În topul nostru de design experimental sunt şi creatori români!

Întrebaţi la un moment dat “Cum aţi caracteriza designul din România?”, am răspuns, cu moderaţie, “destul de experimental”. Explicam noi atunci că neputând vorbi prea concret de design industrial sau de cerinţe foarte clare ale pieţei, care abia se familiarizează cu domeniul, creatorii sunt destul de liberi în a experimenta cu materiale, forme etc. Acestea fiind datele problemei, am purces la un top al experimentaliştilor, de la noi şi nu numai, care să vină firesc în completarea atmosferei mai nonconformiste, out of the box.

Şi, pentru că experimentaliştii fac ce fac, se disting şi ajung laolaltă, ne-am bucurat de vestea că platforma destinată creativilor Experimentalist.ro – provoked by Grolsch s-a reconstruit de curând nu numai ca un hub de inspirație pentru cei care răscolesc Internetul în căutare de idei, ci şi ca o platformă de publishing în care oricine poate adăuga conținut. Platforma este o galaxie croită după interesele și pasiunile fiecăruia – aveți de navigat şi de publicat în următoarele categorii: sports & outdoor, design & visual, photography, brainfood, words, music, video, tech & gadgets, lifestyle, DIY.

Pe scurt, spaţiul virtual de întâlnire al creativilor, provoked by Grolsch – brandul premium olandez, cu o istorie de 400 ani, al cărui slogan este “For Experimentalists since 1615” – îşi propune să adune românii cu idei îndrăzneţe şi să-i pună în legătură. Utilizatorii îşi vor putea promova lucrările direct către o audienţă numeroasă care va contribui cu păreri şi sfaturi în Comentarii. Iar platforma socială vine în completarea ideilor și găsirea oamenilor care se pot alătura proiectelor pe care vreţi să le scoateţi la lumină. Cum spuneam şi pe pagina noastă de facebook, pe Experimentalist.ro e loc de designeri cât cuprinde.

Dar să revenim la experimentaliştii de la noi! Începem prin a vă face cunoştinţă cu Dragoş Motică, căruia şi noi, şi prietenii lui designeri îi spun “experimentalistul”. Asta pentru că Dragoş nu face nimic fără un statement, fără să provoace. Şi trecem imediat şi la ce fapte a săvârșit designerul.

Masa A  este o creaţie din 2011 care spune totul despre obiceiurile creativilor: schiţe, multe schiţe, împrăştiate pe masa pe care ajung să o acopere. Contururi de foi, de la A4 la A6, au fost decupate într-o foie de corian de 182 x 92 cm, iar în spaţiile libere au fost inserate bucăţi de sticlă – într-un proces care a implicat folosirea unei maşini cnc. Producătorul este Ekero.ro, iar masa nonconformistă şi striking a lui Dragoş a fost una dintre piesele de design românesc foarte apreciate pe site-urile străine de specialitate.

Anul acesta, la expoziţia şi concursul de design românesc de la SIM , Dragoş a venit cu un nou design de masă – Piciorul meu stâng, care a provocat juriul (Asociaţia producătorilor de Mobilă din România) şi care a obţinut un premiu special.

Avem de-a face cu un manifest cât se poate de personal: piciorul mesei este chiar piciorul lui Dragoş – fiţi pe pace, Dragoş a rămas întreg, confirmăm! Altfel, şi-a făcut un mulaj după propriul picior, rezultând această sculptură din răşină epoxidică şi fibră de sticlă, pe care ţinea să o integreze unui obiect funcţional, aşa a rezultat masa din stejar cu picior stâng.

Suntem în faţa unei creaţii care ne trimite la film – Piciorul meu stâng, film biografic despre viaţa artistului şi scriitorului irlandez Christy Brown, care, născut cu o pareză cerebrală, a reuşit  să scrie la maşină și să picteze doar cu piciorul lui stâng, singurul neafectat – “unealta” care l-a scos practic din anonimat. Lucrarea lui Dragoş nu trebuie judecată în termeni “designereşti”, ci ca un manifest la  judecata obiectivă care nu trebuie să ţină seama doar de “deosebit”, de “unic”, ci şi de coerenţa şi valoarea practică, funcţională a unui demers.

Dar cu placa vă daţi? Să luăm exemplu de la arhitectul Justin Baroncea şi echipa sa de la Point 4 Space Group, care reciclează Skateboard-urile şi Snowboard-urile sub forma unor scaune – le distribuie ca spătare şi le adaugă o structură de lemn. Despre creaţiile lui Justin v-am povestit pe larg aici, iar live le puteţi vedea în spaţiul Aiurart. Tot aici vă veţi întâlni şi cu fotoliile din elemenţi de radiatoare şi căzi vechi de fontă reciclate. Iar cea mai recentă reconversie creativă a lui Justin Baroncea o reprezintă o bancă din elemenţi de radiator şi o uşă de lift. Aşa mobilier urban vom vota mereu!

Fotoliu confortabil din elemenţi de radiator şi cadă de fontă. E loc şi de pernuţă la vremuri mai reci.

Bancă din elemeţi de radiator şi uşa veche a unui lift! By Justin Baroncea & Point 4 Space Group

Aceasta este o pernuţă, creată de artista Raluca Arnăutu! Nu, nu are un lanţ de bicicletă lipit de ea, şi nici lupe sau foarfece. Raluca adună fel de fel de obiecte ieşite din uz, face un colaj, îl fotografiază şi apoi imprimă rezultatul pe faţa unui personaj pernuţă. Omuleţii ei simpatici şi mecanoizi vorbesc despre obiecte uitate, fetişuri, amintiri.

Pe creatorii de la YaU poate îi ştiţi deja: din vitrina lor plină de lucruri out of the box, de pe Jules Michelet, ne-am oprit la lămpile Haos şi Alien, din colecţia 2012. Ne-au tras perniţele de beton!

Lampa Haos, din 2 cabluri colorate, țeavă de cupru și bază din beton: L30 x l 20 x h 60 cm.

Lampa Alien: bază de beton, braţ reglabil şi protecţie metalică. L 35 x l 20 x h 60 cm.

Răzvan Supuran, de la Atelierul de Carte, este experimentalistul cu hârtia care nu putea lipsi din acest top. Pe lângă demonstraţiile tipografice ca pe vremuri, pe care le-a susţinut anul acesta la Energiea, Răzvan ne arată pe an ce trece că hârtia este un material de construcţie. Să nu uităm că el îşi prepară manual pasta din hârtie reciclată, apoi experimentează cu tot felul de densităţi, seminţe şi inserţii (de la fire textile la grăunţe care vor încolţi). Iar zilele acestea abia a terminat un paravan îmbrăcat în tencuială de hârtie manuală!

Paravan tencuit cu hârtie reciclată manual, la Atelierul de Carte. Arată senzaţional!

Dacă în 2010 construia la MŢR Căsuţa din hârtie, anul acesta Răzvan s-a întors la Conacul Petre P. Carp, din Ţibăneşti, la invitaţia arhitectului Şerban Sturza, unde a tencuit pereţii cu plăci de hârtie, aplicate pe perete cu adeziv natural – mai multe fotografii din proces aici. Aşadar, experimentalişti de pretutindeni, dacă sunteţi preocupaţi de  construcţii şi aplicaţii neobişnuite ale hârtiei, trebuie să-l cooptaţi în proiect pe Răzvan.

Încăpere din Conacul Petru P. Carp, din Ţibăneşti, tencuită cu plăci de hârtie reciclată manual.

Ne lărgim orizontul de explorare, dar rămânem între vecini. Cu ocazia expoziţiei UNpolished – Young Design From Poland, de la MNAC, dar şi a unei vizite la Łódź Design Festival, în Polonia, am descoperit câţiva experimentalişti pe care trebuie să-i pomenim:

MALAFOR au creat Blow Sofa, din hârtie reciclată care se umflă. Cei doi saci din hârtie rezistentă erau de fapt folosiţi atunci când se transportau obiecte preţioase, voluminoase pe tren – sacii gonflaţi erau un tampon foarte eficient între obiectul respectiv şi pereţii trenului. Blow e canapeaua pe care o poţi purta oriunde cu tine şi poţi scrie direct pe ea ce nu vrei să uiţi.

Iată un icon al designului contemporan polonez – Plopp, un taburet ce  pare gonflabil, dar nu e.  Oskar Zieta, creatorul său, a folosit un procedeu revoluţionar: aer sub presiune între cele 2 foi metalice lipite. Rezultă o structură extrem de rezistentă, unic deformată, care poate susţine până la de 10 ori propria greutate! Nu am zice că e extrem de confortabil, căci l-am încercat, însă reprezintă începutul experimentelor lui Oskar în introducerea acestei tehnologii la scara construcţiilor mari, industriale. Am auzit chiar că a fost curtat de organizaţii militare. Taburetul e produs de brandul danez Hay.

Ce mai înseamnă azi un cleşte? Pentru artistul experimental Bartosz Mucha înseamnă un suport de stick! 

Bartosz experimentează în sfera soluţiilor modeste, la îndemână – un fel de manifest al simplităţii care dezarmează orice “sofisticăraie” inutilă 🙂

Din cleşte faci şi lampă! Alte propuneri insolite pe linia experimental economicoasă, găsiţi aici.

Ce-ar fi să punem estul cu vestul în aceeaşi farfurie,  aşa cum fac cei de la CtrlZak! Două tradiţii atât de diferite servite împreună într-o colecţie pentru masă (cu farurii, boluri, ceşti), unde bucăţi de porţelan din filme şi culturi diferite sunt lipite una lângă cealaltă. Colecţia Hybrid este produsă de Seletti.

Ironic şi asumat sau Poftă bună şi multiculturală!

Din Ungaria, foarte aproape de noi, A+Z Design pun tradiţiile locale în ecuaţii noi. Ei chiar au lucrat cu meşteşugarii romi din Transilvania pentru Gipsy Collection, şi ceaunele au devenit lămpi, copăile mici sofale, iar garniţele răcitoare!

Tot romii din Transilvania au bătut manual metalul pe laturile copăii-sofa. Iar iMac-ul vine la fix.

Garniţă cu rol de taburet, dar şi cu rol de răcitor. Licorile stau la rece, sub capac.

Am aruncat un ochi şi prin Ucraina, unde Yaroslav Galant ne-a întrecut aşteptările. Tocmai stabilise un record cosând la propriu motive tradiţionale pe piese de mobilier din corian, cu suprafeţe din proiect găurite asemenea unei etamine: e vorba de 164.000 găuri perforate în corian şi 14.000 de metri de aţă cu care au fost apoi ţesute pattern-urile! Experimentele cu corianul şi motivele tradiţionale au continuat şi aşa a apărut masa Fussball.

De data asta Yaroslav nu a mai stat să coasă pattern-urile pe etamina din corian, ci, cu ajutorul tehnologiilor DuPont, motivele au fost imprimate în suprafaţa materialului. Primele ediţii ale mesei Fussball au fost donate echipelor de fotbal ucrainene Dinamo şi Shakhter.

Să ne explorăm şi fetişurile – cele legate de părul de pe jos, de exemplu. Un experiment al designerului finlandez Saara Kaatra ne vindecă de posibilele reacţii la descoperirea firelor străine de păr pe gresie, în camera unui hotel. Cum? Plăcile cu păr sunt acum decorative: Saara şi-a scanat firele de păr căzute şi a imprimat fotografia pe placa ceramică. Deci nu, nu e părul altcuiva şi nu, nu a dat rasol camerista 🙂

Plăcile pot fi produse la comandă de Saara însăşi, iar un interviu cu ea puteţi citi aici.

În tot acest timp, ca să mergem mai departe pe firul de păr, designerul şi artistul vienez Dejana Kabiljo pune peruci scaunelor. Întrebarea e: te-ai azeşa sau nu pe ele?

Avem doi experimentalişti din Anglia, pe care trebuie să-i cunoaşteţi. Primul este Stuart Haygarth, uşor împărţit între Londra şi Berlin, care pune la cale instalaţii super scenografice, din tot felul de obiecte reciclate sau reconvertite.

Acest candelabru a fost construit din peste 1.000 de perechi de ochelari de vedere.

Tide este un alt candelabru realizat din gunoaiele de plastic pe care le aduc la mal valurile. Stuart a strâns aceste gunoaie timp de câţiva ani, le-a sortat, iar pe cele translucide le-a distribuit în această lampă de forma lunii, care, nu-i aşa, activează mareele, care maree depun aceste “mărturii” ale civilizaţiei la mal.

Al doilea britanic de referinţă într-ale experimentelor cu forme, obiecte şi mesaje este Kyle Bean. Una dintre instalaţiile noastre preferate e Soft Guerilla: arme refăcute din cele mai nevinovate materiale.

Pumnalul care te gâdilă pe şira spinării 🙂 Şi, oricum, să aveţi poftă la grenadă!

Muniţia de ceară. Aşteptăm tortul aniversar!

Şi, pentru că am ajuns la capitolul dezarmărilor, dar şi pentru că începeam cu manifestul lui Dragoş (Motică) în favoarea “deosebitului” funcţional, am descoperit un proiect care demonstrează cum experimentul poate salva vieţi. Designerul Massoud Hassani are 29 de ani, a absolvit Design Academy Eindhoven, dar s-a născut în Afghanistan. Nu a putut uita jocurile inventate ale copilăriei: construcţii uşoare din hârtie, pe care vântul le purta pe câmpurile unde de la un punct nu mai aveau voie să le urmărească – erau câmpuri minate, în Afghanistan se spune că sunt peste 10 milioane de mine.

Pentru proiectul de diplomă s-a întors în Kabul şi a construit o jucărie asemănătoare, supradimensionată, din bambus şi plastic biodegradabil. Este foarte uşoară şi destul de simplu de construit, vântul o poartă pe câmpurile minate şi mingea uriaşă le detonează. Astfel se autodistruge şi în acelaşi timp salvează vieţi. Mine Kafon, detonatoarea de mine, are şi un microchip instalat, se poate verifica de pe un computer încotro s-a deplasat, care sunt cărările sigure. Un design şi un experiment care ne ajută să credem într-o lume mai sigură!

Mine Kafon va face parte din colecţia MOMA, New York, s-a făcut deja un documentar despre ea, iar acum se strâng fonduri şi parteneri pentru a se distribui în cât mai multe zone de risc.

Iar ca să ne tragem experimental sufletul la o cafea sau la un ceai, chiar şi la un Grolsch, propunem 30 de căni, câte una pentru fiecare zi a lunii. Creatorii lor, Cunicode, au realizat timp de o lună câte o cană din ceramică pe zi  prin imprimare 3D: o imprimantă controlată prin computer – conform previziunilor specialiștilor, în 15-20 de ani, ne vom permite să ne cumpărăm astfel de imprimante și să ne creăm acasă propriile obiecte! Fiecare cană vine la pachet cu un aspect total outside the box 🙂

După atâtea super experimente, ne simţim învingători, aşa că sorbim din Champions Cup! Mai multe despre căni şi cum au fost produse aici.

Intră în reţeaua experimentaliştilor din România, ideilor îndrăznețe, întrecerilor în imaginații și ghidușii pe experimentalist.ro. Adevărata provocare e să rămâi creativ la orice pas, pentru că, nu-i așa, unde experimentalist nu e, nimic nu e.

Fotografii prin creatorii şi brandurile menţionate în articol.

4 Comments

  1. G

    Nimic experimental printre piesele semnate de designeri romani, nimic ce nu s-a mai facut.. E drept, suntem in urma.. Ne bucuram ca incep sa apara piese semnate de designeri romani, ok. Dar nu m-as grabi cu elogiile.

  2. Alex

    Fain! Nu stiam de Dragos Motica – masa din corian imi place. Si imi mai place detonatoarea de bombe a afganului – genial!

  3. Barbu

    Foarte bun articolul si binevenit. Urmaresc indeaproape si platforma experimentalist.ro. Masa A (Dragos Motica) a primit elogii inca de la lansare pe site-uri din afara. Ma bucur ca experimentele lui apar si la voi. Felicitari si mergeti asa inainte. Designul romanesc merita promovat!

  4. Lucian

    Mi s-a parut foarte misto ideea cu detonatorul de mine!

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog