Imediat ce am descoperit-o, această casă ne-a atras privirile în primul rând cu o imagine luminoasă, dar misterioasă, în care volumeria unei scări interioare aducea, parcă, cu o instalație artistică. Ai zice că suntem într-o casă interbelică?

Între timp, am aflat mai multe despre proiect chiar de la arhitecții Studio3plus (Dragoș Scurtulescu, Raluca Scurtulescu, Claudia Ştefănescu, Andreea Guriță), cei care l-au semnat (cu atâta măiestrie, am adăuga noi): ne-au explicat cum au introdus arta contemporană într-o casă ridicată în 1930, dar renovată și refuncționalizată 90 de ani mai târziu.

Citește și: Un apartament bucureștean artsy-industrial așteaptă vizite și noi proprietari

„Proprietarii, o familie pasionată de artă, mai ales în formele ei contemporane, și-au dorit o casă care să funcționeze pe toate nivelurile. Am căutat echilibrul între așteptările estetice ale familiei și necesitatea profesională a articulării riguroase a imaginilor arhitecturale, fără ca diferența dintre exterior și interior să devină o simplă disjuncție între public și privat, între o moștenire istorică și noile dorințe de reprezentare în locuirea contemporană”, au povestit arhitecții.

🛒 Canapeaua și măsuța de cafea: BoConcept

Uneori, contrastele chiar se atrag

Dar hai să te introducem mai mult în contextul poveștii: casa, cu o suprafață utilă de 200 mp, se află într-un cartier bucureștean de locuințe necostisitoare, ridicate la sfârșitul anilor 1930 pentru angajații Ministerului Muncii. Tot apartenența la acest cartier i-a trasat și personalitatea arhitecturală: este o casă individuală, are curte, se întinde pe subsol, parter și etaj și este construită cu pereți de cărămidă portantă tencuită. Are acoperiș în pantă, lucarne și învelitoare din țiglă și este unită la calcan de construcția alăturată, în regim duplex.

Proiectul este, de fapt, un joc al armoniei: imaginea arhitecturală reținută a exteriorului îmbracă intervențiile curajoase de la interior (amenajarea este punctată de formele și cromatica vibrante a colecției de tablouri și piese de artă care aparține proprietarilor). O reinterpretare a contrastelor care se atrag, într-un tot atent ponderat de arhitecți, așa încât să nu creeze contradicții.

Citește și: Restaurare și remodelare la București: o vilă interbelică redevine ea însăși

„A interveni într-un astfel de context presupune în primul rând o atenție asupra detaliilor urbane și arhitecturale, o lectură răbdătoare asupra bunelor aspecte comune în imaginea orașului, care prea ușor sunt trecute cu vederea în acțiunile actuale de renovare sau transformare”, mărturisesc arhitecții. 

Discreția exterioară

Reconfigurarea exterioară propusă de arhitecți a urmărit mai ales redimensionarea și multiplicarea ferestrelor și lucarnelor: lumina naturală este întotdeauna o idee bună! 

Din aproape în aproape, fără mișcări bruște: la exterior, proiectul pare să-și fi propus să nu zdruncine identitatea pe care casa și-o cunoștea de aproape un secol, ci să o rafineze și să o aducă în contemporan. Astfel, modificările aduse de arhitecți vizează cu precădere finisajele pereților și acoperișul: refacerea învelitorii și a lucarnelor, înlocuirea tâmplăriilor de la ferestre, a tencuielilor și a vopselei într-un mix cromatic și contrastant. În puzzle-ul exteriorului, lucarnele au primit cele mai multe transformări:

„Puțin modificată în proporțiile generale, lucarna de la fațada principală a fost simplificată în configurația volumetrică. Pe fațada posterioară, a fost adăugată o lucarnă mare, pentru a capta mai multă lumină naturală. Tabla gri care o învelește se armonizează cu noul tip de țiglă la fel ca și la lucarna mai mică frontală”.

Curajul interior

La interior, însă, proiectul a adus un val de transformări subtile și refuncționalizări evidente menite să ușureze viața locuitorilor. În primă fază, planurile tuturor nivelurilor au trecut prin ajustări de pereți nestructurali, repoziționări de goluri și înlocuirea finisajelor.

Apoi, recompartimentarea a preluat complet frâiele. Parterul a fost epurat de elementele nenecesare: mai exact, de intrarea laterală, care altera spațiul camerei de zi cu un vestibul. Arhitecții au decis să păstreze doar intrarea principală și să împartă camera de zi inițială în living și dining – ele au devenit, astfel, spațiile principale de la parter.

Limbajul vizual și cromatic al proiectului se aplică în primul rând în living. Piesele de mobilier împrumută coordonatele obiectelor de artă cărora li se alătură: sunt reduse la strictul necesar, însă au siluete sculpturale și poartă accente curajoase de culoare, ca să își poată impune prezența punctual. Albul pereților devine astfel fundalul necesar.

Iar dacă e vorba despre prezențe care nu au nevoie de mult ca să se impună, scaunul Panton ⬆ și scaunul Eames ⬇ sunt niște exponente evidente 😉.

Citește și: Despre matematica unui penthouse bucureștean = mai multă funcționalitate, mai puțin decorativ

Livingul se prelungește lin în diningul alăturat, care urmează același tipar stilistic: piesele care îl populează, fie ele de mobilier sau de artă, își dau subtil ștafeta cromatică, lăsând în jurul lor mult spațiu de respiro. Totul, pe fundalul peretelui de accent, poate mai pronunțat decât ne-am fi așteptat.

🛒 chiuvetă baie: Cielo, colecția I Catini // obiecte sanitare baie: Bruma

Tot la parter, baia și bucătăria au făcut o rocadă, tot pentru un plus de funcționalitate: bucătăria a primit astfel o suprafață mai generoasă, în care și-a găsit locul mobilierul custom made electrizant, iar baia s-a adaptat geometriei logitudinale cu un ping-pong al materialelor (cărămida aparentă vs. plăci ceramice și sticlă). Ne-a plăcut ideea pardoselii identice în cele două încăperi, un fel de inside joke al amenajării, o trimitere către schimbul lor de suprafețe.

Scara interioară, “sculptura” despre care vorbeam la începutul poveștii, propune o interpretare neconvențională, lipsită de elemente clasice – baluștrii, mâna curentă sau alte piese de montaj. A fost, de altfel, unul dintre cele mai solicitante capitole ale proiectului: refacerea ei a presupus ajustarea peretelui nestructural dinspre corpul de clădire care adăpostea inițial bucătăria la parter.

Responsabil de silueta zveltă a scării este metalul sub forma unei foi pline de oțel, care se pliază și la trepte, și la balustrada interioară și care reduce masa constructivă. Iar lumina care șerpuiește de-a lungul treptelor placate cu lemn contribuie la iluzia vizuală de “topire”, ba chiar dematerializare a treptelor.

„Detașarea scării față de pardoseala vestibulului atrage atenția asupra continuității finisajului acestuia pe sub treptele care, grație suprafeței pliate din oțel care le constituie, par că plutesc neverosimil deasupra placajului ceramic în alb și negru. Prin precizia muchiilor și contorsiunea geometrică, scara devine o sculptură în sine, o instalație artistică dedicată traversării unei experiențe senzoriale cu lumina și cu plierea planurilor de închidere”, ne-au explicat arhitecții. 

La etaj, cele două dormitoare inițiale și-au regândit scopurile și au devenit un singur dormitor  și o bibliotecă + day bed inclus ⬇, în care nivelul de culoare este asigurat de cărți și de piesele de artă.

Mansarda casei își urmează clasicul destin de Cenușăreasă: podul anterior nefuncțional a trecut printr-un reconfigurare majoră și a devenit cea mai spectaculoasă cameră a întregului proiect, un dormitor mare cu baie și dressing proprii. A fost cea de-a doua provocare a proiectului, după scara „plutitoare”: șarpanta de lemn a fost înlocuită cu o structură din profile laminate de oțel, lăsate vizibile la interior și vopsite în alb.

Dormitorul e wow – am pus fotografia a doua oară, ca să vezi detaliile!

„Centrul șarpantei în configurația podului inițial era susținut de hornul central al sobelor; prin eliminarea coșului, structura de metal a oferit soluția cea mai discretă vizual pentru susținerea acoperișului”, au povestit arhitecții. 

🛒 patul: Ditre Italia // corpuri de iluminat: Delta Lighting și Petridis Lighting

Albul învăluitor este cheia întregii mansarde. Scafele de lumină dublează efectul de cocon protector…

Cada și chiuveta, sculpturale și ele, sunt scăldate în lumină naturală prin lucarna extinsă: nu-i așa că și pe tine te-au făcut să visezi la o baie privind apusul? ❤

Încheiem cu cifrele de bază ale proiectului: s-a întins pe 2 ani și bugetul total s-a ridicat la aproximativ 150.000 euro. Iar noi sperăm că vom vedea cât mai curând o nouă transformare și refuncționalizare a unei case gata să-și trăiască o nouă viață 🙂 .

Fotografii: prin Studio3Plus