Cu diferența că, dacă în povestea Fraților Grimm Cenușăreasa își câștiga rolul de prințesă veritabilă doar pe timp de noapte, apartamentul modest din Calea Victoriei s-a folosit în primul rând de lumină, fie ea naturală sau artificială, ca să se transforme într-un spațiu contemporan, cu elemente industriale. Cele care au decretat “Let there be light!” au fost chiar designerii Anna Chițan (Annterior) și Maria Farcaș.

Chiar dacă ne-am fi așteptat ca localizarea apartamentului – Calea Victoriei –  să îi asigure și un farmec subtil, de Micul Paris, poate și ceva piese de mobilier din secolul trecut, designerii ne-au contrazis încă de la începutul poveștii:

“E vorba despre un apartament modest, de 40 mp și două camere, cu nimic spectaculos. Genul acela în care intri, te uiți în jur, cauți să-ți agăți entuziasmul de vreo trăsătură mai de doamne-ajută, oftezi, te uiți la colega, ea la tine și vă ziceți cu speranță: Hai c-o să iasă frumos…”, ne-a povestit Anna. 

Însă ce a ajutat la transformarea “Cenușăresei” locative în prințesă a fost anvergura ferestrelor, care a inspirat designerii să creeze una dintre principalele modificări de compartimentare a apartamentului. O modificare puțin controversată inițial, totuși 🙂 .

“Am vrut să profităm la maximum de dimensiunea generoasă a ferestrelor din ambele camere și să transformăm deschiderea lor într-o panoramă – asta a însemnat că patru foi de geam au devenit unul singur cu o latură de 2,5m. Până și producătorul de ferestre a încercat să ne convingă să renunțăm la această îndrăzneală, dar am rămas tari pe poziții. Câteodată, mai ales când proiectul e în faza de moloz și nimeni altcineva nu are în minte imaginea închegată de la final, încăpățânarea și insistențele, chiar istericalele designerilor pot părea exagerări sau tiranii greu de înțeles, iar motivul pare minor, un detaliu, un moft. Dar, la sfârșit, când toate lucrurile se aliniază, texturile se împreunează și toate detaliile contează, ne felicităm că am fost căpoase și am ținut cu dinții. Pentru că, desigur, detaliile nu sunt detalii, detaliile însele sunt designul, așa cum spunea Charles Eames”, a mai povestit Anna.   

Dacă ești familiarizat și cu celelalte proiecte semnate de Anna Chițan pe care le-am prezentat pe Designist.ro – le găsești aici -, faptul că griurile, albul și negrul “se cațără” și se revarsă pe tavanul, pereții și mobilierul întregului apartament și “se varsă” pe podea nu este o surpriză. Sunt, de altfel, o felie importantă a minimalismului cerut de brieful amenajării, cel care a conturat “scheletul” amenajării: podeaua de beton vopsită în alb – bifat…

Amenajarea “dansează” între patru nuanțe în degrade de gri deschis, aproape imperceptibil diferite, dar care, așa cum ne-a spus Anna, “fac apartamentul să pară scăldat în ape cenușii mișcătoare, în funcție de cum cade lumina”.   

Paletele pentru cuptorul de pâine, prinse de perete, vin tocmai din județul Bihor – rusticul utilitar transformat în accesoriu în centrul Bucureștiului.  

…bucătăria cu mobilier negru, ceva cam auster, dar contrabalansat de albul pereților – bifat……și tencuiala simplă și faianță albă clasică în baie – bifat.

“În etapa ulterioară, când am început să punem carne pe scheletul alb, negru, gri – ne-am permis ușoare exuberanțe, destul de bine ținute în frâu: bateriile și radiatorul din țeavă strălucitoare de cupru (create de “colaboratorul/salvatorul/translatorul nostru întru realitate Cristi Petrescu), materialitatea industrială a betonului și foarte mult lemn”.

Tot din lemn au fost create și riflajele care îmbracă un întreg perete al livingului și care au apărut ca o soluție de urgență ticluită de designeri –  “Riflajele blonde acoperă o nișă cu care nu prea știam la început ce să facem și în care am tras un perimetru de lumină, care a devenit astfel un obiect de iluminat supradimensionat”. Un alt corespondent designist al condurului magic al Cenușăresei 🙂 .

Suplețea pieselor de mobilier ne-a dus cu gândul la o amenajare desprinsă din New York-ul anilor 1970 🙂 .    

Fotografii: Cătălin Georgescu