Recunoaștem că am pendulat între mai multe titluri în cheie descriptivă: Și se făcu lumină!, Cui îi e frică de culoare?, La Madrid, imaginația guvernează această amenajare (și vegetația). Adevărul este că proiectul A12 semnat de echipa Lucas y Hernández-Gil | Kresta Design (Cristina Domínguez Lucas și Fernando Hernández-Gil Ruano) este un joc ironic al percepțiilor, în care realitatea pare mult mai maleabilă decât suntem obișnuiți, iar geometriile și cromatica flexibilizează spațiul. Ca și cum ai fi intrat într-un vis și rămâi acolo peste noapte.

Proiectul se numără printre proiectele de arhitectură nominalizate la EU Mies van der Rohe Award 2022. 

Casa A12 ocupă astăzi suprafața utilă de 307 mp care a aparținut unui fost spațiu comercial din centrul Madridului. Potrivit arhitecților, stilul amenajării pare că stă cu un picior în concret și cu celălalt în abstract, într-un puzzle stabil, dar care nu se ia prea tare în serios: pe de o parte, respectă configurația tipică a caselor mediteraneene și este organizată în jurul unui atrium format de curtea interioară; pe de altă parte, urmează modelul fenomenologic propus de filozoful francez Gaston Bachelar, care susținea că imaginația nu face decât să accentuze valoarea realității.

Dualitatea atent se completează cu o cromatică puternică, inspirată din câmpurile de culoare ale artistului expresionist Mark Rothko.

Dacă estetica amenajării este dată de acest dans al imaginației și realității, la baza proiectului au stat niște provocări funcționale create de specificul inițial al spațiului: vechiul magazin era foarte întunecos și liniar, fără delimitări și deci fără intimitate, ceea ce intra în contradicție cu noile cerințe domestice ale casei. Ca urmare, arhitecții au găsit soluția în mecanisme și materiale cu puteri transformatoare ⬇.

Cilindrul metalic maschează o baie de serviciu și un dulap pentru oaspeți. 

Metalul ondulat care acoperă tavanul și suprafețele verticale potențează și reflectă lumina naturală. Dezavantajul pe care îl poți observa în fotografii este că amenajarea pare să aibă o doză mare de artificial pe care nici plantele interioare nu o pot îndepărta.

Citește și: O casă în care nu mai știi ce înseamnă înăuntru și afară

Cu același obiectiv, casa a primit niște „decupaje” suplimentare care dau voie luminii naturale să se strecoare în interior: luminatoare, ferestre, deschideri ale zidurilor.

Curtea tropicală interioară / oaza urbană primește lumină printre zăbrelele metalice și structurează nivelul inferior al casei.