul French mai bun, mai dulce si mai intens. Trebuia sa ma copleseasca cu orice pret, doar pentru ca asa citisem si asa voiam eu.

    Ei bine, nu functioneaza asa! E nevoie sa dai ceva mai mult. Iar scenariile pot fi nenumarate, atat timp cat lasi imaginatia sa-si faca treaba, te bucuri cu frenezie sa intri in personaj – asa cum o faci pentru o petrecere tematica, esti gata sa rasfeti spatiul cu multa dragoste si caldura si nu fortezi starea de bine sa se rostogoleasca peste tine, vrea-nu-vrea!

19. 

    A. Zi

    November 17, 2013 at 11:58

    Ne-am intalni aici. Ne vedem mereu, dar nu ne intalnim niciodata. Imi vorbesti mereu de insula imaginara unde baloanele piepturilor se pot desumfla in voie…despre nevoia de “inapoi”. Aici, “inapoi” va deveni palpabil: pereti albi ca neputinta noastra, detalii pretioase precum sclipirile dorintelor…e perfect. Ne- am tolani turceste, in fata ferestrelor, innebuniti de aburii cafelei, tu mi-ai vorbi despre ochii mei, despre Paris si despre scrumul care naste focuri, iar eu i-as multumi in gand fiecarui colt care ne construieste lumea. Am asculta Mackintosh Braun- “We Ran Faster Then”, desi acolo, pentru prima data, ne-am opri sa respiram…

20. 

    emiliana

    November 17, 2013 at 18:28

    E simplu: sa fie parfum de levantică la geam, muzica lina de pasarele si cafea calduta cu lapte pe masa. Apoi cei pe care ii intalnesti sa fie la randul lor senini, zambitori si plini de viata!

21. 

    Beatrice

    November 17, 2013 at 18:59

    Scenariul meu pentru R’Urban debuteaza cu o dimineata calduta de toamna cu razele de soare care descopera frunzele in culorile lor specifice, stropite de roua, facandu-le sa sclipeasca usor. Din bucatarie ar veni un miros de placinta cu mere si scortisoara. Momentul ar fi o reverie, un pasaj catre trecut, acel trecut pe care il avem toti dar este atat de diferit: amintirea legata de casa bunicilor si clipele petrecute cu ei, amintirea unui sarut tarziu intr-o dupa amiaza, amintirea unui ‘Bine ai venit’ sau ‘La revedere’. Amintiri cu El si toate momentele frumoase pe care le-ai avut pana acum in viata. Miros de iasomie ar domni subtil in toata casa. La pianul vechi din colt ar canta timid cateva acorduri din Clair de lune sau River flows in you. Am dansa incet cateva minute. Poate ca ziua aceea nu e spectaculoasa, am fi cum suntem noi de obicei. Am sta si am citi ascultand muzica. Parca nimic nu se imbina mai frumos decat Jane Austen sau Haruki Murakami pe muzica de Ella Fitzgerald sau Chet Baker si noi doi imbratisati pentru o eternitate intr-un decor de vis.

22. 

    Irina

    November 17, 2013 at 19:22

    Sarbatorim impreuna, ca de fiecare data inca un an de zambete, bucurii, impliniri si nostalgii. Dupa o plimbare lunga prin oras, savurand din plin fiecare fulg de zapada care a albit orasul ne refugiem in cuibusorul nostru calduros de la R`Urban. In timp ce pregatesc o baie spumoasa cu arome de lavanda, ylang-ylang si betisoare parfumate de santal, el ma delecteaza cu pahar de Pinot Noir din 2009 (anul in care ne-am cunoscut). Lumanarile parfumate ne invaluie in mister si feerie pe acordurile delirice ale Ryuichi Sakamoto – Bibo no aozora. Am reusit imposibilul…timpul sta in loc, iar lumea este un loc care se rezuma numai noi 2. Imbracata in camasa lui, ma refugiez pentru moment in bucatarie sa-i pregatesc portia de paste preferate (Arrabbiata), moment care pentru mine a devenit ritual. Stiu ca astfel ii voi fura ca de fiecare data mai mult decat un zambet strengar. Dupa cina delicioasa ma rasfata pe terasa cum numai el stie citindu-mi franturi din cartea “Un an bun” de Peter Mayle. Abia spre dimineata ne retragem in dormitor pentru a ne continua povestea intr-un decor pictat parca special pentru noi 2. Soarele firav al iernii ne va gadila delicat fetele pentru a ne bucura cu o noua zi.

23. 

    Ioana

    November 17, 2013 at 19:34

    Probabil ar fi 2 zile pline de iubire. Am dormi încovoiați ca ∞ în patul acela imens. Ne-am alerga prin așterunuturi. I-aș cânta la pian despre dragostea noastră și m-ar acompania cu lingurița în cană, hihi. După aceea am pregăti micul dejun în bucătărie dar l-am mânca pe terasă, de ce să nu ne bucurăm de ea. Mai apoi poate am citi sau poate ne-am hlizi sau poate ne-am alegra sau poate ne-am săruta. Dacă vă întrebați ce se aude – asta ar fi.
    Vă transmit și vouă aceleași gânduri bune pe care le am acum.
    E duminică seara, mă pregătesc pentru săptămâna ce urmează dar știu ce voi face weekendul viitor.

24. 

    Laura

    November 17, 2013 at 19:36

    Am crescut la Sinaia. Impreuna cu mamaie mergeam destul de des in vizita la diverse doamne de o anumita etate. Eu eram oaspete special. Fiecare casa avea specificul ei, povestea ei, doamna ei, dulceata ei: de struguri, de nuci verzi, de afine, serbetul ei de trandafiri. Continuand aceasta idee, daca ”as merge in vizita” la R’Urban, as purta o ie alba, cu maneca lunga si brodata cu matase tot alba. In hol as simti miros de placinta cu mere cu scortisoara, facuta dupa o reteta simpla, taraneasca. Pe canapeaua maronie as savura o cafea si o baclava cu multa multa nuca, facuta in casa, desigur. As privi dincolo de fotografii. As rasfoi un album cu lucrarile lui Brancusi si mi-as asculta doar gandurile mele… trairile si visarile…

25. 

    Bianca A.

    November 17, 2013 at 20:08

    Zâmbete învăluite în gânduri bune și îmbrâțișări matinale. Leneveală prelungită ca de weekend…Simțul olfactiv este răsfățat de cetina de brad, iar cea vizuală de dansul fulgilor enormi îngrămădiți la fereastră să ne dea: bună dimineața! Sufletele își găsesc liniștea în așternuturile albe ce cuprind trupurile și în decorul ce îi exaltă reveria…