Numele Dragoş Motica a fost o perioadă asociat de noi cu masa A (2011), din corian, un design românesc foarte bine primit de site-urile de design din afară (în frunte cu yatzer.com). Următoarea lui masă, Piciorul Stâng, este un experiment recent, care a provocat juriul la SIM 2012, în cadrul concursului de design de obiect organizat de APRM – despre masa Piciorul Stâng v-am povestit în articolul despre creatori experimentalişti din Ro şi din lume.

Masa A este o creaţie din 2011 care spune multe despre tabieturile şi fetişurile creativilor: multe schiţe împrăştiate pe masa pe care ajung să o acopere. Dragoş a creat o structură din toate aceste contururi de foi, de la A1 la A6, decupată într-o foie de corian de 182 x 92 cm. În spaţiile libere au fost inserate bucăţi de sticlă – într-un proces care a implicat folosirea unei maşini cnc. Producătorul este Ekero.

Foile diferite vin cu dimensiunile specifice la vedere. Îţi cam vine să-ţi iei notiţe direct pe masă!

Despre Piciorul meu stâng spuneam că este o masă care te trimite la film: My left foot, film biografic despre viaţa artistului şi scriitorului irlandez Christy Brown, care, născut cu o pareză cerebrală, a reuşit  să scrie la maşină și să picteze doar cu piciorul lui stâng, singurul neafectat. Practic, piciorul său stâng a devenit “unealta” care l-a scos din anonimat.

Piciorul mesei este chiar piciorul lui Dragoş: şi-a făcut un mulaj după propriul picior, rezultând o sculptură din răşină epoxidică şi fibră de sticlă, pe care a ţinut să o integreze unui obiect funcţional – aşa a rezultat masa din stejar cu picior.

Lucrarea lui nu trebuie judecată neapărat în termeni “designereşti”, ci ca un manifest la  judecata care se aplică obiectelor de design: o judecată ce trebuie să fie obiectivă, să nu ţină seama doar de “deosebit”, de “unic”, ci şi de coerenţa şi valoarea practică, funcţională a unui obiect/demers.

Masa Piciorul meu stâng

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l spunem despre Dragoş este că, pentru noi, el e unul dintre cei mai activi şi creativi tineri designeri din Ro. Dacă la sfârştiul lui octombrie ne cunoşteam la Łódź Design Festival şi ne povestea despre piesele noi pe care vrea să le facă, pe  3-4 noiembrie, la Autor, Dragoş îşi lansa aceste piese – seria Marco, în noua secţiune dedicată designului de obiect. Am rămas iniţial surprinşi de timpul scurt şi ambiţia cu care şi-a concretizat planul, ne-a răspuns cu un motto: “Nu mă număr printre cei care vorbesc mult şi fac puţin. Prefer să lucrez până târziu, nu să vorbesc”. Îl votăm 🙂

Colecţia Marco, lansată pe 3-4 noiembrie, la Autor, e inspirată de mediul urban şi dedicată acestuia.  Marco este un set de obiecte de mobilier care pot sta la fel de bine în cafenele şi baruri, dar şi acasă. Realizate din plută, placaj de fag şi  lemn de fag, piesele Marco sunt 100% reciclabile şi eco-friendly. Familia Marco e formată din: Marco stool  – 30 x 30 x  42 cm;  Marco table – 60 x 60 x 72 cm; Marco bar stool  – 30 x 30 x 80 cm; Marco bar table –  60 x 60 x 110 cm. 

Forma şezutului şi a blatului mesei e inspirată de forma  gadget-urilor Apple. De fapt, de aici îi vine şi numele, printr-un joc de cuvinte multicultural. Marco înseamnă în portugheză  “măr” – “março”. Iar Dragoş a ales corespondentul portughez  pentru că Portugalia  deţine  circa 50% din producţia mondială de  plută. 

Acum două săptămâni, Dragoş şi-a vernisat expoziţia personală de design la Galeria 15, Hanul cu Tei, unde au fost prezentate şi piesele Marco, şi A Table, şi Piciorul meu stâng, şi alte piese despre care vom vorbi imediat.

Marco Volta: combinaţia de plută, lemn deschis de fag şi metal vopsit are un impact savuros, şi grafic, şi subtil!

V-am spus deja că Dragoş nu face nimic fără un mesaj sau chiar manifest. Pentru că nu se sfieşte să spună lucrurilor pe nume, l-am luat la întrebări despre ce înseamnă pentru el să fie designer de obiect în România.

Măsuţa a, din foi împrăştiate decupate într-o foaie de corian. Măsuţa stă acum în sediul Fundaţiei Friends for Friends. Iar aici stă în gangul Hanului cu Tei, cu ocazia expoziţiei lui Dragoş. Producător: Ekero.

Ce înseamnă pentru tine să fii designer de obiect în România?

În cazul meu înseamnă sa faci doar obiecte din pasiune.

Cum intenționezi să constuiești o relație cu piața locală? Sau ești mai degrabă preocupat de a expune în afară și de a te promova pe piețe mai educate, cu un awareness mai solid în ce privește designul?

Piaţa locală? Nu prea există. Cred ca deocamdată expunerea în afară este o soluţie mult mai bună.

Skins sunt lămpi din corian şi inox, cu  “piei” inspirate de cea a crocodilului, alta de protuberanţele  de creştere a unei scoici,  iar a treia de bulele de dioxid de carbon din lichide. Texturile sunt obţinute prin gravare cnc de diferite adâncimi, care permit luminii să  transpară în  diferite intensităţi. Proiectul a fost gândit ca un potenţial client să-şi aleagă dintr-un set de texturi pe care să-l poată aplica pe oricare din cele trei dimensiuni de lampă. Lampa Crocodile, Lampa Shell, Lampa Bubbles (15,3 x 15,3 x 84,7 cm).

Skin Crocodile: 30,6 x 30,6 x 169,5 cm. Lămpile au fost produse de Ekero.

Skin Shell: 23 x 23 x 127 cm

Care ar fi cele mai mari 3 păcate ale contextului actual care fac dificilă promovarea și propulsarea unui designer de produs din România?

În primul rând lipsurile financiare ale  oamenilor cu o oarecare preocupare pentru  tot ce înseamnă design de obiect, cauzate de situaţia economică, care duc la “ o masă” minimă de  cumpărători.

Al doilea mare păcat este lipsa unei culturi şi preocupări pentru design a celorlalţi, şi aceasta scuzabilă din cauza contextului  în care ne-am aflat până acum douăzeci de ani. Însă, totuşi, au trecut douăzeci de ani şi ar trebui să se cam schimbe şi acest lucru.

Al  treilea mare păcat este lipsa producătorilor cu adevărat interesaţi.

Farfuriile zburătoare, lucrate împreună cu ceramista Raluca Buzura, au venit pe fondul unei amintiri foarte prezente pentru Dragoş: când era mic, mama lui îi atrăgea mereu atenţia să nu pună farfuriile fierbinţi pe blatul mesei lăcuite, pentru că se va deteriora. Ca să rezolve vechea problemă, Dragoş a creat farfuriile care se susţin în doar 3 puncte pe blat!

Lampa SHE, din corian, reprezintă o varianta sculpturală a unei siluete feminine. Dimensiuni:  15 x 15 x 183 cm. Produsă de Ekero şi expusă la Milan Design Week în 2011.

Continui să creezi, să investești în piesele tale, să vii cu propuneri noi. Ce planuri ai pentru a continua să faci ce-ți place cel mai mult fără să fii tu unicul investitor în aceste creații? Te orientezi, de exemplu, pe materiale și tehnologii cât mai accesibile, cauți sponsori etc.?

Sponsori? Poate colaboratori.  Pe care trebuie să-i și menționez: Cătălin Ungureanu, de la InoxStyle, care mă lasă să-i folosesc  atelierul și care mă ajută cu €œknow-how-ul pe tot ceea ce înseamnă metal, costuri ale materialelor și de producție, implementarea unei idei; și Rober Savu, de la Ekero. Cu el trebuie să recunosc că discut mai mult strategic, dar îmi și execută multe din idei, dacă i se par bune.  Adică există și un demers critic în relația noastră de colaborare și acest lucru este benefic.

De investit,  investesc în general propriii bani. În contextul actual, deși piața românească și “educaţii”  noștrii în domeniu nu înțeleg acest lucru, orientarea internațională în domeniu este de a folosi materiale cât mai practice, ieftine, reciclabile, cu o estetică simplă, dar cu un “vino-ncoa”.

La noi însă, se dorește multă manufactură, piese unicat  sau de serie mică, care se vând foarte rar, iar  designerul nu poate să trăiască din această meserie. Mai mult artă. Nu spun că nu este și aceasta  o direcție a designului. Şi eu mai creez obiecte contextuale, al căror demers este să transmită un mesaj, dar care au și o anumită funcțiune. În cazul acestui tip de design,  primează ideea, nu utilitatea, ergonomia, fezabilitatea, costurile. Acest tip de obiecte pentru mine reprezintă doar partea artistică a designului.

Paper Calendar… din corian sub forma unei foi de hârtie, cu colţul ridicat, cât să fie un suport pentru pix, creion. Pe o latură sunt zilele, pe cealaltă lunile, iar în mijloc stau post-it-urile: un fel de caldendar-agendă. Dimensiuni:  23 x 17,4 x 4 cm.

Ne-ai spus la un moment dat că nu ești interesat să te concentrezi pe un brand personal, că asta ar însemna, în cazul tău, o stagnare creativă. Poți detalia care e atunci strategia ta de creație, pe ce vrei să mizezi?

Spuneam că nu mă interesează să creez  un brand personal, în sensul că nu mă interesează să mă focusez pe un obiect sau o gamă de obiecte pe care să le produc personal, să  le marchetez, să le vând și  așa mai departe,  pentru că acest lucru ar însemna să stagnez creativ și să nu mă pot ocupa și de altceva.

Vreau să creez un brand personal  pe partea creativă. Vreau să existe cu adevărat un studio de design numit Dragoș Motica Studio, comparabil ca tip de poziţioanare față de clienți cu  strategia unei agenții de publicitate.  Companiile să-și  dorească să  lucreze cu studioul meu când intenționează să lanseze un nou produs, fie el un obiect de mobilier, un corp de iluminat, un set de tacâmuri, o nouă brichetă, un…. orice ține de design.  Să apeleze la mine pentru stilul meu, pentru creativitatea mea.  Acest lucru ar însemna  că oricând pot fi căutat, de exemplu, de o companie din Germania pentru a le crea un “ceva”, care să aibă legătură cu producția companiei cu pricina. 

Dragoş Motica a împlinit de curând 29 de ani. Îi urăm în primul rând să rămână la fel de energic într-ale designului. Foto: Alexandra Pasca.

Fotografii de produs: Dragoş Motica Studio, Alexandra Pasca, Dan Pierşinaru