Concurs! La Maison și Designist îți fac cadou un pled de la Designers Guild! ÎNCHIS!
|
Mulțumim tuturor pentru participare și pentru scenariile frumoase. Câștigătoarea este Petronela, cu comenatriul din data de 21 octombrie, ora 17:49. Felicitări!
A venit, a venit toamna, ne acoperim canapeaua sau patul cu ceva? 🙂 Noi, împreună cu La Maison – Decorateur D’Interieur, spunem DA și venim cu o superpropunere: pledul Astrakhan Cobalt, de la Designers Guild.
Pentru ca acest pled să-ți facă toamna mai senină acasă, trebuie să:
Fiecare concurent are voie să se înscrie cu un singur răspuns (drept comentariu la acest post). Cel mai creativ răspuns va fi desemnat câștigător. Deadline: Duminică, 27 octombrie, ora: 20.00. Succes tuturor!
Fotografii: prin Designers Guild |
35 Comments
Leave a Reply
București: un apartament vechi și întunecos își regăsește lumina
…și face asta folosindu-se de trucuri clare, cu efect sigur: de la oglinzi generoase și vitraje mari, la spațiu fluid, care lasă lumina să curgă fără obstacole. Vorba echipei Alb Design Studio (arh. Bianca Pais și designerul Alexandru Balaşa), care s-a ocupat de
București: un apartament vechi și întunecos își regăsește lumina
…și face asta folosindu-se de trucuri clare, cu efect sigur: de la oglinzi generoase și vitraje mari, la spațiu fluid, care lasă lumina să curgă fără obstacole. Vorba echipei Alb Design Studio (arh. Bianca Pais și designerul Alexandru Balaşa), care s-a ocupat de
GoTech World 2024 aduce experți internaționali și soluții tech inovatoare, pe 12-13 noiembrie, la Romexpo
GoTech World 2024 se va desfășura marți, 12 noiembrie, și miercuri, 13 noiembrie 2024, în pavilionul B1 din cadrul Romexpo. Cea mai amplă expo-conferință B2B din Europa Centrală și de Est promite două zile dedicate inovației și inspirației, reunind peste
GoTech World 2024 aduce experți internaționali și soluții tech inovatoare, pe 12-13 noiembrie, la Romexpo
GoTech World 2024 se va desfășura marți, 12 noiembrie, și miercuri, 13 noiembrie 2024, în pavilionul B1 din cadrul Romexpo. Cea mai amplă expo-conferință B2B din Europa Centrală și de Est promite două zile dedicate inovației și inspirației, reunind peste
Astăzi, ultima zi de Collage Festival – un colaj al artelor în București
Vineri, 25 octombrie, a început cea de-a doua ediție Collage Festival, iar astăzi, 27 octombrie, se încheie – încă mai poți prinde o serie de evenimente astăzi! Inițiat de Creionetica cu Bucharest Collage Collective, în parteneriat cu Celula de Artă,
Astăzi, ultima zi de Collage Festival – un colaj al artelor în București
Vineri, 25 octombrie, a început cea de-a doua ediție Collage Festival, iar astăzi, 27 octombrie, se încheie – încă mai poți prinde o serie de evenimente astăzi! Inițiat de Creionetica cu Bucharest Collage Collective, în parteneriat cu Celula de Artă,
Cum arată o baie care antrenează toate simțurile?
Înainte de toate, hai să-ți spunem cum arată pentru noi o baie care antrenează toate simțurile 🛁. Lumină naturală – un perete vitrat prin care se văd câțiva palmieri, ce formează un paravan de intimitate. Lumină de atmosferă, lumânări parfumate,
Cum arată o baie care antrenează toate simțurile?
Înainte de toate, hai să-ți spunem cum arată pentru noi o baie care antrenează toate simțurile 🛁. Lumină naturală – un perete vitrat prin care se văd câțiva palmieri, ce formează un paravan de intimitate. Lumină de atmosferă, lumânări parfumate,
Trebuie să vezi noul mural POINT, de pe strada Eremia Grigorescu
Știi muralul POINT, de pe Str. Eremia Grigorescu, probabil cel mai fotografiat perete din București? Sigur ai trecut de multe ori pe acolo. ⬇️ Ei bine, calcanul clădirii în care își desfășoară activitatea hub-ul cultural POINT are de foarte curând
Trebuie să vezi noul mural POINT, de pe strada Eremia Grigorescu
Știi muralul POINT, de pe Str. Eremia Grigorescu, probabil cel mai fotografiat perete din București? Sigur ai trecut de multe ori pe acolo. ⬇️ Ei bine, calcanul clădirii în care își desfășoară activitatea hub-ul cultural POINT are de foarte curând
Bun venit într-un cartier frumos construit! Ai ajuns la nivelul penthouse.
Am putea spune că un penthouse este the best of two worlds: ai și comunitatea, și confortul, și independența și spațiul unei case cu scară interioară. ❤️ Iar dacă mai pui la socoteală și detaliile cheie, ca volumetria dublă a
Bun venit într-un cartier frumos construit! Ai ajuns la nivelul penthouse.
Am putea spune că un penthouse este the best of two worlds: ai și comunitatea, și confortul, și independența și spațiul unei case cu scară interioară. ❤️ Iar dacă mai pui la socoteală și detaliile cheie, ca volumetria dublă a
Cursul de ceramică în urma căruia îți poți deschide propriul tău atelier, dacă plănuiești o schimbare artistic-creativă.
Ne știi, suntem mereu pregătiți de noi experiențe creative. 🙂 Îți dăm de veste că am ajuns la grupa #10 în cadrul cursului de ceramică contemporană pe care îl derulăm alături de artista ceramistă Andreea Badragan! După sesiunile de până acum,
Cursul de ceramică în urma căruia îți poți deschide propriul tău atelier, dacă plănuiești o schimbare artistic-creativă.
Ne știi, suntem mereu pregătiți de noi experiențe creative. 🙂 Îți dăm de veste că am ajuns la grupa #10 în cadrul cursului de ceramică contemporană pe care îl derulăm alături de artista ceramistă Andreea Badragan! După sesiunile de până acum,
De vorbă cu Alina Moroianu, arhitecta care a adus FEYDOM în România
Ne place să spunem povești nu doar despre brandurile care te ajută să ai interiorul pe care l-ai visat, ci și despre oamenii care sunt în spatele lor pentru că ei fac ca lucrurile să se întâmple. 🙂 Au trecut
De vorbă cu Alina Moroianu, arhitecta care a adus FEYDOM în România
Ne place să spunem povești nu doar despre brandurile care te ajută să ai interiorul pe care l-ai visat, ci și despre oamenii care sunt în spatele lor pentru că ei fac ca lucrurile să se întâmple. 🙂 Au trecut
Începe DIPLOMA Show, ediția a XI-a, în clădirea fostului restaurant CINA
DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, organizat de The Institute, începe vineri, 4 octombrie 2024. Festivalul se află anul acesta la a XI-a ediție și celebrează creativitatea printr-un mix unic de activități, de la expoziții
Începe DIPLOMA Show, ediția a XI-a, în clădirea fostului restaurant CINA
DIPLOMA Show, festivalul noii generații de artiști, arhitecți și designeri români, organizat de The Institute, începe vineri, 4 octombrie 2024. Festivalul se află anul acesta la a XI-a ediție și celebrează creativitatea printr-un mix unic de activități, de la expoziții
10 designeri români pe care nu trebuie să îi ratezi la Romanian Jewelry Week
Romanian Jewelry Week este unul dintre cele mai așteptate evenimente de design, aducând împreună artiști talentați din lumea creației de bijuterie contemporană. Fiecare designer vine cu propria viziune asupra artei bijuteriei, combinând materiale inedite și tehnici inovatoare cu povești profunde
10 designeri români pe care nu trebuie să îi ratezi la Romanian Jewelry Week
Romanian Jewelry Week este unul dintre cele mai așteptate evenimente de design, aducând împreună artiști talentați din lumea creației de bijuterie contemporană. Fiecare designer vine cu propria viziune asupra artei bijuteriei, combinând materiale inedite și tehnici inovatoare cu povești profunde
Like-ul la pagina Designist este dat de muuulta vreme.
Si lana de merino este ceva… minunat, sublim si magic. 😛 Am descoperit-o acum aproape 2 ani si incercam sa o avem aproape in cat mai multe ipostaze (pana acum mai ales in hainutele pentru cel mic). Iar scenariul cu siguranta ca il implica si pe micul nostru baietel, Thom. Nu se poate altfel. 😀 Sincera sa fiu, pentru o clipa am vazut pledul drept acoperis pentru cortul pe care il facem zilnic, hlizindu-ne. Sau cum ii voi spune ca este un covor magic, un covor zburator – unul care-l poate duce chiar pe taramurile visurilor, daca vrea si ii cere acest lucru. 😀
Mda, nu stiu daca la astfel de scenarii va refereati… :))))
ce frumos este. o super idee. ma imbie la citit 🙂
Singurul scenariu care-mi vine instantaneu în cap, fiind o fiinţă care adoră lucrurile călduroase şi momentele de dulce singurătate leneşă, este următorul: duminică, pat nefăcut, eu recitind o carte dragă sufletului meu (“Bătrânul şi marea” de Hemingway – m-a inspirat culoarea faină a pledului 🙂 ) şi sorbind dintr-o cană de ceai de mere coapte 🙂
Imi inspira multe dupa-amieze de weekend petrecute in compania lui, cu o carte buna in mana si pisica iubareata care se cuibareste musai cat mai aproape de mine. I-as dedica de fiecare data cateva ore din timpul meu si m-as asigura ca este intotdeauna confortabil alaturi de mine pe canapea. Iar la finalul fiecarei zi de lucru, dupa o repriza alerta de pedalat in drum spre casa, ii voi savura moliciunea si nu voi cuteza sa imaginez vreo seara fara el.
Cum deocamdata “acasa” pentru mine inseamna sufrageria unei prietene (unde nu imi pot desfasura preferintele pt decoratiuni interioare) pledul asta imi inspira ideea de “home sweet home”.
Scenariul meu suna asa: seara, toamna tarziu; am aprins cateva lumanari in casa si am dat drumul la muzica preferata (in ultimul timp MØ); invelita in pled, visez cu ochii deschisi la cat de fain o sa fie cand o sa am casa mea, si cum o sa devina locul care ma reprezinta cel mai bine. Si pledul ar fi, bineinteles, unul din obiectele mele preferate din casa – care sa imi aduca aminte de vremurile cand stateam in sufrageria unei prietene si visam la “home sweet home”. 🙂
Pe mine ma duce cu gandul la mare. L-as lua la un “picnic” pe malul marii, alaturi de persoana iubita, contempland marea si savurand un pahar de vin rosu. Acasa il voi aseza pe balansoarul bunicii” sa imi tina de cald in zilele friguroase ce vor urma.
Albastru, albastru si iar albastru asa se descrie casa mea. S-ar potrivi perfect in mediu meu, o casa boema plina de caldura. Astept cu drag ca paturica sa se aseze la locul ei pe canapea si sa ma imbie la visare.
Ce bine ne-am putea ascunde sub pledul calduros sa spunem povestea de noapte buna! Iar sambata dimineata il luam cu noi pe canapea, si ne bucuram toti trei de o ciocolata calda, clatite si de lana merino moale si lenesa…ca dimineata de weekend 🙂
E dimineata, e vara, e liniste…. Am luat o ceasca de cafea si ies pe terasa sa ma bucur de roua si de ciripit de pasarele. Si cum e putin racoare ma infasor in pledul meu moale din lână de merino, castigat toamna trecuta la un concurs 🙂 . Cat timp imi sorb cafeaua imi stabilesc programul pentru ziua care urmeaza. Acesta e cel mai linistit moment al zilei si e timpul meu cu mine. Dupa o perioada se aude din nou ciripit, dar nu de pasari ci de copiasi vioi si odihniti. Vin amandoi sa imi spuna “buna dimineata” si sa ne dragalim un pic sub patura lor preferata inainte de micul dejun.
1. am dat demult like paginii de FB designist.ro
2. Este o piesa care imi aminteste de zorii revolutiei industriale, cand in 1801, Joseph Marie Jaquard demonstra cu cartelele inventate de el pe razboiul de tesut mecanic modalitatea de a obtine modele complexe pe diverse materiale textile.
Iar daca materialul este lana merinos 100% atunci paturica este o prezenta mai mult decat binevenita in lumea aceasta invadata de materiale sintetice.
Pentru mine ar fi un rasfat cultural si confortabil impartit cu cei trei copii ai nostri carora incercam sa le imprimam bucuria pentru frumos si natural.
Locul si-l gaseste perfect in living – camera care este imbracata intr-o paleta de brunuri precum este Femeia cu umbrela din gravura lui Kuniyoshi (a fost expusa la MNAR 🙂 iar albastrul este exact stropul care da echilibru camerei.
In plus cred ca pledul Astrakhan s-ar imprieteni pe loc si ireversibil cu “Concubina” lui Mariano Fortuny.
O zi frumoasa!
M-am tot gandit daca sa las un comentariu sau nu… In general nu cred cu pasiune in concursurile online…insa pledul acesta…. 🙂
Like la pagina de facebook a fost dat acum multa vreme- pentru a primi toate noutatile in pagina de News si asta pentru ca abia le astept, in fiecare zi.
Pledul acesta e ceea ce lipseste din coltul de citit – lumina calda a toamnei in spate, ceasca lila de ceai de pe masuta de alaturi, cartea deschisa si… un fotoliu mare si pufos acoperit de un pled albastru si calduros.
Minunat 🙂
1. Bifat de ceva vreme
2. Apropiere, caldura, rasfat, leneveala. Cand l-am vazut prima data, mi l-am imaginat infasurat pe mine intr-o zi cu ploaie, in fata geamului. Dar mai apoi m-am gandit ca si baietii mei s-ar rasfata un pic cu el, daca ar avea ocazia, asa ca am extins “poza” si i-am cuibarit si pe ei langa mine. Infasurati, apropiati, lenevind, intr-o zi cu ploaie, in fata geamului.
Albastrul plin, linistitor al pledului Astrakhan Cobalt imi inspira un cer senin de vara.
In momentul de fata imi remodelez livingul-bucatarie, pe care vreau sa-l fac un spatiu primitor, vesel Asa ca…am decis sa merg pe o baza neutra de crem si accesorii revigorante ca design, culori… Ceva puternic, dar linistitor, tanar, proaspat, iar pledul Astrakhan se potriveste perfect in decorul din planul meu mental. 🙂
1. Deja făcut! 🙂
2. E greu să concurez cu atâtea scenarii frumoase. Mă regăsesc în fiecare dintre ele…
Când văd pledul Astrakhan Cobalt, nu pot să nu mă gândesc imediat la cât de bine s-ar potrivi în apartamentul pe care îl renovăm acum – mult alb, stil nordic. Pledul îmi place mult, pentru că deşi albastrul e o culoare rece, materialul inspiră căldură; iar într-o casă albă, accentele de căldură sunt foarte importante. Combinaţia dintre material şi culoare îţi oferă, atunci când e frig, o amintire a verii, cu cerul ei de un albastru intens.
Dragoste la prima vedere, asta pot spune despre pledul Astrakhan Cobalt! Deja mi-l imaginez pe pat compeltând armonia colorilor din cameră (ca să vă faceți și voi o imagine a camerei: mobilierul este din mesteacăn alb + o porțiune verde-smarald la pat), iar pereții galben-pai. Pledul Cobalt ar fi the cherry on top în toată combinația asta. Imaginea e animată de Miți (pisica siberiană pe care o am de 4 ani și care e mare amatoare de dormit pe pat), de florile din vază, de soarele blând de toamnă (fereastra face ca razele să cadă direct pe pat, deci pledul ar fi și mai mult pus în valoare) și bineînețeles de noi (eu și el). Asta e imaginea unei toamne senine! 🙂
Frumoase scenariile de mai sus. Le-am citit cu mare placere si mi-am dat seama ca da, albastrul merge bine intr-un spatiu alb si da, e minunat asortat cu un accesoriu lila… Dar cred ca, pentru un astfel de obiect, mai important decat modul in care se integreaza cromatic in casa este modul in care se “asorteaza” cu sufletul fiecaruia. De cand eram foarte mica am avut pleduri albastre chiar daca tendinta alor mei era sa ma inveleasca in roz si rosu. Albastrul a fost mereu culoarea mea de “acasa”. Casa fiecaruia miroase intr-un fel, se simte intr-un fel si, emotional, are o culoare. A mea este exact acest albastru. Si da, trebuie sa recunosc… camera in care citesc, scriu si ma uit la filme a fost conceputa cromatic (aproape de la sine, luand piesa cu piesa asa cum le-am simtit) astfel incat sa integreze perfect pledul albastru care iti da linistea si starea de bine pe care o vrei la final de zi si la finalul fiecarei saptamani din sezonul rece. Asa ca scenariul e simplu. Pledul ar fi mereu pe canapeaua cafenie, ca un semn vesel ca alergatura de peste zi se incheie oricand decid eu sa il transform in cuib si sa ma relaxez! 🙂
Pentru mine designist e o chestie nou-nouta, care ma bucura (prietenii stiu de ce).
Io tocmai am luat o casa veche-veche intr-un cartier boem din Oakland, California, si pledul asta ar indeplini doua functii: sa faca din dormitorul de oaspeti un spatiu mai colorat si mai cald, si sa-mi aduca aminte sa urmaresc piata de design din Romania, unde lucrurile se misca foarte repede (ceea ce e exciting as hell).
Cand eram mica credeam ca tot ce e lana pisca. Abia de 4 ani am descoperit ca nu e asa. Caldura necesara pentru o lectura pe canapea e sigur satisfacuta cu asa pled:).Cred ca si pruncii ar incapea sub ea ca sa se furiseze pentru un gadilat pe cinste: E Perfect pentru familia mea!
Cel mai bine il vad pe fotoliu, imprietenandu-se cu cartiile de pe acolo. Insa acum mi-as dori sa il am, sa pot iesi pe balcon cu un pahar de vin, sa stau cu picioarele atarnate in aer si sa visez, sa adulmec mirosul tufanelelor cumparate de la obor si sa imi rog prietenul sa imi citeasca 2-3 poezii de Adrian Paunescu in timp ce eu ma scufund in pled si imi imaginez cum pentru mine sunt rostite cuvintele marele.
Intr-un apartament nou, aproape nemobilat, in care ne-am mutat de curand, pledul ar fi acel detaliu vesel si cald care ar da culoarea dormitorului alb, mare si elegant.
Simplu, uneori sufar din cauza ca trebuie sa stau inchisa in casa, sa invat, sa uit ce inseamna sa traiesti..Sacrificu, sacrificiu, ” doar pentru o perioada de timp” asta inseamna profesia pe care mi-am ales-o.
Il vad, colorandu-mi viata, in zilele in care nu pot privi la cerul albastru.. Il vad, incazindu-ma, in serile in care El se lasa asteptat..
1. Done!
2. Pentru mine culoarea pledului Astrakhan Cobalt ma duce cu gandul la culoarea marii, intr-o dimineata de vara timpurie sau poate chiar la momentele cand eram in clasele primare si asezam cerneala pe hartie.
3. Acum ca iarna ne da tarcoale l-as distribui pe canapeaua mea alba, de langa semineu…
Ma duce cu gandul la o seara de toamna tarzie si friguroasa, in camera de zi, in coltul pentru citit, pledul este asezat usor dezordonat cat sa iti ofere o imagine frumoasa a celui mai important colt din incapere, dar si caldura atunci cand te cufunzi in el cu cartea preferata in brate.
Like-ul il aveti din partea. Va urmaresc articolele cu mare drag cat si postarile pe facebook. La mai mare!
Ma duce cu gandul la iarna, ciocolata calda si sosete groase.
as folosi-o la locul meu preferat: pe sezlongul de la geam citind o carte.
fb: silvia mihaela
Ma duce cu gandul la iarna, ciocolata calda si sosete groase. 🙂
L-as pune pe sezlongul preferat atunci cand citesc.
L-as darui cu drag surorii si nepotelului meu de 2 luni, pentru a le incalzi serile cand se bucura unul de altul 🙂 s-ar potrivi perfect cu patutul calduros al baietelului .
Pledul imi inspira confortul de acasa, fie ca acest lucru inseamna intr-un hotel, la iubit pe canapea sau la parinti in camera unde am copilarit.
Micul Astrakhan merita sa vada lumea, asa ca ar calatori cu mine mereu, ca un mic confort inmiresmat pentru zilele reci de iarna care, de fapt, merg petrecute intr-o cabana la munte. El nu poate fi limitat la un singur scenariu.
M-as gandi ca poate fi pledul magic, de ce nu, ca doar asa cum exista covoare magice, zburatoare, pot fi si pleduri aidoma, care sa te poarte in zilele reci de toamna sau iarna spre tinuturile la care visezi sau pe care le-ai vizitat candva si care ti-au lasat asa o nostalgie si un nu stiu ce in suflet.
Da, e magic, te infasori in el, te simti bine, bine, te relaxezi si poti sa pleci spre departari sau poti alege sa ramai pe loc, sa redescoperi casa in care locuiesti, fiecare colt al camerei pe care poate n-ai avut timp s-o observi in amanunt si sa te bucuri ca esti ACASA.
Like-ul e vechi, vă bântui cu mult drag și pe Facebook și aici.
Iar pledul…având în vedere că suntem în căutarea unui cuib pentru 2, ar putea deveni piesa care să ne ajute să decidem paleta cromatica a uneia dintre zonele casel. Îl văd pe un scaun alb, împrejmuit de un covor în dungi bleu, albe și crem, pe-un balcon însorit. M-aș înveli cu el dimineața, cât îmi sorb earl grey-ul și m-aș îmbărbata pâna la următoarea vacanță la mare.
Adierea blanda a vantului de toamna se strecoara printre perdelele albe ale dormitorului nostru, facand camera sa se infioreze de aerul inmiresmat de afara. Frunze uscate, gutui, miros de lemn ars seara in seminee si roua diminetilor reci. Toate acestea se imbina intr-o singura senzatie, care imi face toata fiinta sa vibreze. Deschid ochii si vad perdelele albe dansand in lumina calda a asfintitului. Covorul crem de lana se rasfrange lenes de sub draperiile lila, parand si el ca se bucura de ultimele raze ale zilei. Pe patul nostru din lemn masiv, in mijlocul cuverturii albe se afla un cuib facut dintr-o paturica din lana de merino. Pe marginea albastra a cuibului apare deodata o manuta.
Rotaru Ioana: Ma apropii si ma uit la fata fiului meu de un an, care doarme linistit. Pentru o clipa ma intreb ce viseaza si uitandu-ma la pledul albastru, imi aduc aminte de nuantele cobalt-verzui ale marii. El nu a vazut niciodata marea si, cu ochii mintii, il vad cuprins de uimire si bucurie, alergand cu piciorusele nesigure spre intinderea azurie. Mangai paturica si, observand florile imprimate in nuante suave, imi amintesc de manunchiurile de floarea soarelui ale lui Van Gogh si de crizantemele lui Luchian. Respirand adanc pacea care ma inconjoara, ma gandesc cum intr-o zi, ii voi dezvalui fiului meu frumusetea artei. Cu recunostinta, strang usor la piept cuibul facut dintr-o paturica albastra.
Adierea blanda a vantului de toamna se strecoara printre perdelele albe ale dormitorului nostru, facand camera sa se infioreze de aerul inmiresmat de afara. Frunze uscate, gutui, miros de lemn ars seara in seminee si roua diminetilor reci. Toate acestea se imbina intr-o singura senzatie, care imi face toata fiinta sa vibreze. Deschid ochii si vad perdelele albe dansand in lumina calda a asfintitului. Covorul crem de lana se rasfrange lenes de sub draperiile lila, parand si el ca se bucura de ultimele raze ale zilei. Pe patul nostru din lemn masiv, in mijlocul cuverturii albe se afla un cuib facut dintr-o paturica din lana de merino. Pe marginea albastra a cuibului apare deodata o manuta.
Ma apropii si ma uit la fata fiului meu de un an, care doarme linistit. Pentru o clipa ma intreb ce viseaza si uitandu-ma la pledul albastru, imi aduc aminte de nuantele cobalt-verzui ale marii. El nu a vazut niciodata marea si, cu ochii mintii, il vad cuprins de uimire si bucurie, alergand cu piciorusele nesigure spre intinderea azurie. Mangai paturica si, observand florile imprimate in nuante suave, imi amintesc de manunchiurile de floarea soarelui ale lui Van Gogh si de crizantemele lui Luchian. Respirand adanc pacea care ma inconjoara, ma gandesc cum intr-o zi, ii voi dezvalui fiului meu frumusetea artei. Cu recunostinta, strang usor la piept cuibul facut dintr-o paturica albastra.
Adierea blanda a vantului de toamna se strecoara printre perdelele albe ale dormitorului nostru, facand camera sa se infioreze de aerul inmiresmat de afara. Frunze uscate, gutui, miros de lemn ars seara in seminee si roua diminetilor reci. Toate acestea se imbina intr-o singura senzatie, care imi face toata fiinta sa vibreze. Deschid ochii si vad perdelele albe dansand in lumina calda a asfintitului. Covorul crem de lana se rasfrange lenes de sub draperiile lila, parand si el ca se bucura de ultimele raze ale zilei. Pe patul nostru din lemn masiv, in mijlocul cuverturii albe se afla un cuib facut dintr-o paturica din lana de merino. Pe marginea albastra a cuibului apare deodata o manuta.
Ma apropii si ma uit la fata fiului meu de un an, care doarme linistit. Pentru o clipa ma intreb ce viseaza si uitandu-ma la pledul albastru, imi aduc aminte de nuantele cobalt-verzui ale marii. El nu a vazut niciodata marea si, cu ochii mintii, il vad cuprins de uimire si bucurie, alergand cu piciorusele nesigure spre intinderea azurie. Mangai paturica si, observand florile imprimate in nuante suave, imi amintesc de manunchiurile de floarea soarelui ale lui Van Gogh si de crizantemele lui Luchian. Respirand adanc pacea care ma inconjoara, ma gandesc cum intr-o zi, ii voi dezvalui fiului meu frumusetea artei. Cu recunostinta, strang usor la piept cuibul facut dintr-o paturica albastra
Adierea blanda a vantului de toamna se strecoara printre perdelele albe ale dormitorului nostru, facand camera sa se infioreze de aerul inmiresmat de afara. Frunze uscate, gutui, miros de lemn ars seara in seminee si roua diminetilor reci. Toate acestea se imbina intr-o singura senzatie, care imi face toata fiinta sa vibreze. Deschid ochii si vad perdelele albe dansand in lumina calda a asfintitului. Covorul crem de lana se rasfrange lenes de sub draperiile lila, parand si el ca se bucura de ultimele raze ale zilei. Pe patul nostru din lemn masiv, in mijlocul cuverturii albe se afla un cuib facut dintr-o paturica din lana de merino. Pe marginea albastra a cuibului apare deodata o manuta.
Ma apropii si ma uit la fata fiului meu de un an, care doarme linistit. Pentru o clipa ma intreb ce viseaza si uitandu-ma la pledul albastru, imi aduc aminte de nuantele cobalt-verzui ale marii. El nu a vazut niciodata marea si, cu ochii mintii, il vad cuprins de uimire si bucurie, alergand cu piciorusele nesigure spre intinderea azurie. Mangai paturica si, observand florile imprimate in nuante suave, imi amintesc de manunchiurile de floarea soarelui ale lui Van Gogh si de crizantemele lui Luchian. Respirand adanc pacea care ma inconjoara, ma gandesc cum intr-o zi, ii voi dezvalui fiului meu frumusetea artei. Cu recunostinta, strang usor la piept cuibul facut dintr-o paturica albastra
Toamna cu ale ei schimbari de temperatura a sosit, iar frigul isi face incet incet loc in case…si ce poate fi mai frumos decat sa stai la fereastra urmarind frunzele ruginii in dansul lor gratios, citind o carte captivanta, band un ceai fierbinte cu o aroma ce are menirea de a anunta sosirea iernii si bucuria sarbatorilor, iar, mai presus de toate fiind invelit in caldura si catifelarea acestui pled in culoarea optimismului. Ce poate fi mai placut si mai relaxant?! Un cadru de vis, un sentiment de fericire si implinire rasarit din aceste mici detalii.
Pe mine, pledul Astrakhan Cobalt, ma duce cu gandul la zile frumoase de primavara/vara. Mi-l imaginez pe un pat aflat in interiorul unui dormitor in care predomina albul. Ar fi o pata de culoare.
Deocamdata nu le am, dar daca l-as avea in dormitorul meu, cu siguranta mi-ar induce macar ideea exprimata mai sus 🙂