“Povestea e cea importantă“, ne-a răspuns Alexandra Radu când am întrebat-o cum și-ar descrie piesele pe scurt. Iar noi ne-am imaginat-o spunând asta cu voce caldă și un zâmbet ușor reținut, așa cum am auzit-o și văzut-0 la evenimentul nostru Made in RO, care a avut loc la final de mai. Asta pentru că și ea, și toate piesele ei ceramice sunt invitații la liniște, autenticitate, introspecție blândă.

Iar dacă afli unde locuiește și lucrează, îți dai seama limpede cum reușește să încetinească ritmul: atelierul Alexandrei se află la Florești, Prahova, într-o casă unde graba nu-și are locul. Acolo, limbajul ei creativ este la intersecția dintre storytelling – prin conceptul care duce la material și formă – ilustrație – în acuarelă, pe hârtie – și ceramică – în principal, cu porțelan. Apar astfel obiecte-explorări ale relației cu noi înșine și cu natura, piese care te așteaptă cu răbdare.

„Trăim într-o lume în care valorile masculine – performanța, competiția, viteza – sunt cele care contează. Și simt nevoia cumva să echilibrez balanța prin ceea ce fac, să duc lucrurile celelalte” – creativitatea liniștită, empatia, comunitatea, grija – „să aibă mai multă greutate.” – Alexandra Radu

Iar jurnalul ei de atelier, care o însoțește de 14 ani, documentează procese, introspecții, gânduri de-o clipă: “aș vrea ca ceea ce fac să inspire la mai multă blândețe, frumos, simplitate și gingășie“, ne-a spus. “Căci de asta cred eu că avem mare nevoie azi.” ❤️

Și noi credem la fel. Așa că tare ne-am bucurat când am aflat că, pentru cea mai recentă ediție a Made in RO (23-24 mai), Alexandra Radua creat o colecție întreaga dedicată feminității și valențelor ei – se numește simplu EVA și am aflat mai multe despre ea din discuția pe care am avut-o recent. Interviul face parte din seria Antreprenoriat creativ: povești despre branduri cu filon creativ.

Designist: Ce s-a mai întâmplat în viața ta de designer de când ne-am văzut ultima dată la Made in RO?

Alexandra Radu: A trecut ceva timp… Am participat la ultimul Made in RO în 2018, tot la o ediție de mai, dacă nu mă înșel. Frumos cum s-a făcut anul ăsta cerc.

Standul Alexandrei Radu la Made in RO 17. 📸 Marian Teodorescu.

Imediat după am început povestea KĂTUN, o serie de evenimente, fizice inițial, apoi online în pandemie. După câțiva ani buni de muncă de organizare, în paralel cu munca mea de atelier, mi-am dat seama că nu mai pot… Mă atașasem de ideea de comunitate și de creatura KĂTUN, însă, cu părere de rău, am revenit la practica mea de atelier. Nu exclud ideea de a mă întoarce la un moment dat, în altă formă. Ce știu sigur e că, datorită acestei experiențe, am azi o cu totul altă apreciere față de tot ce înseamnă munca de organizare a unui eveniment.

📸 La Made in RO. Foto: Marian Teodorescu

Renunțarea asta mi-a permis să îmi canalizez creativitatea spre lucrurile alea cu adevărat importante pentru mine: am publicat o carte ilustrată cu ciuperci – “Ghici ciupercă ce-i? Ghidul micului iubitor de ciuperci” – am început Șezătoarea Mândrelor, o întrunire creativă lunară pentru membrii Patreon și am început să experimentez tehnici noi de a lucra cu porțelanul, modelarea la mână. Așa a apărut anul trecut seria de bulbi.

Apoi, în ultimii ani, am început să mă implic mai mult în comunitatea mea locală: colaborez cu cei de la Domeniul Cantacuzino pe partea de grafică, ilustrație și branding și țin ateliere gratuite pentru copiii din satul unde locuiesc, organizate tot de ei.

Designist: Cum arată acum o zi de lucru obișnuită pentru tine?

Îmi sună în minte versurile Anei Blandiana: “Tare sunt ocupată. Toată ziua-n livadă. Nu-mi văd capul de trebi. Printre fructe şi ierbi”.

De obicei mă trezesc devreme, la un 6–7 așa, și îmi beau cafeaua direct la atelier, de nerăbdare. Și dacă nu am ceva de făcut la calculator sau atelier cu copiii, mă găsești în atelier până pe la 8–8 jumate seara.

Par reale, dar sunt mere din porțelan.

Designist: Povestește-ne mai multe despre colecția EVA. Ce obiecte conține, cum ai lucrat, ce dificultăți ai întâmpinat, ce ți-a plăcut cel mai mult?

EVA e o explorarea foarte personală a femininului. Am plecat de la ideea că în pântec, fetusul feminin are deja formate toate ovulele. Ca o matryoshkă, eu eram deja în pântecul mamei mele, când ea era în pântecul bunicii mele. Și dacă ducem gândul mai departe eram deja, întreaga omenire, în pântecul primei femei.

Mintea mea de om nu poate cuprinde grozăvia acestei idei, dar imaginația mea a văzut clar această formă de femeie vas, care conține un vas lăsat moștenire pe cale maternă din generație în generație. Ar mai fi multe de spus, sper să reușesc să îmi adun gândurile într-o postare pe blog, în curând.

Lucrez la ideea asta din 2023, în background, dar nu m-am simțit pregătită să o scot în lume până acum. Au fost și ceva dificultăți tehnice: prima piesă s-a crăpat la ardere, a doua a ieșit prea groasă, au mai fost câteva care, din diverse motive, nu erau ce trebuie.

Cei care lucrează cu porțelanul știu că este un material pe cât de frumos, pe atât de mofturos și sensibil, mai ales la modelat. Are o plaja mică de umiditate care permite lucrul – prea uscat se crapă, prea ud și se pleoștește – lucrezi puțin pe el, aștepți să se usuce, iar lucrezi puțin și tot așa. Așa că, într-un final, am matrițat forma mare pe care intervin cu detalii modelate. Asta îmi scurtează timpul de lucru la crud de la zile, cum a fost la primele variante, la ore.

Designist: Cum ți-ai descrie piesele pe scurt? Ce le caracterizează cel mai bine?

La lucrările mele povestea e cea importantă, iar obiectele sunt ilustrații, un fel de portal pentru o stare, o idee, un gând.

Ce urmează pentru tine și activitatea ta?

În perioada următoare probabil o să dezvolt ideea asta cu Eva și grădina ei. Apoi, nu știu…vedem. ✨

La final, am pregătit 5 întrebări altfel pentru Alexandra Radu…

Dacă porțelanul ar putea vorbi în timp ce îl modelezi, ce crezi că ți-ar spune?

Cred că ar chicoti ca la gâdilat.

După 14 ani de documentare a propriei creșteri, care este „lecția de blândețe” pe care i-ai șopti-o Alexandrei care deschidea prima dată ușa atelierului?

Aici ești mereu acasă și ai voie să te joci.

Dacă lucrările tale ar fi o singură floare, unde și-ar dori să fie plantate pentru a se simți acasă?

Într-o grădină lăsată de capul ei, în care buruienile și florile coexistă, cărările se citesc dar sunt invadate de iarbă și păsările cerului își fac cuib.

Care este acea figură feminină (reală sau imaginară) care „locuiește” în colecția EVA?

Nu e o anume figură feminină, dar e ceva ce am întâlnit la femei de toate vârstele și chiar la unii bărbați: un anume fel de a asculta, de a simți, de a conține.

Care este cea mai mare bucurie pe care ți-a adus-o un obiect pe care l-ai creat?

N-aș putea spune. Toate îmi aduc bucurie, dar sunt unele care ies mai frumoase și mai vii decât mi-am imaginat.

Pe Alexandra Radu o găsiți la alradu.com și pe Instagram @al_radu.

Imagini: via Alexandra Radu
Foto Made in RO: Marian Teodorescu