Mădălina a terminat Artele şi Designul în Cluj şi a ales să exploreze designul de obiect. I-am descoperit creaţiile acum câteva luni, printr-un comentariu al ei pe Designist, şi  am trecut şi noi la explorarea lămpilor, scaunelor şi a gentuţelor ei cu ilustraţii tot de ea desenate – toate sub umbrela Lightsquare. Ne-a spus că o inspiră spaţiile goale, nevoile oamenilor, lumea din jur, materialele, texturile şi mai puţin alţi designeri. Şi că în primul rând lucrează ce-i place, dar insistă să păstreze o constantă eco în piesele pe care le creează. Iar creaţiile ei luminează (la propriu şi la figurat) de la interioare publice la casele celor care ştiu că un decor cu sare şi piper e unul personalizat spre unicat.

Tu ai terminat Arte şi Design. Ce te-a făcut să alegi designul de obiect? De ce nu graphic design sau alte designuri mai “abstracte”, dar şi mai populare în contextul de la noi?

Am lucrat și lucrez și graphic design cu plăcere, la fel și ilustrație, însă consider că cea mai frumoasă și mai provocatoare ramură a designului o reprezintă creația de obiect, pentru că presupune și puțină tehnică, și ergonomie, iar dacă ai și un simț al responsabilității, ca designer de produs poți ajuta la protejarea mediului și la îmbunătățirea vieții oamenilor. Cu toate acestea la noi e destul de greu să lucrezi așa ceva pentru că există foarte puțini producători, motiv pentru care prefer să lucrez eu produsele de la stadiul de proiect până la forma finită.

Squares (70 x 60 cm) este o lampă de perete ca un puzzle metalic, din cupru şi alamă, pe care o puteţi vedea în Bucureşti la Shift.

Piele de animal, textil şi silicon: o lampă originală, cu  un feel organic, 40 x 50 cm

Când ai început să creezi obiecte? Şi ce au fost mai întâi: gentuţele, lămpile sau scaunele?

Teoretic lămpile. Eram deranjată în facultate de neoane, produse ieftine și inutile de proastă calitate, plus că eram panicată din cauza poluării, și am început să gândesc corpuri de iluminat realizate din materiale reutilizate sau reciclate – îmi imaginam eu pe atunci că dacă nu se investește atât de mult în materia primă costurile vor scădea, deci mai mulți oameni ar avea acces la obiecte frumoase și eco-friendly… Însă nu cred că acest lucru se poate face ușor la scară largă, pentru că aceste materiale trebuie căutate, tratate atent, gândite individual.

Așa am ajuns să lucrez corpuri de iluminat serie limitată sau unicat, după care m-am extins la scaune. Gențile sunt mai mult un hobby, nu pot să-mi dau seama exact dacă ar trebui să fac și asta. Au pornit mai degrabă din dorința de a aplica ilustrațiile pe un produs util.

Lampă de perete din policarbonat, cupru şi lemn: 40 x 60 cm

Birdline (40 x 60 cm) este din policarbonat şi lemn

Cum te descurci cu producţia: alegi în general materiale mai uşor de procesat, tehnici accesibile?

Nu neapărat, nu caut materiale cu care se lucrează ușor, având în vedere că lucrez mai mult unicat, miza nu e să se poată realiza foarte ușor într-o fabrică. Îmi aleg materialele atent și caut “€œimperfecţiuni” naturale, mai ales la blană sau piele. Ca tehnică folosesc câteva mașini electrice pentru lemn, metalele sunt sudate și atacate chimic, iar blana e cusută manual.

Warm feeling (40 x 80 cm), din cupru şi lemn

Louis (40 x 60 cm), din policarbonat şi lemn

Componenta eco, a reciclării materialelor este destul de prezentă în creaţiile tale. Este o coordonată pe care vrei să o păstrezi sau mai degrabă una “de circumstanţă”, care te-a inspirat într-un anumit moment?

Aș dori foarte mult să o păstrez, însă de foarte multe ori m-am lovit de piedici din partea clienților din România, care își doresc produse cu “€œaspect comercial”. Cred că mai am de făcut foarte multe căutări până îmi voi găsi o direcție clară, însă aș dori să păstrez o constantă eco.

Mr Johnson, dintr-o cămaşă reciclată, nasturi şi alte textile. O lampă de perete cu personalitate distinsă şi savuroasă: 35 x 60 cm

Sir Abe, un alt domn pe care l-am primi cu mare drag în casă: din bumbac şi lemn, 30 x 60 cm.

Lămpile tale au un aer ludic, spontan. Au fost create pornind de la un cadru clar pe care urma să-l personalizeze sau vorbesc despre lucrurile care-ţi plac ţie şi pe care le vei integra în continuare obiectelor pe care le faci?

De regulă lucrez pentru mine, lucruri care îmi plac. Se întâmplă ca unele să se integreze foarte bine în spațiile pe care le amenajez, altele încă nu și-au găsit locul potrivit. Lucrez și la comandă însă prefer să îmi selectez clienții. Am lucrat și pro bono acolo unde am simțit că clientul făcea ceva diferit și se implica cu adevărat pentru ceilalți oameni sau pentru mediu.

Lămpi Marie Antoinette, din policarbonat, bumbac şi lemn – vesele şi ingenioase: 30 x 45 cm şi 45 x 70 cm

Cum au apărut scăunelele metalice cu şezut din blană? Sunt o “excentricitate” care ne place 🙂

Deși par destul de serioase au pornit dintr-o glumă cu un bun prieten care azi nu mai e printre noi, despre vacile de lapte olandeze care abia se țin pe picioare sub propria greutate. Le desenam exact în acel moment și după câteva luni m-am hotărât să fac o serie de animăluțe cu blană: mai am o căprioară în mișcare, o masă înaltă inspirată din elefanții lui Dali, iar momentan lucrez la niște oițe românești.

Trebuie să recunosc că am primit și câteva comentarii vizavi de drepturile animalelor, însă eu consider că atâta timp cât aceste animale sunt omorâte oricum pentru carne, faptul că blana lor e folosită într-un mod frumos și nu aruncată nu e neapărat un lucru rău, simt că ele sunt cumva prețuite în acest fel.

E aceeași poveste și cu lemnul, care e cumva înnobilat prin prelucrare, plus că e un material natural care a fost lângă oameni dintotdeauna. Lucrurile acestea au în ele ceva primitv care face trimitere la originea noastră ca indivizi creatori, și la modul de viața simplu și primar, vin cumva ca un pansament pentru sentimentul de înstrăinare față de natură comun omului modern.

Grăsuţ şi drăguţ, ca o văcuţă: 50 x 50 x 35 cm

Taburetele care ne fac poftă de iarnă: cu cadru din fier şi şezut din păr de vacă, respectiv de căprioară: 40 x 45 x 40 cm.

O măsuţă zveltă ca o căprioară, din fier şi cu blat din lemn: 35 x 50 x 100 cm

Dar scaunul roz, cu tapiţerie textilă şi “cutiile” din lemn cu spătar?

Scaunul roz a fost o temă de master cu insipraţie feminină, iar scaunele îmbrăcate în hârtie sau piele sunt un concept pe care vreau să-l realizez în mai multe tenici și materiale, care susține reutilizarea de materiale.

Scaunul roz, feminin, proiectul de master al Mădălinei

Scaun din lemn şi hârtie reciclată, un exemplu de refolosire a materialelor

Ce piese îţi propui să mai creezi, cu ce materiale te-ai gândit să mai lucrezi?

Mă gândesc la oglinzi, zinc, cupru și acizi, și tocmai am început o serie de perne cu ilustrații sau text realizate manual.

Ce simţi tu că ar trebui să se schimbe legat de contextul creatorului din România, a obiectelor personalizate, în serii mici?

Românii ar trebui să înțeleagă că un obiect unicat e lucrat cu grijă și suflet, e exact ca o operă de artă… funcțională; nu poate avea același preț cu un obiect de serie făcut în China, pentru că vorbim de munca manuală directă a unui artist. Plus că e o diferență între manufactura de designer și o bijuterie handmade vândută la un târg pe stradă. Există o școală, un concept, mult studiu și tehnică ce fac diferența. Obiectul unicat realizat de designer e o nișă extrem de îngustă în România și încă e comparat ca preț și semnificație cu produsul “de consum”,  importat.

Lampa Warm feelling, creată de Mădălina, într-un cabinet din Cluj-Napoca. Pe peretele din spate stă tot o lampă, cu interfaţa dintr-o partitură, semnată Lightsquare.

Lămpi create de Mădălina pentru Insomnia Caffe, tot din Cluj-Napoca, un loc pe care ni l-am pus pe listă pentru următoarea oprire în oraş.

Iar visul tău cel mai măreţ ar fi…

…  să amenajez Hotelul Continental din Cluj ca boutique-hotel cu specific transilvănean 🙂

Mai multe piese create de Mădălina Mihailovici puteţi vedea pe site-ul personal sau pe pagina de facebook.

Fotografii prin Lightsquare.