Casa care întoarce fața spre soare

Prima întâlnire cu satul Peștera, aflat la 1.200 m altitudine, și casa care plutește în nori a fost acum mai bine de 5 ani. De atunci am mai vizitat-o de câteva ori, iar de fiecare dată îmi dă această senzație de imponderabilitate. Ești ferit ca într-un bârlog, dar ai totodată nivelul adrenalinei crescut, așa cum cred că li se întâmplă parașutiștilor când, după ce au plutit pe lângă crestele Bucegilor și le-au privit în ochi, mai au puțin și ating pământul.

Localnicul de la care a cumpărat terenul, pe la începutul anilor 2000, i l-a vândut la un preț mic și i-a spus că nu se poate construi nimic pe el, pentru că e în pantă.

Autorul și beneficiarul ei, adică gazda noastră nonconformistă și relaxată, cu nevoie de lumină, umor șăgalnic şi muzică jazzy, nu este altul decât arhitectul Ion Răducanu (căruia prietenii îi mai spun și Peștereanul), cu care ți-am făcut cunoștință într-un interviu publicat nu cu mult timp în urmă.

Între timp, am ajuns la Peștera într-un weekend primăvăratic, pentru un photoshooting care s-a întins pe parcursul a aproape două zile (cu pauze de contemplare, firește) pentru că fiecare moment aduce în casă câte ceva nou: lumină albastră de crepuscul, o rază de soare pe diagonala tabloului de Fikl sau nori sticloși reflectați în blatul mesei. Am vrut să surprindem întregul spectacol și am pândit soarele, care până la urmă a ieșit din nori pentru noi. Și pentru voi. 🙂

Casa a câștigat în 2006  Marele Premiu al Anualei de Arhitectură a Municipiului Bucureşti și este chiar ultimul proiect realizat de către regretatul profesor al multor generații de arhitecți, cunoscutul inginer Alexandru Cișmigiu. Ridicată pe un teren pe care puțini credeau că e posibil să construiești, se desfășoară către vale și este ferită de drumul principal de acces, vecini, priviri curioase și, foarte important, de răceala nordului de un zid de piatră imens, de 30 m în lungime și 7 m în înălțime, care este coloana vertebrală a casei.

“Zidul este pentru mine un înveliș protector, un ecran psihologic faţă de cei care nu-mi sunt simpatici”, povestește cu zâmbetul pe buze Ion Răducanu. Este prezent în casă peste tot, iar pentru realizarea lui au fost aduse 18 camioane de piatră de Comarnic. Mă gândesc cât de greu trebuie să fi fost, pentru că drumul era prost pe atunci (și acum se urcă pe pietriș, nu e asfaltat), de aceea camioanele veneau încărcate doar pe jumătate.

Ai zice că se rotește după soare – casa a fost astfel poziționată pentru a fi inundată de lumină pe tot parcursul zilei. Privești răsăritul din dormitorul mare de la parter, iar apusul din living sau de pe terasă. Pentru că proporția sticlei pentru fațade este de 80%, vitrajele alese sunt foarte performante. Este vorba de un termopan care menține căldura în interior, împiedică radiația solară și efectul de seră. Provine de la Lucanik – Architectural Glass Systems, despre ale căror soluții inteligente pentru casă și birou ți-am povestit deja.

Zidul care susține casa nu are decât o singură deschidere (aceea pe unde se face trecerea din deal în vale), care este susținută de două grinzi imense, foarte bine armate. Ne-am uitat cu atenție, am pipăit pietrele din care s-a născut zidul și am zărit într-una din grinzile de beton un muc de țigară.

“Tot ce era pe fundul cofrajelor în care au fost turnate se vede acum în ele: rumeguş, bucăţi de ziar și mucul ăsta de ţigară… Dar pe mine asta nu mă deranjează. Eu nu mă feresc de imperfecțiuni… Am vrut să arăt cinstit structura casei, iar acest beton spune ceva, se expune, are expresie”, ne povestește arh. Ion Răducanu.

Roşu Ferrari sau galben Kodak? Ambele. Fundalul gri al zidului și culorile neutre ale finisajelor cereau pete de culoare. 

Așadar, accesul în casă se face pe la etaj, unde sunt două dormitoare, o baie și un dressing, iar când cobori în living ajungi deja în vale. O vale cu mult soare (oi, căprioare și vaci cu tălăngi melodioase), care răsare din spatele Bucegilor și apune după Piatra Craiului, între care se mai interpun căsuțe, văi și delușoare – aceasta este priveliștea care ne-a tăiat răsuflarea.

Seara, doar crestele munților și câte un câine ciobănesc călător și curios mai trag cu ochiul în casă. 

Sobele sunt niște opere de artă unicat, făcute de un localnic din cahlele aduse de Ion din casa lui din București, unde desființase trei sobe de care nu mai era nevoie. Sunt de prin anii ’30,  pictate manual, și nu am văzut două cahle identice. Primăvara și toamna nu ai nevoie de mai mult pentru încălzire, pentru că au un tiraj extraordinar. Altfel, pe toată suprafața parterului este montat un sistem de încălzire prin pardoseală, iar la etaj mai sunt și radiatoare electrice.

În fundal o zonă de lucru, ce poate fi separată de living printr-o draperie.

Tabloul este semnat de Gheorghe Fikl și face parte din seria “Boi și candelabre”.

Majoritatea pieselor de moblier au fost făcute pe comandă, fără o investiție mare, după schițele arhitectului. Masa este de la Lemon Interior Design, scaunele de la un hypermarket, iar lustrele sunt de la IKEA.

Acum contează mai puțin că aproape jumătate din casă a fost făcută de două ori ca să iasă cum trebuie, că s-au dublat cantitățile de materiale și sumele investite, după cum ne spune arh. Ion Răducanu. Ceea ce contează e că e foarte încântat de ea, că e una dintre marile sale realizări și că e pentru el locul în care participă la viața satului și trăiește altfel schimbările de fiecare anotimp ale naturii. Singurul regret pe care îl are este că nu se bucură mai mult de ea copiii și nepoții lui, aflați departe.

Nimic nu trebuie să obtureze priveliștea. Așa că pasarela de la etaj este din sticlă, tot de la Lucanik.

Cadre grafice din orice unghi

Culoarea zidului nu este uniformă, tocmai pentru că s-a lucrat în etape, cu echipe diferite de muncitori. Partea de jos e mai închisă la culoare, pentru că s-a folosit un alt tip de ciment. “Muncitorii erau convinşi că urma să-l tencuiesc şi să-l acopăr cu lavabilă”. Când au auzit că-l las așa, nu le-a venit să creadă”, povesteşte arh. Ion Răducanu.

Fotografia asta este deja desktop picture… 🙂

Ce priveliște în dormitorul de jos!! De după crestele Bucegilor răsare soarele. Tâmplăria geamurilor este verde (pentru a se integra în verdele înconjurător al naturii) din aluminiu, cu rupere de punte termică. 

Apoi, când au văzut cât material se aducea, sătenii au crezut că urma să se ridice un hotel cu multe etaje, nu o casă. Dar localnicii s-au obișnuit demult cu ea și cu proprietarul ei nonconformist. Are o arhitectură neconvențională, dar își găsește firesc locul în peisaj. Parcă s-a înfipt mai bine în stâncă și face parte din viața locului. Mulți trecători sau vizitatori ai zonei, în plimbările lor, încă se mai opresc și dau să apese pe clanță, crezând că e o pensiune sau un hotel. Nu, hotelul e în altă parte. Aici e casa cu zid.

Fotografii: Alex Boghian și Elis Popescu

Toate drepturile asupra fotografiilor și textului aparțin designist.ro.
Orice reproducere sau preluare nu poate fi făcută decât cu acordul nostru.

All rights reserved.

16 Comments

  1. Cristi

    Amazing…

  2. Eleonor

    Este cea mai frumoasa casa pe care am avzut-o vreodata

  3. Mădălina Georgescu

    Eleonor, ai exprimat perfect si sentimentul incercat de noi 🙂

  4. Coraline

    Doamne, ce view… Romania este cea mai frumoasa!

  5. Te lasa fara cuvinte! Felicitari maxime si fara indoiala ca este o sursa de inspiratie si un imbold pentru prioritizarea unor obiective…

  6. Lectia nr 1: “Nu te pune cu arhitectii cand vine vorba de proiectat!” 🙂
    Cred ca locuinta de mai sus o sa devina punct turistic in satul Pestera. 😛

  7. Cum se numeste aceasta vila, imi doresc tare mult sa ajung. Imi puteti comunica in vreun fel? Multumesc mult!

  8. Este vorba de o casa de vacanta, particulara. Nu se inchiriaza.

  9. Multumesc mult pentru raspuns :). Zi frumoasa!

  10. Pingback: Un an de design(ist) [2012] | Ginger Group

  11. Parca am fost intr-o poveste.

  12. Minunat,excelent.SSSSSSSSUUUUUUUPPPPPPPEEEEEERRRRRRRRBBBBBB

  13. Andreia

    Incridibila pozitia casei, nu cred ca iti poti dori mai mult de la o casa la munte. As putea sa stau ore si zile in sir sa ma uit in zare.

  14. Pingback: Cât de puțin îți trebuie să fii fericit

  15. Laura

    Wow, arata genial! iar ideea cu sobele imi place f f f f tare!

  16. Flaviu

    Buna ziua. foarte frumoasa casa. Cam la ce pret s – ar ridica o asemenea constructie? Mi – a’i putea spune?

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog