La Papiota coși și descoși povești cu meșteșuguri de Lipscani

Dacă îmi amintesc bine, 11.11.2011 a fost o zi cu superstiții apocaliptice pentru multă lume. Pentru Monica și Andreea, ziua asta a însemnat deschiderea oficială a barului lor. Papiota, pentru că așa se numește, devenea chiar atunci dintr-un vis mai vechi o realitate. Pentru noi, din momentul în care i-am călcat pragul, devenea barul care aveam nevoie să apară, pentru că nu e doar loc de întâlnire cu prietenii, ci și spațiul acela unde poposești în timpul zilei, bei liniștit o cafea, asculți parcă tocmai muzica din playlist-ul tău, îți scoți laptopul și lucrezi.

Una dintre cele două mașini de cusut Singer a fost cumpărată de la un țigan, de pe strada Covaci colț cu Șepcari.

Nu e deloc puțin lucru, mai ales în Centrul Vechi al Bucureștiului, atât de amestecat, să descoperi un loc a cărui amenajare pune sub o lumină caldă, ca de expoziție, mese vechi de croitorie, scaune din sufrageria bunicii (când la masa de duminică era un eveniment să ai salam de Sibiu la antreu și ciocolată Kandia la desert) și nu mai puțin de 9 mașini de cusut Ileana, Monica, Veronica și Casnica, fabricate prin 1960, la Cugir.

Literele care încă alcătuiesc firmele multor societăți comerciale din zonă provin din colecția de obiecte adunate de pe șantierele de demolări a arh. Corvin Cristian.

Câteva dintre piesele vechi sunt obiecte personale ale proprietarelor: Andreea a adus o mașină de cusut din anii ‘60, iar Monica trei scaune din sufrageria de anii ’70 a bunicii ei, un fier de călcat și un telefon din plastic, cu disc, care, și după ce a fost spălat sub jet de apă, e încă funcțional. Credeți-mă pe cuvânt că ne-au făcut o probă, care mi-a amintit brusc de soneria telefonului copilăriei mele. 🙂

Corpurile de iluminat de deasupra barului sunt lămpi vechi de atelier de fabrică, din anii ’60.

Și-au dorit un bar care în primul rând să le placă lor, în care să se simtă bine de la cap la coadă, fără să facă compromisuri, cu muzica din playlist-ul lor, în ideea că sigur există oameni care să adere. Și chiar asta se întîmplă. 🙂

În mod evident, conceptul barului este un atelier de croitorie, iar ideea au găsit-o împreună cu arhitecții Corvin Cristian și Vlad Vieru, care sunt autorii amenajării. Li s-a părut că venea cumva firesc, mai ales că la parter (Papiota se află la etaj) e un magazin cu rochii de mireasă și imediat în apropiere o croitorie.

În plus, zona Lipscani, care acum e împânzită de baruri, cluburi și restaurante, era centrul comercial al Bucurestiului, iar Papiota își dorește să readucă în atenție perioada anilor ’60, când atelierele de croitorie și meșteșugurile erau în floare.

“La noi toată lumea vrea să uite de perioada comunistă, să arunce la gunoi orice obiect care le amintește de ce au trăit atunci. Într-un fel înțeleg asta, dar e o bucată de istorie, pe care nu ai cum s-o uiți, pur și simplu. Pentru noi înseamnă nostalgia copilăriei, așa că asociem obiectele astea cu lucruri frumoase.” – povestește Andreea.

Băncuțele (cu număr de inventar) și un manechin au fost cumpărate de la un croitor de pe strada Doamnei. Arh. Corvin Cristian le-a vândut pontul, iar Andreea și Monica au reușit să-l convingă pe șeful atelierului să le vândă. “Nu înțelegea de ce vrem să le cumpărăm. Ne-am împrietenit în final și trebuie neapărat să-l invităm la Papiota, la o cafea, să vadă cum i-am folosit obiectele.” 🙂

Un perete a fost decorat cu plăci din PAL îmbrăcate în materiale, cumpărate de la un depozit, pentru a imita baloții de materiale specifici unui atelier de croitorie.

Nu aveau deloc experiență în administrarea unei astfel de afaceri, însă Monica și Andreea au mers pe ideea că lucrurile se întâmplă pentru un motiv, exact atunci când trebuie să se întâmple, și nu s-au lăsat descurajate de faptul că spațiul se află la etaj și s-ar putea să nu atragă lume.

Mesele mai înalte au fost montate ulterior, când se înmulțeau clienții, și imită forma unor planșete de călcat. Peretele cu barul a fost lăsat nefinisat, iar betonul aparent pune mai bine în valoare mașinile de cusut expuse și dă senzația unui spațiu de lucru mai auster, specific anilor comunismului.

Dar au avut o intuiție bună când l-au ales pentru că eu nu știu un alt bar în zona Lipscani care să aibă o priveliște atât de frumoasă. Ești în vria Centrului Vechi, în mijlocul acțiunii, dar parcă ești totuși în altă parte, cu lumină, muzică în surdină și oameni boemi.

Barul a fost gândit ca loc principal de interactivitate, de aceea este mai lung si poziționat central. Chiar dacă la noi să iei loc pe un scaun la bar pare o situație de așteptare, încearcă asta la Papiota și o să te simți în mijlocul evenimentelor, lângă DJ și barmanii prietenoși.

“Eu iubesc Berlinul și mai ales zona de est. Există un termen german – ostalgia, adică nostalgia după est, după perioada socialismului, pe care o ascociază și cu întâmplări frumoase. În România, majoritatea oamenilor nu simt încă asta, de aceea un bar atât de simplu ca al nostru reprezintă încă o apariție mai neobișnuită, în timp ce la Berlin oamenii adună o masă, niște scaune, câteva obiecte de decor din anii socialismului și își deschid un local. Sunt foarte populare și toată lumea se bucură de ele. Acolo strada și oamenii obișnuiți dictează trend-ul, felul în care ei se îmbracă și alegerile lor de lifestyle.” – adaugă Monica.

Au văzut trei spații diferite în zonă, în aceeași zi. Aici, în Lipscani 43, le-au plăcut priveliștea, ferestrele mari și clădirea, care fusese de curând reconsolidată și renovată. Totul era nou – de la instalații până la finisaje -, dar era totuși nevoie de un Demolition Party. 🙂 Ceea ce s-a și întâmplat înainte de a se apuca de redecorare. Așa că, pentru a da jos pereții din gips-carton și alte ornamentații care alcătuiseră înainte decorul barului-lounge cu canapele, candelabre și fum misterios de shisha, și-au chemat toți prietenii și au curățat locul de ce nu era nevoie.

Afișele sunt pagini din reviste din Epoca de Aur, inclusiv reclame vechi românești.

Noul decor a fost gata în numai 6 săptămâni, iar deadline-ul pe care îl stabiliseră (11.11.11) a fost respectat cu strictețe. Asta a însemnat niște nopți nedormite și câteva peripeții, care au implicat funcționarea POS-ului, dar acum, ca și atunci de altfel, sunt doar povești amuzante, pentru că Papiota merge înainte și câștigă popularitate, iar decorul în sine face cumva selecția clientelei. Noi, de exemplu, diseară mergem la Papiota, pentru că joia se întâmplă Schimbul III – Petrecere dansantă după serviciu. Sună a party de designist. Hai și tu! 🙂

Corpurile de iluminat au fost astfel amplasate încât să dea o lumină locală, ca de atelier de croitorie, dar să și pună sub reflector recuzita decorativă.

Papiota se află pe Lipscani 43. Dacă vrei să faci rezervare, găsești toate datele de contact pe pagina lor de facebook

Foto: Corvin Cristian

9 Comments

  1. Cat de frumos poate sa fie acest bar! E mai mult decat un bar, e un loc in care poti sa simti ca apartii, intr-un fel sau altul. Un amestec ciudat si placut cu amintirile copilariei, un iz de industrializare vestica si comunism uitat, toate cusute cu ineditul contemporan. Felicitari celor care au avut aceasta idee! Cand ajung in Bucuresti, cu siguranta o sa ma opresc la ei!

  2. Madalina Georgescu

    Bem o cafea aici cum ajungi 🙂

  3. Exact de asta avem nevoie in Bucuresti: de locuri cu personalitate, de povesti valorificate in mod pozitiv si memorabil. Macar acolo unde mergem de placere, daca nu si in rest.

  4. Elis Popescu

    Da, Alexandra, asa este și mai urmează. De bar-clubul Energiea ai auzit? 🙂

  5. Nu auzisem, dar m-am familiarizat partial cu un search pe google :). Ca o paranteza, nu pot sa nu remarc, insa, ce pozitionare extraordinara si-a construit Grolsch prin asocierea cu tot felul de locuri imbibate de atmosfera si experienta neconventionalo-urbano-smart.

  6. Pingback: Energiea spune povestea unei foste tipografii de la începutul secolului | Designist

  7. Pingback: Un tur de Designist pentru Noaptea Agenţiilor | Designist

  8. Pingback: BUCHAREST: Papiota | Romanian Itineraries

  9. ctl

    Grolsch nu mai are nicio legatura cu Papiota de vreo 2 ani. S-au lipit repede la inceput :))

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog