Dacă premisa inspirațională de la care pornim este the sky is the limit, atunci arhitectura urbană, fie că vorbim despre metropole sau mici orașe de poveste, este nevoită astăzi să o pună în practică în sensul cel mai strict. Trăim într-o lume în care aglomerările urbane fac ca arhitectura să fie gândită în așa fel încât clădirile să se extindă mai puțin pe orizontală și mai degrabă pe verticală. Da, spre cer.

Renovierung Stadthaus (890 mp utili) – proiectul de revitalizare a unei case de secol XVI din Linz, Austria, este un exemplu evident și foarte instagramabil: echipa mia2 ARCHITEKTUR (arh. Gunar Wilhelm și arh. Sandra Gnigler) a decis să adauge etaje suplimentare construcției inițiale și să păstreze astfel în echilibru nevoile de astăzi ale comunității și moștenirea trecutului.

Ne-a plăcut așa de mult rezultatul, încât nu doar că am pus obiectivul pe lista unei vizite la Linz, dar am inclus în poveste mai multe fotografii decât obișnuim. Te vei bucura, suntem siguri 😉

“Revitalizând și adăugând niveluri acestei clădiri cu o vechime de peste 500 de ani, ne-am dorit să demonstrăm că un proiect de continuare arhitecturală poate fi realizat responsabil nu doar din punct de vedere estetic, ci și social și economic. Pentru noi, este un proiect făcut din pasiune pentru experimente și pentru spațiul construit”, au explicat arhitecții.

Proiectul a făcut parte din lista scurtă a competiției EU Mies van der Rohe 2022. Inițial, clădirea era compusă dintr-un parter și 2 etaje și aparținea unui artizan austriac.

De reținut: creativitatea punctuală are sens doar dacă include și respect pentru întreg.

Monolitul sobru pe care îl vezi la baza clădirii actuale este construcția inițială, păstrată și recondiționată de arhitecții mia2. Iar “revitalizarea” a constat în primul rând în suprapunerea unui nou volum. Noua structură a preluat nivelul streașinii casei de alături și respectă cu strictețe dimensiunile maxime impuse de autorități.

Sigur, arhitecții recunosc fără teamă: înainte să cercetezi proiectul cu atenție, povestea lui poate suna ca un clasic demers de tipul “investitorii maximizează suprafața utilă pentru profit maxim”, însă adevărul este undeva la mijloc.

“Privind de aproape, îți dai seama că este vorba, de fapt, despre un pas curajos, mult prea rar făcut: având în vedere stadiul de degradare avansat în care se afla clădirea și înălțimea sufocant de redusă a tavanelor din corpul inițial, cei mai mulți clienți ar fi hotărât să demoleze întregul corp și să construiască în loc un volum cu înălțimea maximă permisă”, au explicat arhitecții.