E 1919 și în orășel turingian Weimar oamenii au multe motive să le fie teamă. Războiul s-a terminat, dar foametea și lipsurile au rămas, Republica de la Weimar s-a proclamat, dar restul teritoriului german nu privește asta cu ochi buni, lumea pare că se grăbește să se schimbe, dar veștile rele continuă să vină. Hans e printre puținii copii care nu se tem prea ușor. Abia a învățat să citească, nu-i place la școală și are curaj să se urce în cei mai înalți copaci, să țipe cel mai tare din tot cartierul, să se joace cu mingea printre bibelourile mamei oricând. I se face frică de-a dreptul doar când ea îl descoperă, se înfurie și îi strigă ascuțit:

-HAAAANS! Dacă nu stai cuminte odată, TE TRIMIT DIRECT LA BAUHAUS!

Logo-ul Bauhaus, desenat de Oskar Schlemmer

Pe scurt, despre Bauhaus

Obiectiv vorbind, Bauhaus-ul și întregul stil pe care l-a dictat erau, de fapt, o lecție a simplificării, a formelor clare și a lipsei ornamentelor, a reducerii la esență și a funcționaltății care dictează forma.  Asta fără să însemne că Bauhaus-ul neagă importanța esteticii – mai degrabă popularizează ideea că simțul artistic nu își pierde din valoare dacă devine mai puțin exclusivist și aderă la producția de masă.

În 1924, artista Marianne Brandt a creat un infuzor de ceai geometric, lipsit de orice ornament și cu dimensiuni reduse. Foto: Sotheby’s. 

Scaunul Wassily a fost creat de arhitectul și designerul de mobilier modernist Marcel Breuer între 1925 și 1926, ca o formă simplificată a scaunului clasic, doar o siluetă conturată din fâșii separate pentru șezut, spătar și brațe. Foto: Knoll. 

În 2019, întreaga lume sărbătorește centenarul Bauhaus, așa că așteaptă-te la o avalanșă de triade roșu-galben-albastru și pătrat-cerc-triunghi, culorile și formele primare, potrivit pictorului rus Wassily Kandinsky, un alt adept și profesor al școlii Bauhaus. Dar nicăieri nu o să descoperi celebrarea Bauhaus la cote mai înalte decât în Germania, la Weimar, Dessau și Berlin, cele trei orașe-gazdă ale școlii Bauhaus, deci trece-ți-le deja pe lista de must visit-uri pentru 2019.

Teoria culorilor artistului Wassily Kandinsky (forme simple și culori primare) a fost sursa de inspirație pentru arhitectul Peter Keler în 1923,  când a creat faimosul pătuț în stil Bauhaus. Foto: Tecta.

Noul Muzeu Bauhaus

Noi ți-am luat-o înainte la sfârșitul anului trecut, când am participat la summit-ul Income and Branding și am văzut Noul Muzeu Bauhaus, care își va deschide porțile pe 6 aprilie 2019. O clădire-spectacol, care își propune să-și împrietenească vizitatorii cu trăsăturile esențiale ale stilului, să explice ideile din spatele Bauhaus-ului și să așeze piesele-icon în expoziții multimedia.

Un cub minimalist din sticlă opacă, iluminat de benzi orizontale și 5 nivele însumând 2.250 mp – sunt rezultatul muncii de peste 3 ani a arhitectului berlinez Heike Hanada, în parteneriat cu Benedict Tonon, proiect selectat din peste 500 de propuneri înscrise într-o competiție internațională de design și arhitectură.

Prima expoziție a noului muzeu va reuni pentru prima dată colecția extinsă a pieselor Bauhaus clasice, pornite chiar de Walter Gropius, fondatorul și directorul școlii Bauhaus în 1920. Artefacte originale, instalații, expoziții interactive, povești, prototipuri, studii de caz și experimente, toate reunite în secțiuni ca “Der neue Mensch”, “Experiment” și “Neuer Alltag”, construite în jurul câtorva dintre cei mai cunoscuți artiști și designeri ai lumii: Paul Klee, Peter Keler, Lyonel Feininger, Wilhelm Wagenfeld, Marcel Breuer, László Moholy-Nagy sau Marianne Brandt.

Școala Bauhaus, în continuă mișcare

Și ca să vezi trecerea centenarului peste școala de la care a început totul, nu uita să-i faci o vizită și actualei Universități Bauhaus din Weimar, din care face parte în continuare un corp al școlii inițiale, fondate de Walter Gropius în 1919, completat de alte aripi ale clădirii. A trecut prin numeroase transformări de-a lungul ultimilor 100 de ani, dar ferestrele foarte largi și foarte înalte rămân preferatele noastre și acum :). Apropo, nu uita să arunci o privire și în biroul lui Gropius de la etajul 1 – echipa universității și partenerii lor l-au recreat în amănunt, exact așa cum arăta la începutul anilor 1920. Noi am avut ocazia să ne plimbăm prin el într-o reproducere VR uluitor de fidelă – întreabă-ți ghidul despre asta.

După ce schimbările politice și sociale din țară au făcut școala să se mute la Dessau în 1925 (sub conducerea lui Walter Gropius și apoi a lui Hannes Meyer) și apoi la Berlin (sub conducerea lui Mies van der Rohe), unde s-a și închis temporar, convingerea generală a fost că Bauhaus-ul se va risipi. Pe de o parte, chiar așa a fost: o parte din profesorii și absolvenții școlii au fost oblicați să emigreze. Totuși, asta nu a însemnat și diluarea Bauhaus-ului: specialiștii emigrați i-au dus principiile mai departe în țările în care s-au relocat, așa că, încet-încet, stilul a devenit cunoscut internațional și și-a extins efectul la mare depărtare de casă.