Ne cunoști deja: suntem mai degrabă minimaliști sau nordici ca estetică, iar combinațiile de culori puternice le digerăm mai bine în doze mici. Astăzi, am ieșit din carapacea albă, diafană și ne-am lăsat conduși de trendul culorilor statement. Concluzia a fost reprezentată de o serie de răspunsuri care pot produce niște reconfigurări chiar și la nivel… psihologic. Cum te face să te simți o culoare? Ai auzit de psihologia culorilor?

Photo by Aaron Burden – Unsplash.com

Ne gândim la iarnă și la noi combinații pentru decorul de Crăciun. Dar și la noi perspective cromatice – parcă niciodată nu am avut nevoie de culoare mai mult decât acum, nu-i așa? Navigăm, așadar, prin universuri roșii și albastre, personajele principale ale articolului de azi.

Psihologia lui roșu & albastru

Pentru cei mai mulți dintre noi, interpretarea mesajelor pe care le transmit culorile ține de instinct, de conexiunile mentale pe care le facem, ba chiar și de simplele preferințe personale.

  Photo by MontyLov – Unsplash.com

De exemplu, roșu, prin multitudinea lui de nuanțe înflăcărate, este un simbol al pasiunii și al dramei. Atrage atenția ca nimeni altul și comunică sentimente puternice, care ne consumă pe interior: de la dragoste și pasiune până la furie extremă. Este culoarea care ne avertizează – semaforul și semnele de circulație fac o treabă bună în acest sens – și ne intimidează – regele francez Ludovic al XIV-lea purta întotdeauna roșu în portretele oficiale pentru că își dorea ca puterea lui să fie evidentă. Iar dacă desfășurăm firul istoriei chiar mai mult, dăm peste roșu în mitologia greco-romană: era culoarea lui Ares/Marte, zeul războiului, personificarea dezechilibrului.

Roșu este culoarea emoției, reușește să ne stimuleze și să ne energizeze. În design, este recomandat să vină în doze mici, ca să nu creeze un efect exacerbat – agitație și presiune psihologică.

De partea cealaltă a intensității cromatice, albastru așteaptă cu răbdare. Mai ales în variantele lui deschise, este culoarea calmului, a liniștii și a echilibrului, a păcii fără schimbări de paradigmă. Inspiră încredere și lasă spațiu pentru sentimente de loialitate, integritate și responsabilitate.

Da, poate fi o alegere conservatoare, la îndemână, dar creează ordine prin simpla prezență și reduce nivelul de stres. În plus, a fost și este în trendul acestor ani tulburi – Pantone Colour of the Year 2020 a fost Classic Blue, o nuanță profundă, elegantă prin simplitate, despre care specialiștii Pantone au spus că subliniază dorința noastră pentru o fundație stabilă pe care ne putem clădi viitorul. Un pic ironic, dar supraviețuim :).

Pantone Colour of the Year 2022 ☝️este Very Peri, tot din spectrul albastrului – cel mai optimist albastru din cate există, pentru că are subtonuri de roșu-violet. Simbolizează „spiritul global al momentului și al tranziției prin care trecem”, așa cum spun reprezentanții Pantone, îndemnând la creativitate, inventivitate, îndrăzneală. Deja ne-am mai revenit 🙂

Ce culoare are acasă? 

Photo by Alex – Unsplash.com

Firește, tocmai „personalitățile” acestor două culori le-a dictat utilizările practice, în funcție de comportamentele pe care le încurajează: dacă roșul, care stimulează apetitul, ajunge adeseori pe ambalajele produselor alimentare și pe firmele luminoase ale restaurantelor, albastrul autoritar și de încredere este popular în comunicarea bancară.

Cum ai reacționa, însă, dacă echipa de arhitecți ți-ar propune ca fațada casei tale să fie roșie? Dar albastră? Iată două contexte în care și noi le-am fi spus „Da!” acestor case „altfel”.

Casa roșie

În Noua Zeelandă, un cub compact pare că se ascunde în buzunarul unei păduri. De fapt, tocmai faptul că această casă-cub este înconjurată de verdele copacilor i-a convins pe arhitecții studioului Crosson, autorii proiectului, să îi dea o culoare contrastantă: roșul care îndrăznește să spargă calmul vizual al pădurii. Așa a apărut fațada îmbrăcată cu metal și articulată ici-colo de jocuri discontinue, pe vertical și orizontal.

Proiectul Casei Roșii a adunat un palmares impresionant de-a lungul anilor: dintre ele, menționăm prestigiosul German Design Award, pe care l-a câștigat în 2018. 

Deschiderile vitrate largi lasă lumina să intre în Casa Roșie și creează o legătură clară interior-exterior, iar terasa care se întinde spre pădure a fost, cu siguranță, zona preferată a locuitorilor casei anul acesta.

Placarea metalică roșie de la exterior se transformă la interior în placare cu lemn, material care îmbracă cele două niveluri în întregime și conturează imaginea unei cabane clasice. Asta până ajungem la etaj, ridicăm privirea și suntem luați prin surprindere de spectaculosul plafon vitrat.

Casa albastră

În liberalul (și excentricul) Amsterdam, fostul cartier industrial Buiksloterham lucrează de o bună bucată de vreme să își schimbe nuanțele și să devină un spațiu al incluziunii și sustenabilității. O face treptat, prin modelele de arhitectură experimentală Build-it-Yourself: fațade organizate de preferințe personale, nu de un set de reguli, și mult eclectism urban.

Casa Albastră, proiectul biroului de arhitectură BETA, este unul dintre exemplele noastre preferate: folosește nuanța aceasta de albastru (caracteristică lucrărilor pictorului francez minimalist Yves Klein) ca să celebreze filosofia Build-it-Yourself, dar și ca să îi pună lipsa de coerență sub semnul întrebării.

De fapt, proiectul atrage atenția asupra lipsei de coerență a soluțiilor exterioare, votând pentru coerență în spațiile interioare: ne-a plăcut cum nuanța Yves Klein Blue a fost reluată în cazul scării interioare, pentru un plus de dinamism cromatic.

În rest, spațiile interioare sunt largi, fluide și aerisite, în nuanțe cuminți, astfel încât să nu pună obstacole în fața luminii naturale. Dacă fațada Casei Albastre electrizează, interiorul păstrează o estetică simplă, care își propune să provoace și să „netezească” diferențele clasice ale funcțiunilor unui spațiu: este vorba despre o clădire publică sau despre una rezidențială?

Ce zici, te-ar atrage o astfel de casă altfel? 😊

Foto: Casa Roșie – prin Crosson Architects / Casa Albastră – Marcel van der Burg, BETA