Scenografia acestui apartament din București ne-a inspirat un cocon alb, care te învăluie în luminile și umbrele lui suave. Piesele de design sunt distribuite discret în decor, atenția cade pe detalii, iar  efectul pe care designerul Alexandra Zabunov l-a dorit a fost ca acestea să se contopească cu fundalurile albe și bej. O poezie de iarnă pe care v-o prezentăm împreună cu prietenii de la Igloo media. Text: Ioana Casapu.

Lampadar Abajour d’houi de la Flos

Alexandra Zabunov nu este arhitect, ci pictor, dar asimetriile, tuşele şi estetica artei sale s-au transportat firesc în mood board-ul ei creativ atunci când a făcut trecerea la design interior. Am stat de vorbă despre unul dintre proiectele sale recente, un apartament luminos, eclectic şi în care fiecare piesă spune o poveste plină de înţelesuri, decorat şi conturat pe măsura creativităţii şi personalităţii efervescente a proprietarei sale.

Despre lămpi scenografice din sticlă ți-am povestit aici și aici.

Apartamentul pe care îl prezentăm acum este un proiect care a pornit de la un brief făcut ca la carte de proprietara apartamentului.

„Mi s-a părut haios că vorbim aceeaşi lim­bă şi că nu trebuie să trecem printr-un pro­ces de acomodare, că sărim peste intro­du­cere. După ce ne-am întâlnit într-o zi plo­ioasă şi ne-am cunoscut mai bine, i-am răs­puns cu o propunere eclectică, ţinută în frâu de un «fundal» alb, cu accente de negru şi foarte puţine accente de culoare. M-am gândit la un spaţiu alb, construit din lumini şi umbre, în care toate obiectele se confundă cu pereţii. Numai lumina şi umbrele le pun în valoare. Astfel, biblioteca, aplicele, lampadarul Abajour d’houi de la Flos din bibliotecă, grinzile din lemn de pe plafon, cana­pe­lele, bucătăria Laguna de la Gicinque, toate sunt de culoarea pereţilor şi a plafonului.”

Mai multe piese clasice în ținute contemporane aici.

În acest spaţiu, Alexandra a introdus câteva piese cu personalitate, cum ar fi canapeaua cu cinci spătare diferite şi masa cu blatul din lemn masiv de stejar, toate realizate manual, pe comandă. „Proprietara îmi mărturisea că rolul canapelei este mai degrabă cel al unei ope­re de artă şi nu prea îşi încurajează prietenii să se aşeze pe ea (râde). Am renovat şi băi­le, iar aici piesele la care am ţinut foarte mult au fost lavoarul cu picioare cromate, de­sign Antonio Citterio, din baia matrimo­nială, oglinda Hay şi gresia design Patricia Urquiola din baia mică.”

Te gândești la un decor cu finisaje contemporane în baie. Mai multe sugestii aici.

Dormitorul matrimonial este mult mai feminin, având o altă atmosferă faţă de restul ca­sei, un amestec de capriciu feminin, stră­lu­cire şi lux. Tapetul de la Osborne & Little, cu flori realizate din hârtie holografică, dă viaţă modestelor suprafeţe bej, dar cu un mix de texturi preţioase şi neprelucrate. Imaginea de ansamblu a apartamentului este completată cu o serie de accesorii şi decoraţiuni, un amestec de piese găsite împreună cu clientul prin Bucureşti sau prin magazine online, şi obiecte cumpărate în călătoriile prin diverse colţuri ale lumii.

Tapetul din dormitor este Osborne & Little. Mai multe idei de tapet creativ aici. Iar de fototapet aici. 

„Nu ştiu dacă am o semnătură în proiectele mele, iar dacă există o pun inconştient, pentru că de fapt încerc să fac exact opusul. Încerc ceva diferit la fiecare proiect, încerc să nu fac un spaţiu să semene cu altul. Cred că, dacă m-aş repeta, m-aş plictisi teribil de repede. Cred, de asemenea, că aşa este corect şi faţă de clienţi. Nu pot să le impun un stil anume, de genul one fits all, pentru că ar fi prea general şi de fapt lor li se potrivesc stiluri diferite. Nu vreau să le împrumut personalitatea mea, pentru că ei vor trăi în acel spaţiu şi vreau să se simtă acasă. Îmi place să folosesc culoarea lor preferată ca accent într-o cameră, nu pe a mea. Îmi place să descopăr personalitatea lor, universul lor, să le aflu pasiunile, ce fac în timpul liber, să le cunosc familia şi prietenii. Îmi place să-i implic în toate fazele proiectului, astfel încât rezultatul final să fie foarte aproape de ce şi-au dorit şi cu un pas mai mult.”

Articolul a fost preluat din revista Igloo, numărul 154 (octombrie 2014).

Fotografii: Cosmin Dragomir