De la o imagine dezolantă, în care structura de lemn îmbătrânită tremură chiar dacă se află sub soare…

…la întruchiparea stilului industrial în cheie domestică: strucuri și instalații lăsate la vedere, ce devin parte integrantă din decor, închideri metalice și transparențe, multă lumină și spații interconectate – o amenajare creată mai degrabă prin elemente de construcție și mai puțin prin piese adăugate.

Cine locuiește aici? Andrei Tudor, inginer structurist la Interactive Design,  împreună cu soția lui, care de alfel s-au ocupat îndeaproape de întregul proiect de amenajare.

Mansarda face parte dintr-un imobil ridicat prin anii 1920 și puternic deteriorat până la consolidarea realizată de Andrei Tudor (și echipa sa), după ce l-a achiziționat, în 2014 – apropo, ca să îți faci o idee despre starea clădirii, îți spunem că partea de consolidare și refacere a durat aproximativ 3 ani de muncă intensă și ceva peripeții incluse.

Andrei a colaborat cu arh. Sebastian Kalman pentru adaptarea structurii de lemn: au decis să păstreze înălțimea inițială a podului, dar au modificat pantele acoperișului ca să creeze o înălțime de minimum 1,7 m pe contur. La interior, capsula industrială cu accente vintage acoperă o suprafață totală de 100 mp și o supantă de 15 mp, „desprinsă jos, timid, doar la nivelul unui singur dormitor și al băii”, așa cum ne-a spus proprietarul.

Citește și: Apartamentul care te inspiră să pui o amenajare „pe şine” industriale

La capitolul design interior, echipa a fost întregită de arh. Andrei Mărculescu. 

Rezultatul este un spațiu fluid, boem, unic și foarte cool, care unora s-ar putea să li se pară că impune o distanță, la care nu te-ai aștepta într-un cămin. Privește cu atenție, însă: mansarda nu ia în seamă regulile clasice și își creează propriul spirit domestic prin lumină și finisajele atipice. Dacă ar fi să o personificăm, pare că știe foarte clar ce își dorește și nu s-a ferit să obțină o amenajare fidelă preferințelor ei 😎.

De altfel, amenajarea mizează pe soluții spectaculoase, dar foarte solicitante, cu un instrumentar pe care nu multe echipe de meșteri au fost dispuse să-l abordeze: instalațiile aparente, cea mai mare provocare a proiectului, au fost unul dintre exemple.

„Toate instalațiile (fie ele electrice, termice sau de alimentare cu apă) sunt trecute prin țevi din fontă neagră, <<cum se făceau odată>> mai toate instalațiile blocurilor comuniste. Ca urmare, am întâmpinat probleme când am încercat să găsesc o echipă dispusă să debiteze materialul, să facă filete pentru aproximativ 900 m de țeavă. Într-un final, am ales instalatori pricepuți la instalații de gaz, întrucât doar în acest domeniu se mai folosesc astfel de țevi. De asemenea, întrerupătoarele sunt custom made, adaptate din robineți clasici de fontă”, ne-a povestit Andrei. 

Citește și: Paradisul în stil industrial: un penthouse cu minigrădină, în București

Un detaliu care ne-a lăsat cu gura căscată: suprafețele vitrate sunt formate din aproximativ 140 de bucăți de geam montate în structură metalică și lipite cu chit de geam. 

Și pardoseala a avut parte de un proces minuțios de tratare și cosmetizare, cu etape multiple:

„Am folosit lemn de rășinoase debitat sub formă de plăci de dușumea, ars, apoi periat. Peste el am aplicat produse destinate parchetului, pentru nuanțare (pilitură minerală), și apoi un strat de lac pentru protecție. Problemele nu au lipsit: nu am găsit prea ușor oameni dispuși să <<pârlească”>> 100 mp de dușumea, ca mai apoi să o perieze. La anumite operațiuni am lucrat chiar eu: de exemplu, pentru zidul despărțitor dintre bucătărie și cameră, unde arderea lemnului nu a fost ușor înțeleasă de meșter. Totodată, eu și soția mea ne-am ocupat de nuanțarea pardoselii prin tehnica de vopsire „aleatorie”, nu uniformă”, adaugă Andrei Tudor.

Mobilierul de bucătărie împrumută efectul instalațiilor trecute prin fontă neagră și îl recreează din tablă și corniere metalice, custom made de un atelier de strungărie, după schițele lui Andrei. Lor li s-au adăugat câteva corpuri din lemn masiv de stejar, semnate de atelierul Doi Tâmplari.

Citește și: Și industrial, și cosy într-un apartament cu grădină și terasă din București

Scara de acces la supantă a marcat un alt obstacol depășit la înălțime. Pentru că este creată tot din tablă groasă (de 10 mm) (doar vorbim despre un spațiu industrial, nu?), fără elemente adiționale de susținere, vanguri sau stâlpi, scara era prea grea ca să fie montată în exteriorul casei și adusă apoi în interior. Desigur, soluția suna simplu, dar nu s-a și derulat la fel: sudura plăcilor de tablă s-a petrecut integral în interiorul casei, o altă mișcare neconvențională* a proiectului 😉.

*ca informație din culise și detaliu sugestiv: meșterul sudor, care nu se mai confruntase până atunci cu această solicitare, a salvat în telefon numărul proprietarului mansardei sub eticheta „Andrei – Tablă Groasă” 😄.

Citește și: A venit momentul să vedem cum arată apartamentul unui burlac

Desigur, ca în multe dintre poveștile de amenajare de care proprietarul se ocupă în mod direct, mulțimea de piedici mărunte și întârzieri au venit la pachet cu frustrare și oboseală. Totuși, totul e bine când se termină cu bine:

„Inițial, după ce am terminat, am promis că nu mai fac niciodată așa ceva. Dar sunt cel puțin mândru și mulțumit de ce a ieșit: până la urmă, mi se pare cel mai luminos spațiu în care am intrat vreodată: cele 6 ferestre de  1 x 2m au un mare merit, cu siguranță!”, a încheiat Andrei. 

Fotografii: prin Andrei Tudor