Am tot descoperit de-la lungului documentărilor pentru Designist reconversii spectaculoase din România. Despre unele v-am povestit deja, altele sunt “proaspete”. Le-am conturat într-o listă pe care sperăm să o reedităm, cu subiecte noi, în fiecare an. Pentru că de data asta putem spune răspicat: AȘA DA!

Anul acesta a fost inaugurat un palat bucureștean construit în 1881 de celebrul arhitect Alexandru Săvulescu, cel care a ridicat și actualul Muzeu Național de Istorie. În 1903, palatul a fost cumpărat și ușor modificat de bancherul Leonid Berkovitz, iar din 1950 intră in posesia Partidului Comunist, fiind Cercul Pionierilor și Șoimilor Patriei Sectorului 2.

 În 2013, clădirea a fost cumpărată de Galeriile Noblesse, și așa a început un proces amplu de restaurare, despre care am vorbit aici. În momentul începerii lucrărilor, palatul nu mai fusese locuit de mai bine de 23 de ani.

La demisolul clădirii monument istoric, au fost amenajate birourile echipei Noblesse și a biroului de arhitectură și design Insign. Fotografiile de before & after demonstrează complexitatea procesului de restaure și totodată spectaculoasa reconversie. Povestea pe larg aici.

Conacul lui Maldăr

Am auzit de la săteni că înainte de fi retrocedat proprietarului de drept și de a fi cumpărat de actualii proprietari și transformat în hotel cu ștaif, pe vremea comunismului aici a fost un sanatoriu.

Conacul lui Maldăr este o veche culă oltenească, ce păstrează intacte toate detaliile de arhitectură: zidurile groase, exteriorul văruit în alb, turnul înalt și scările interioare, ieșirile “de taină” și mai ales cerdacul cu arcade, aflat pe toată fațada catului superior (aflăm de pe site-ul conacului).

Dacă te cazezi la Maldăr, aproape de Horezu, ai ocazia să vizitezi și celelalte cule, cele mai cunoscute din țară, toate în zonele Vâlcea – Măldărești, Gorj și Mehedinți.

Palatul Brukenthal, din Avrig, are peste 250 de ani, iar după ani de uitare, în 2011, s–a întâmplat ceva: din ansamblul monumentului baroc, Oranjeria și Parcul au fost refăcute. Din păcate, palatul este în continuare într-o stare deplorabilă:

“De la trecerea în noul mileniu, clădirea, care în timpul comunismului și în primii ani de după revoluție a funcționat ca spital, este nefolosită. Până în prezent ne lipsesc mijloacele necesare unei renovări cuprinzătoare. Împreună cu orașul Avrig și cu fundația sibiană Samuel von Brukenthal elaborăm un proiect pentru valorificarea acestui monument arhitectonic reprezentativ”, aflăm de pe site-ul palatului.

Palatul și parcul puteau fi vizitate și înainte, însă acum chiar te poți bucura de frumusețea amenajării parcului – singurul parc baroc din sudul Transilvaniei care a învins totuși lupta cu timpul! Nu s-a păstrat varietatea extraordinară a plantelor, însă ușor ușor lucrările își propun să o reînvie și să refacă toate fântânile.

“Dorim să redăm ansamblului farmecul de odinioară – și în același timp să respectăm ideile și viziunile lui Brukenthal. Acesta și-a făurit în Avrig începând cu anul 1756 un mic paradis, în care să-și găsească liniștea, dar care în același timp să fie și grădină botanică și să servească grădinăritului.

Această moștenire culturală dorim să o redăm publicului larg. Primul pas a constat în renovarea Oranjeriei din parc. Treptat și parcul își va recăpăta aspectul inițial, cu toate fântânile, așa cum a fost odinoară.”

Încă de la începutul secolului XX, mai exact din 1908, aici a fost un sanatoriu, menținut până în 2005! Nu după mult timp de la înființarea sanatoriului, a apărut și un stabiliment termal. După 1948, palatul e preluat de stat care menține doar sanatoriul.

În ciuda timpurilor care numai blânde nu au fost cu paradisul vienez al lui Brukenthal, construit deasupra Văii Oltului, Oranjeria primește acum oaspeți și e gazda multor petreceri care continuă în parc.

Conacul Apafi datează din secolul al XV-lea și a fost locuința familiei prinţului maghiar Michael Apafi. Astăzi este un conac superb, unde te și poți caza, un loc care respiră aerul unor vremuri cu saloane de lectură, cu biblioteci şi tavane înalte, candelabre, jilţuri lângă sobele frumos placate. Povestea pe larg aici.

De restaurare s-a ocupat Fundaţia Mihai Eminescu, înfiinţată de Jessica Douglas Home, sub patronajul  HRH Prinţului Charles. De ani buni fundaţia sprijină refacerea patrimoniului cultural şi dezvoltarea satelor şi orăşelelor din Transilvania.

Ca în poveştile cu Feţi Frumoşi şi mere de aur, de merele faimoase de Mălâncrav trebuie să fi auzit, conacul nostru s-a transformat din ruină (exact aceasta era starea în care Fundaţia l-a cumpărat în 2000 de la comunitatea Evanghelică din sat) în guesthouse fermecat. Şi nu spunem fermecat doar să rimeze cu povestea, dar mai rar te poţi caza într-o casă de 5 secole, în liniștea deplină a unui mic platou transilvănean, unde toate detaliile respiră istorie și frumusețe.

Conacul Polizu

Construcția conacului din Maxut, județul Iași se încheia în 1888, iar până în 1946  a trăit vremuri cu lume fermecătoare, cu ceaiuri, baluri elegante și muzică de pian, cu gazeta citită în liniște pe terasă de familii boierești. Din 1946 însă, regimul comunist a hotărât să și-l însușească și să depoziteze aici, unde vreme de 43 de ani a funcționat C.A.P.-ul din Hârlău, animale, cartofi și alte recolte.

Recondiționarea și renovarea exterioară a conacului a fost făcută după fotografiile din colecția personală a moștenitoarei. Pe parcursul renovării au fost descoperite arcade și coloane care fuseseră tencuite de către comuniști. Dacă în 2005 totul era în paragină, iar ușile se deschideau cu piciorul, acum conacul arată de parcă nu ar fi trecut niciodată prin viața batjocorioare oferită de comuniști.

58 de ani însă a fost reședința de vară din Moldova a familiei Ghica-Deleni, iar dacă punem la socoteală și anii care au trecut de la renovarea domeniului, după retrocedare, finalizată în 2010 de către moștenitoarea de drept, se fac în total 62 de ani de frumusețe reanexată României. O poveste cu final fericit, care ne arată că până la urmă binele învinge. O citești aici.

 Villa Poem Boem

Arhitectul Toma T. Socolescu, unul dintre cei mai cunoscuţi şi prolifici arhitecţi români din perioada interbelică (chiar vă recomandăm să vedeţi câte clădiri monument din Ploieşti şi nu numai îi poartă semnătura), a proiectat în 1925 această vilă cochetă pentru soţia sa, Florica.

Vila soţilor Socolescu, acum Villa Poem Boem, a avut de suferit odată cu instaurarea regimului comunist. Mai întâi a fost vândută, apoi naţionalizată. După anii ’90 a fost recuperată de moştenitorii celor care au cumpărat casa de la familia Socolescu, iar din 2006 aparţine actualilor proprietari, cei care în mai puţin de 3 ani au reuşit să-i redea frumuseţea de altădată.

Urmele naționalizării erau adânci, dar au fost înlăturate cu pasiune și răbdare. Acum Villa Poem Boem este un home away from home de care te poți bucura împreună cu oamenii frumoși din jurul tău. Întreaga povestea a transformării aici.

Din capitolul “casele marilor familii interbelice”, în curând Cărtureștiul ne pregătește ceva. O nouă librărie în Centrul Vechi al Bucureștiului, pe Lipscani nr. 55, în Caruselul de Lumină – așa cum purta numele palatul familiei de bancheri Chrissoveloni, construit în 1860. Un preview al spațiului a avut loc în cadrul Romanian Design Week. Restaurarea amplă este aproape de final.

Foarte aproape de Cărtureștiul pe care-l știm cu toții, de pe Strada Arthur Verona, Casa Mincu și-a recăpătat de curând strălucirea, grație unui proces de restaurare minuțios, condus de arhitectul Șerban Sturdza. Casa unde a trăit și lucrat arhitectul Ion Mincu, promotorul stilului neoromanesc, între 1890-1912, este acum sediul Ordinului Arhitecților din România. Periodic au loc aici expoziții sau evenimente conectate domeniului.

Fotografii Șerban Bonciocat, pentru revista Igloo.

Trecem la fabrici! La Cluj, Liberty Tehnology Park demonstrează că și la noi reconversia e perfect posibilă.

Proiectul primului parc tehnologic din România, dezvoltat de Fribourg Development, divizia de real estate a fondului Fribourg Investments deținut de omul de afaceri Ion Sturza, a inclus reabilitarea fostelor hale ale fabricii de mobilă Libertatea, din Cluj-Napoca.

Liberty Technology Park își propune să aducă în același spațiu inovator mai multe companii din domeniile IT&C și R&D, să devină un ecosistem dinamic pentru companii locale și internaționale. Iar soluțiile arhitecturale și de design să asigure fundalul propice unui flux de idei creative, revoluționare, noi.

Reabilitarea fostelor hale ale fabricii de mobilă Libertatea reprezintă cel mai important proiect de reabilitare a unei clădiri istorice, industriale din Cluj.
Mai multe despre proiect aici.

Nu putem pleca din Cluj, fără o vizită scurtă la Fabrica de Pensule, epicentrul artistic al orașului, care a demonstrat încă de acum câțiva ani că fabricile din România pot căpăta o nouă viață și reînsufleți altfel orașele.

Fabrica de Pensule în centrul parcului industrial al Clujului: vedere de sus.
Expoziție 7 Lămpi în galeria Spațiu Intact, din Fabrica de Pensule

În București, tocmai am asistat, în cadrul Carol Night Factory, la reconversia Halelor Carol în spații alternative, culturale – un proiect al Asociației Zeppelin & Eurodite. În viitorul apropiat, în frumoasele hale din cărămidă din apropierea Parcului Carol vor avea loc evenimente, expoziții, proiecții, conferințe.

În Pantelimon, un nou spațiu apărea acum câțiva ani în incinta Postăvăriei Române – e vorba de Make a Point, unde am fost la mai multe proiecții de filme și discuții. Unul dintre proiectele Make a Point a fost transformarea turnului de apă din Pantelimon într-un Turn de Artă.

Nu numai că acum Turnul are o nouă identitate vizuală, “Perdeaua verde”, desenată de artistul româno-libanez Daniel Georges, dar a căpătat și o scară nouă, care-ți dă o altă perspectivă asupra orașului. În interiorul Turnului, vor avea loc expoziții de artă contemporană. Iar cine a mers pe șoseaua Pantelimon știe că vederea turnului cu perdea te scoate din griul nesfârșit al filmului de afară. Mai multe despre proiect aici.

Carol 53, casa până acum 2 ani părăsită, de pe Bulevardul Carol 53 (București), este un caz particular de reconversie. Casa de 100 de ani era una dintre clădirile istorice abandonate ale orașului. Un grup de tineri arhitecți s-a hotărât să “aibă grijă de ea”: au curățat-o și au transformat-o într-un spațiul alternativ pentru proiecte culturale, evenimente.

Before & After Gestul lor, de recuperarea a unei clădiri istorice uitate, este și unul de protest împotriva distrugerii patrimoniului. 

La Carol 53 lucrările de întreținere și restaurare a casei continuă, iar mai multe despre proiect puteți vedea în acest scurt reportaj semnat Casa Jurnalistului.

Before & After

Cam atât deocamdată cu lista reconversiilor de pe la noi, vom reveni curând și cu câteva proiecte internaționale, pentru că e loc de multe exemple spectaculoase în acest sens.

Fotografii: prin locurile menționate în articol