Acum vreo două săptămâni, îți povesteam despre concursul ReDesign Crafts, în care meșteșugurile tradiționale sunt revitalizate prin design contemporan. Astăzi îți spunem tot o poveste #madeinro, tot din sfera meșteșugurilor aduse în prezent. Este vorba de un proiect care ne-a făcut să ne gândim la un pui de somn designish și la un decor diafan 🙂 – colecția de perne XXL din lână “ea” a proaspătului brand IELE, creat de arh. Oana Tudose.

Tu știi ce înseamnă împâslire? 🙂 Dar când ai văzut ultima oară pe cineva torcând? Oana a folosit ambele tehnici tradiționale și a experimentat îndeaproape cu lâna după ce a descoperit că este o materie primă regenerabilă, dar tot mai rar folosită în România. IELE-le au luat naștere, deci, ca un răspuns la salvarea și fructificarea resurselor locale, după ce Oana a văzut cum tone întregi de lână sunt arse sau devin deșeuri purtate de râuri. Textura și cromatica sunt diferite de la o piesă la alta pentru că întregul proiect pune mare accent pe manualitate și pe unicitatea fibrelor de lână. Și face totul singură, cu mâinile ei.

Înainte să o lăsăm pe Oana să “despice firul în 4” :), îți mai spunem doar că în pernele XXL nimic nu e chimic pentru că sunt realizate din materiale biodegradabile și conțin burduf din bumbac organic, care pune bazele unui design sustenabil.

De unde vine numele noului tău proiect? 

Numele brandului a fost inspirat din mitologia românească a ielelor, personajele fascinante situate la limita dintre bine și rău. Mi s-au părut interesante contradicțiile pe care le implică, angelic și demonic, ireal și teluric, dans și devastare, fermecător și imaterial. Vrem să reflectăm aceste tensiuni în design sau în cadrul tehnicilor de prelucrare.

Prima colecție prezentată aici (perne XXL) se numește ea, forma singulară a pronumelui personal feminin “ele” (iele) și reprezintă momentul incipient, o textură ce materializează conceptual un dans frenetic și efemer.

Sunt destule materiale și tehnici tradiționale tot mai puțin valorificate astăzi în proiectele de design. De ce te-ai oprit tocmai la lâna de ovine din Gorj?

Provenind din zona Gorj, m-a intrigat ce se întâmplă cu lâna aici sau, cel puțin, în satele de pe lângă Târgu Jiu. Majoritatea ovinelor sunt crescute pentru carne și lapte, așa că lâna lor nu prezintă niciun interes și are un preț foarte scăzut ca material brut. Tone de lână sunt aruncate în râuri sau arse în fiecare an. Mi s-a părut o risipă “de lux” și am vrut, prin design, să ridic niște semne de întrebare asupra distrugerii intenționate a unui material complet utilizabil.

Cum îți alegi “furnizorii” și cum intri în legătură cu ei? 

Sincer, din întrebat, prin cunoștințe și mult colindat prin sate. Majoritatea sătenilor se cunosc între ei și n-a fost greu să ajung la primul oier. În principal, rasele de ovine sunt aceleași, țurcana și țigaia. Am căutat animale îngrijite, cu o lână mai curată și asta se observă imediat. După tunderea oilor, lâna este spălată și dărăcită în Novaci. Încă mai există un centru de dărăcit care functionează cu program limitat, în funcție de comenzile pe care le primesc.

Cum torci lâna și cum decurge procedeul de împâslire manuală? 🙂

Cred că cea mai mare provocare a fost să găsesc un fus și o furcă în Gorj. Oamenii le-au ars demult și erau foarte intrigați când îi întrebam de asemenea unelte. Într-un final, le-am găsit în podul unei bătrâne din satul Arcani, un fus vechi de aproape 100 de ani, care  avea lemnul tocit și îndoit de uzură. Câteva cunoștințe m-au învățat să torc lâna, așa cum își aminteau că învățaseră de la bunicile lor.

Pentru împâslirea manuală, folosesc lâna spălată și dărăcită în prealabil, pe care o așez în patru straturi, fiecare strat cu fibra perpendiculară pe cel anterior. Am un suport din ratan, pentru ca lâna să nu alunece și la final adaug firul tors manual. Procesul de aplicație a firului tors este mai mult intuitiv și încerc să controlez modelul final cât mai puțin.

Acopăr toată piesa cu pânză și adaug apă fierbinte și săpun ecologic. Printr-un proces de rulare destul de intens, fibrele de lână se conectează și devin fetru. Nu am un timp standard pe care-l urmez, mă opresc din împâslit când sunt mulțumită de rezultat și când fibrele de lână nu se desprind din piesa finală.

Ce urmează pentru IELE? 

Vrem să ne extindem portofoliul și să testăm lâna în combinație cu alte materiale. Momentan lucrăm la o colaborare cu alți designeri de produs, dar mai multe detalii despre asta, în curând. Ca plan pe termen lung, vrem să stabilim un punct permanent de cercetare și un atelier de design în zona Gorj, unde să putem colabora cu diverși designeri, arhitecți, artiști și comunitatea locală.

Fotografii: Mics