|
În 2019, când arhitecții Anna Devís și Daniel Rueda au deschis prima dată ușa viitoarei lor case din Valencia, mai că le-a fost teamă să pășească înăuntru. La picioarele lor se întindea un simbol al designului spaniol și un omagiu adus versatilității estetice și sustenabilității: mozaicul Nolla, format din plăci ceramice de înaltă performanță termică și durabilitate, create manual în orașul valencian Meliana începând cu secolul al XIX-lea.
 Nolla oferă posibilități infinite de îmbinare a pieselor geometrice care îl compun, deci duo-ul creativ (adică gazdele noastre) a fost cucerit pe loc: Anna și Daniel sunt un cuplu care creează compoziții fotografice perfect integrate în arhitectura orașului în care trăiesc sau a altor orașe, în care călătoresc. 👇
Citește și: Doi arhitecți transformă arhitectura urbană în fundal foto
Omul de afaceri Miguel Nolla a adus pentru prima dată mozaicul care îi poartă numele, din Anglia în Spania, în anul 1865. Proprietățile mozaicului se aseamănă cu cele ale gresiei, însă suprafața lui este mată, așa că nu reflectă lumina, iar modelul este perceput permanent fără intruziuni.
Apartamentul de 78 mp se află în cartierul valencian La Zaidía, foarte aproape de râul Turia.
A urmat un proces de renovare și adaptare a casei la cerințele contemporane, totul cu un obiectiv principal clar: valorificarea (și completarea) pardoselii originale ❤️. Autorii proiectului, studioul spaniol homu arquitectos, ne-au dat mai multe detalii.
Observi multitudinea de modele ceramice, da? Apropo: 1 mp de mozaic Nolla poate include aproximativ 600 de piese.
“Prin renovarea parțială a casei din 1928 am urmărit să îmbinăm spațiul domestic și cel profesional: cuplul de proprietri lucrează împreună atât în interiorul locuinței, cât și în afara ei, așa că proiectul nostru s-a transformat într-o casă-studio de creație”, ne-au povestit arhitecții.
Cu timpul, unele zone ale casei – living-ul, bucătăria și băile – își pierduseră mozaicul pardoselii, așa că arhitecții au reintegrat în locul lor plăci recuperate și restaurate din clădiri demolate anterior.
“Desigur, fiecare dintre aceste spații a reprezentat pentru noi un nou proiect Nolla: a fost nevoie să creăm pentru fiecare câte o nouă compoziție menită să se armonizeze cu celelalte încăperi. Dar ce merită menționat este că metoda de aplicare a pieselor este cea tradițională, păstrată de la mijlocul secolului al XIX-lea”, ne-au spus ei.
Din culise, am aflat că procesul de restaurare specific mozaicului Nolla este remarcabil: restauratorii trebuie mai întâi să îndepărteze un strat de mortar de pe fiecare piesă deprinsă, apoi să o scufunde într-o soluție chimică acidă și să o curețe cu un furtun cu presiune puternică. După ce acidul este neutralizat, piesele cu mici crăpături sunt date deoparte și doar cele în stare perfectă sunt reaplicate individual, conform modelului.
Arhitecții au ales să echilibreze (dar și să accentueze) modelele și cromatica pardoselii păstrând nuanțele din restul amenajării la minimum: mobilier minimal, din materiale naturale, în nuanțe asemenea, și plante care joacă rol de accesorii. Spațiul poate arăta cam prea epurat, însă ne face întotdeauna plăcere să vedem interioare liniștite, neaglomerate, în care parcă și gândurile sunt mai calme zi de zi 😊.
Dincolo de pardoseală, însă, arhitecții au păstrat și alte detalii din caracterul original al casei: stucaturile care fac trecerea dintre ziduri și tavane se numără printre ele…
…la fel și cele care ornametează tavanele în sine…
…și superbele arcade dintre camere, pe care le-au pus în evidență cu ajutorul corpurilor de iluminat de accent. De altfel, lumina este unul dintre elementele principale ale amenajării, care face echipă bună cu pereții albi și spațiile vitrate mari. Apropo, și ferestrele, obloanele și ușile au fost păstrate din casa originală și vopsite în alb.
 Bucătăria, ca spațiu cu precădere funcțional, a cerut un limbaj stilistic ceva mai contemporan, însă care continuă abordarea din restul încăperilor: mozaicul Nolla este pe poziții, la fel și lumina, pereții și mobilierul alb.
 Fiecare corp de depozitare este integrat, într-o uniformitate continuă.
Proiectul a fost finalizat în 2020.
“Este o poveste prin care am încercat să punem în legătură intervenții specifice, stiluri diferite și perioade care coexistă, alături de esteticile lor”, ne-au spus în final arhitecții.
Iar noi îi aplaudăm. Curajul și atenția sunt adeseori piese de căpătâi ale proiectelor de renovare 😊.
Fotografii: prin homu arquitectos
Tags: Anna Devís, Anna Devis și Daniel Rueda, Arcade, casa de la 1928, casa renovata in Spania, Daniel Rueda, ferestre originale, fotografie, mobilier integrat, mozaic Nolla, mozaic recuperat, obloane, pietre ceramice, Spania, stucatura, Valencia
|
