Am fost la Vecchio – cea mai veche cafenea din București
Poate ai trecut de multe ori pe lângă clădirea asta sau chiar ai petrecut o seară aici. Ceea ce poate însă nu știai și te va face să revii este că tocmai călcaseși pragul celei mai vechi cafenele din București. Se află la răscruce de drumuri Șepcari și Covaci, vizavi de un magazin de antichități, cu care pare că stă tot timpul la o șuetă. Clădirea de Patrimoniu găzduiește localul Vecchio și a fost scoasă la lumină datorită uneia dintre cele mai frumoase restaurări din Centrul Vechi.
Nu se știe exact de când datează clădirea (se pare însă că a fost construită pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea) și nici nu se cunoaște cu precizie dacă rolul ei inițial a fost cel de cafenea. Se vehiculează mai multe teorii, printre care și aceea că abia în anii ’60 au fost unite spațiul de la subsol cu cel de la parter pentru a rezulta suprafața de care ne bucurăm astăzi și că, tot atunci, ar fi început să ofere târgoveților câte o cafea și un pahar de apă rece în drumurile lor prin Lipscani. Nu e prima reabilitare pe care o primește clădirea, iar metamorfoza Vecchio a durat mai puțin de un an, pentru că totul a început în ianuarie 2011 și s-a finalizat cândva în noiembrie.
Pe scurt, să intri și să simți o stare de bine. În ziua în care am făcut ședința foto ningea afară ca-n povești, dar viscolea ca pe vârful Omu. Am intrat la Vecchio și parcă făcusem deja o călătorie undeva într-o zonă mediteraneană, caldă și luminoasă, pentru că lumina ni s-a părut principalul atu al spațiului privit din perspectiva atmosferei. E adevărat că ne-a ajutat la transpunerea asta în alt spațiu și timp și salata cu spanac și brânză de capră, stropită cu un sos de fructe de pădure, apoi carpaccio de zucchini cu rucola și parmezan. Data viitoare vom încerca și pizza, care este făcută chiar sub ochii tăi în cuptorul care nouă ne topea de pe retină imaginile cu munții de zăpadă de afară. Pardoseala este dintr-o șapă specială, care dă impresia de mozaic. A fost o soluție mai practică, aleasă în locul dușumelei din lemn, care fusese propunerea inițială, dar care ar fi lucrat în timp din cauza umezelii.
Forma barului, executat din Hi-Macs, un material nou, care aduce cu deja celebrul Corian, a fost constrânsă în plan de arcade. Pare că plutește undeva în aer, iar ideea de bază a fost aceea de a crea un fel de masă a conversației și a interacțiunii, care să-i facă pe oapeții clubului să se expună.
Suporturile de sticle suspendate sunt asamblate din mai multe elemente din plexiglas, care de fapt erau independente și menite să stea sprijinite pe o suprafață. Zona cu scara, care duce către club, devine mai spectaculoasă prin corpurile de iluminat comandate în Belgia și pereții finisați antichizat, prin straturi suprapuse de tencuială decorativă. Bun, e vineri și se apropie weekend-ul. Ți-am dat într-un singur post două idei de ieșit din casă. Poți trăi poveștile pe care tocmai ți le-am spus chiar pe pielea ta! Enjoy! 🙂 Fotografii: Alex Boghian Toate drepturile asupra fotografiilor și textului aparțin designist.ro. ————————————————————————————————————————————————————- |
Merci pt inspiratie, miine ies la cafea cu o prietena si e o ocazie buna sa incerc un loc nou.
Ne bucuram 🙂
buna, veni, vidi, enjoyed:) felicitate pentru blog si post, intr-adevar locul este deosebit.
Multumim frumos, Monica 🙂 Ne bucurăm că ţi-a plăcut!
Am fost si eu aseara… Frumos locul. Am mancat o salata cu un sos de rodii cred. Multumesc pentru pont.
Ne bucurăm! 🙂
Ospatari si patron foarte nesimtiti. Cocalari de Bucuresti, smekerasi de doi lei. Nu recomand!!! Decor in schimb foarte frumos, pacat de ocupanti,.
Fost, vazut, mancat, baut, placut la nebunie! Mancare gustoasa, selectie de vinuri de nu ne puteam hotari, servire atenta, atmosfera de joie-de-vivre. Mai mergem, negresit 🙂
Ne bucuram ca ti-a placut! 🙂
[…] în final ajungem și pe târâm “italian”, la Vecchio, cea mai veche cafenea din București. Cu siguranță mulți nu știu ce se ascunde la subsolul […]