Și am ales formularea asta nu pentru că evenimentul ar avea vreo coordonată culinară, ci pentru că are atât de multe ingrediente diverse, condimentate și potrivite atent cu restul specialităților designist, că nu am găsit o altă metaforă mai nimerită. Mai exact, ingredientul principal este Cartierul Creativ din București, un proiect inițiat de The Institute încă din 2017 și invitat în capitala spaniolă de Institutul Cultural Român de la Madrid, ca parte a Madrid Design Festival (1-28 februarie), sub auspiciile Ambasadei României în Regatul Spaniei. Rezultatul: expoziția Made in Bucharest Creative Quarter, care rezumă în noul sediu ICR Madrid (Plaza del Cordón nr. 1) poveștile industriei creative românești. O mai poți vedea la Madrid până pe 31 martie. Dar hai să derulăm un pic și să ajungem la începutul poveștii noastre cu multe personaje.

Bucureștiul ca parte a designului madrilen

S-ar putea să ți se pară surprinzător – nouă așa ni s-a întâmplat -, dar 2019 a însemnat doar a doua ediție a Madrid Design Festival. Și surpriza crește și mai tare dacă afli cifrele în jurul cărora se învârte evenimentul: 200 de spații de expoziție, de la muzee la ateliere de creație și studiouri de design, peste 70 de hoteluri, cafenele și restaurante care au găzduit prezentări și proiecții și sute de mii de vizitatori (în 2018, la prima ediție, festivalul a adunat 173.000 de vizitatori, din care aproximativ 10% au venit din afara Spaniei, așa că organizatorii se așteaptă să depășească 180.000 anul acesta). Pe scurt, un eveniment care s-a infiltrat perseverent în toate nivelele creativității spaniole – de la design de mobilier, textil, ceramic până la fashion, ilustrație și package design (asta ca să menționăm doar ce am reușit să vizităm noi în trei zile petrecute la Madrid).

Totuși, România a fost una dintre piesele importante ale puzzle-ului Madrid Design Festival de anul acesta și totul a început acum doar câteva luni, când organizatorii evenimentului, echipa La Fábrica, a decis că ediția 2019 avea nevoie de un oraș invitat care să îi poată dubla energia.

“După ce, la ediția de anul trecut, invitatul festivalului a fost Helsinky, un oraș cu un specific minimalist, dar cu o experiență vastă în ceea ce privește evenimentele legate de design, ne-am dorit ca anul acesta să fim vizitați de un val de energie creativă, de un oraș care clocotește tot mai intens prin artă, design, cultură. Bucureștiul a fost alegerea firească”, ne-a explicat Álvaro Matías, directorul evenimentului.   

Următorul pas: echipa festivalului a cerut ajutorul Institutului Cultural Român de la Madrid, prin Maria Popa, directorul ICR Madrid, care mai apoi a cerut ajutorul direct celor de la The Institute. Mai precis, lui Andrei Borțun, CEO-ul The Institute și capul echipei care organizează deja de 7 ani Romanian Design Week .

“Hai să aducem RDW-ul la Madrid, mi-a spus echipa ICR Madrid, în primă fază. Nu a durat mult până am înțeles cu toții că ar fi fost imposibil – nu aveam la dispoziție nici suficient spațiu, nici logistica necesară ca să reproducem instalațiile gândite an de an la RDW. Dar aveam o soluție, un fel de rezumat al talentului creativ al Bucureștiului, pe care l-am gândit tocmai ca un RDW all year long: Cartierul Creativ al Bucureștiului. Așa că totul a devenit brusc de la sine înțeles: am adus la Madrid câteva dintre celulele Cartierului, gândite ca o infrastructură care să organizeze talentul creativ al Bucureștiului și care să arate modalitățile în care un cartier și comunitatea creativă formată în jurul lui poate îmbunătăți și percepția asupra orașului, și calitatea vieții de aici”, a povestit Andrei Borțun.

Piese Meșteshukar ButiQ și Ubikubi. 

Ca un reminder, Cartierul Creativ este un ecosistem al zonei centrale a Bucureștiului, cu multitudinea ei de spații creative și alternative, de studiouri de design, galerii și ateliere, de cafenele, magazine, muzee și hub-uri care și-au găsit locul între limitele geografice ale Bulevardului Dacia și Căii Griviței (nord), Bulevardulului Regina Elisabeta (sud), Căii Victoriei (est) și Strada Berzei (vest). Scopurile Cartierului: bifează creșterea consumului cultural în România, susține industriile creative, promovează creativitatea #MadeinRO la nivel european și concepe proiecte de branding de țară și de oraș. În total, până la sfârșitul anului trecut, aproximativ 115 proiecte ale antreprenorilor și creativilor bucureșteni se înscriseseră în Cartier și acum participă periodic la întâlniri și proiecte comune.

Jucării RUSBO

UTOPIC și Ceramic Sparrow

Saddo

Dar să ne întoarcem la Madrid. La Cartierul Creativ de la Madrid aka expoziția Made in Bucharest Creative Quarter: un traseu vizual care conduce vizitatorii prin portofoliul Cartierului bucureștean. Zonele noastre preferate: firește, cele construite în jurul pieselor de design semnate de prieteni vechi de-ai noștri – Mona Vulpoiu (UTOPIC), Ana Bănică, Mădălina Teler (De Ceramică), Ceramic Sparrow, Ubikubi, RUSBO, Meșteshukar ButiQ (Radu Abraham), Saddo. Ca spectacolul să fie polivalent, s-au mai adăugat materiale video semnate de Carmen Secăreanu, Ioana Ciolacu, Adelina Ivan, AMFM și Entrance și o înregistrare electronică marca Electric Brother. Designul expoziției e semnat de Attila Kim Architects.

Expoziția te mai așteaptă la sediul Institutului Cultural Român de la Madrid (Plaza del Cordón nr. 1) până pe 31 martie, iar dacă vrei să faci o extravaganță, programează-ți o vizită pe 10 martie: ilustratorea Ana Bănică pregătește un atelier special pentru copii și părinți – nu uita să anunți echipa Institutului că vei fi prezent aici.

Noul sediu al ICR Madrid – foto: viendomadrid.com.

Câtă empatie (tr)aduce tehnologia? 

Ne-am obișnuit să credem că ecranele prin care privim lumea și comunicăm cu ea atât de des și intens au căpătat în timp puteri de portavoce, de protector sau de invadator, dar ce-ar fi să vedem tehnologia și ca pe un translator? Sau ca pe un instrument de măsurare? Cât de simplu e să înțelegi emoțiile și intimitatea celorlalți chiar dacă ei se află la mii de kilometri distanță? Cât de dispuși suntem să ne punem bariere fizice ca să primim recompense artistice? Cât de la îndemână ne e să nivelăm diferențele dintre spațiul privat și cel public? Instalațiile imersive create de artista româncă Marilena Oprescu-Singer aka Saint Machine îți pot trezi toate aceste întrebări și multe altele – garantăm, le-am văzut pe două dintre ele la festivalul de artă new media și tehnologie audio-vizuală MADATAC, care a avut loc tot la Madrid în perioada 13-24 februarie.

Hybrid Sensorium și I, Human (body installation), sunt prima implicare românească în festivalul MADATAC, care a ajuns anul acesta la a zecea ediție. Motivul?

“Mi-am propus să funcționez ca un radar pentru relevanță, pentru o nouă abordare a realității, pentru noi propuneri de interpretare, iar dincolo de componentele tehnologice și artistice ale proiectelor, m-au convins mai ales sensibilitatea lor și hotărârea Marilenei că empatia este cheia. În plus, am apreciat mult faptul că cele două instalații demonstrază că trebuie să muncești și să te implici mult ca să poți depăși toate provocările materiale pe care le întâmpini dacă nu ai parte de sprijin financiar complementar”, ne-a explicat Iury Lech, directorul MADATAC. 

Sigur că, privind instalația Hybrid Sensorium din exterior, s-ar putea să fii un pic amuzat la prima vedere, un pic superficial și copilăros: trebuie să îmi bag capul într-un burlan albăstrui, ușor claustrofobic și agățat de plafon, ceea ce îl face să arate ca o notă muzicală, să privesc drept înainte și să observ cum formele din fața mea vibrează și dansează? Da, dar e vorba de mai mult decât atât. Potrivit artistei Saint Machine, odată implicat în instalație, respirația ta devine publică pentru toți ceilalți din exterior, care o aud exacerbată, în boxe. Formele pe care le-ai văzut sunt, de fapt, un conținut video pe care membrana artificială permeabilă ți-o oferă în schimbul oxigenului. Totul este îmbrăcat într-o sculptură din rășină și fibră de sticlă care îți condiționează nevoile biologice. Ni se pare doar nouă sau sună supranatural? 🙂

I, Human, cea de-a doua instalație interactivă semnată de Sain Machine în cadrul MADATAC, este un spectacol senzorial care ne-a lăsat fără cuvinte după toate explicațiile. Restrângem multitudinea de informații și-ți spunem doar că e vorba despre o sculptură din lumină laser, care poate fi controlată doar printr-un efort colectiv al unui circuit de măști aflate la distanță, care colectează informațiile biometrice faciale ale fiecărui utilizatori și îi măsoară empatia. Treptat, fiecare dintre voi trebuie să învețe să își adapteze mimica la cea a tuturor celorlalți, iar gradul de conexiune emoțională a grupului va influența silueta sculpturii de lumină.

Ce am mai văzut din Madrid Design Festival 2019

Toate spațiile mici pe care le-am prezentat până acum să facă un pas în spate: proiectul Home Urban Home by MINI, creat de MYCC architects pentru centrul cultural Conde Duque, înseamnă 18 mp și 3 nivele împărțite într-o bucătărie, un living, un birou, o terasă și un dormitor. Dacă te întrebi unde e baia, răspunsul vine la pachet cu scopul principal al proiectului: după perioada de vizitare din cadrul Madrid Design Festival, mini-casa a fost descompusă și reconstruită în interiorul clădirii principale a complexului Conde Duque, ca rezidență pentru artiștii invitați, care vor urma să locuiască în ea pentru perioade limitate și să folosească băile din interiorul campusului. Varianta definitivă a casei va fi reconstruită din policarbonat, ca să asigure intimitatea locuitorului 🙂 .

Cum se traduce mid-century în spaniolă? Cu siguranță, răspunsul e Darro, “prima și cea mai puternică încercare de a recupera modernitatea în timpul dictaturii lui Franco”, așa cum ne-a explicat ghidul Centrului Cultural Fernán Gómez de la Villa, spațiul care a găzduit expoziția dedicată brandului de mobilier Darro. Chiar dacă a acoperit doar 20 de ani de activitate (1959-1979), Darro a produs suficient de multe piese de design cât să reziste și astăzi în casele oamenilor obișnuiți, în cele ale colecționarilor, ba chiar și rătăcite prin târguri de vechituri, de unde au fost adunate de organizatorii expoziției. Dintre cele 60 de piese de mobilier și mulțimea de linii suple și unghiuri drepte, preferatul nostru rămâne scaunul Riaza, fără brațe, dar cu șezut de piele.

Trecutul, viitorul, dar mai ales prezentul package design-ului spaniol s-au așezat pe rafturile unei expoziții-supermarket pe care am văzut-o tot la Centrul Cultural Fernán Gómez de la Villa. De la sticle de bere, la conserve de pește, la saci de mâncare pentru pisici și borcane de gem, sesiunile de cumpărături spaniole sunt cu siguranță un spectacol designist.

Poate revelația noastră preferată din scurta vizită la Madrid a fost cât de multe spații neconvenționale de expoziție și freelancing work stau ascunse prin clădirile orașului. Unul dintre ele este Experimento, deschis special pentru ca “tinerii designeri spanioli să nu mai fie obligați să plece la Milano ca să-și expună lucrările”, așa cum ne-au explicat Ana și Enrique, proprietarii Experimento și arhitecții care formează studioul Plutarco. Ca exemplu, prin micro-expoziția de pantofi a atelierului barcelonez Aldanondoyfdez, designerii atelierului, ex-arhitecții Ignacio Aldanondo și Catuxa Fernández, ne-au trecut pe scurt prin întregul proces handmade de proiectare a pantofilor, schițe, piele și materiale textile, instrumente și formarea colecțiilor. “Designul este consecința dorinței pantofilor de a explica pașii prin care au fost creați”, ne-au spus ei, iar noi suntem de acord 🙂 .

Fotografii: The Institute, Diana Bogdan, Madrid Design Festival, Marilena Oprescu-Singer