Foarte rar mi s-a întâmplat să petrec grozav la vreo nuntă. De aceea, nici nu prea mă dau în vânt după nunți. Și mai știu câteva persoane care ar fi perfect de acord cu mine. Același meniu în 5 episoade grele (5 sunt?), același scenariu muzical pe ideea “Hai să mulțumim pe toată lumea”, același furt de mireasă înainte de miezul nopții ca să plătească mirele și aceleași dileme cu plicul-cadou, vârât stângaci în mâinile mirilor la plecare.

Însă nunta de poveste a Danei Rogoz și a lui Radu Dragomir mi-a schimbat complet perspectiva, ne-a făcut să exclamăm un șir lung de “Wow” și să ne dorim să fi fost niște spiriduși, ascunși în pădurea Palatului Mogoșoaia, urmărind o altfel de punere în scenă, sinceră, diafană și emoționantă, a Visului unei nopți de vară. Le urăm Casă de piatră! 🙂

Curat nuntă de designist! Nici nu știm ce ne place mai mult: ideea sosirii mirilor pe bicicletă, pom pom-urile în trei culori, rochia și coafura discretă, de zână, a Danei sau cele două cartonașe care alocă simplu, cu scris de mână, locurile mirelui și al miresei. Sau poate tortul tapetat cu fluturi!? Am stat de vorbă cu Dana Rogoz, pardon, Dragomir, care se pregătea să împacheteze pentru plecarea în luna de miere (vor face un tur al Europei cu rulota), despre nunta ei, despre pregătiri, despre cum s-a simțit și ce a însemnat ziua aceea pentru ea, despre viața în București, dar și un pic despre design interior, pentru că știm că de curând și-a amenajat bucătăria în stil vintage …

Nunta a fost organizată în poiana Palatului Mogoșoaia. De obicei, nunțile se țin mai aproape de palat, însă Dana și Radu și-au dorit să amplaseze cortul undeva mai retras, lângă copaci.

Designist: Se spune că la nuntă mirii se distrează cel mai puțin, tocmai pentru că încearcă să împace gusturile diverselor categorii de invitați. La voi, doar uitându-mă la poze, nu am avut deloc senzația asta. Cum a fost?
Dana: Ne-am dorit o nuntă care să ne reprezinte și am mizat pe faptul că, dacă noi vom fi fericiți în ziua nunții și ne vom bucura de petrecere, așa vor fi și invitații. Și în cazul nostru a funcționat. 🙂 A fost cea mai fericită zi din viață mea, clar! Mă uit și acum pe poze și suntem amândoi cu zâmbetul până la urechi. Mulți invitați m-au auzit spunând “€œNu-mi vine să cred, e prea frumos!”. Chiar ăsta era sentimentul… totul s-a legat perfect, nu-mi venea să cred cât de bine îmi e :). Erau lucruri pe care nu aveam cum să le controlez, care ar fi putut pune piedici evenimentului. Spre exemplu, vremea. M-am rugat două luni să nu plouă în noaptea nunții. Știu că se zice că aduce belșug, dar în cazul nostru o ploaie nu ar fi fost un “noroc” căzut din cer. Cu câteva zile înainte, îmi tot spuneam că, œindiferent cum iese organizarea nunții noastre, noi doi să fim fericiți și să ne bucurăm de ziua respectivă. Iar în ziua nunții totul a fost mai frumos decât aș fi putut spera.

Care a fost conceptul nunții tale: o pajiște plină de flori, populată de zâne ca-n povești? Ați gândit voi (tu și soțul tău) totul împreună sau ați “complotat” cu o firmă specializată în organizarea de nunți?
Dana: Ca temă ne-am gândit la „Visul unei nopți de vara”. Eu și Radu știam din start cam ce ne dorim sau, și mai exact, cam ce NU ne dorim. Am făcut research pe net, am început să mergem prin magazine și încet-încet am plănuit cum va arata nunta noastră. Am avut o firmă care s-a ocupat de catering (Quattro Stagioni Il Palazzo -€“ noi am vrut bufet suedez) și care ne-a ajutat, împreună cu o altă echipă, adusă de la studiourile Buftea, la decorarea cortului, a meselor și a poieniței exact după indicațiile noastre. Dar știi ce satisfacție uriașă am avut amândoi când invitații ne-au spus că au simțit că totul e foarte personal, foarte sincer? 🙂 Am știut exact ce vrem și ne-am străduit ca totul să devină realizabil. Am închiriat scaune (chiavari albe) si mese (dreptunghiulare, lungi, pentru care am făcut la comandă fețe de masă, căci nu găseam unele potrivite în oferta agențiilor). Cortul, și el închiriat, l-am lăsat „chel” (adică fără drapaje, fără lustrele din pachetul clasic sau cu mochetă, căci îmi doream foarte mult să fie iarbă verde printre mese). Povestea am creat-o prin detalii: am cumpărat ghirlandele cu becuri, ghivecele cu flori de câmp de pe mese, multe decorațiuni le-am comandat de pe net (etsy.com), iar altele le-am făcut cu mâna mea. La toate astea se adaugă cearșafuri și perne pentru picnic, împrejurul cortului, dar și rame albe cu fotografii cu noi, agățate în copacii din poiană. Pentru că eram sigură că unele fete nu vor respecta dress code-ul (Garden Party) și vor fi pe tocuri, am așezat într-un cufăr papuci de plastic. Acum mă gândesc câte drumuri cu mașina am făcut împreună cu Radu că să organizăm totul…

Mesele au fost decorate cu ghivece de flori, așezate pe o scândură din lemn. Ideea a fost tot a mirilor, nu au apelat la vreo firmă specializată. Au cumpărat 150 de ghivece de la Hornbach, cu florile care le-au plăcut mai mult, în culorile nunții (lila, vernil, ivoire), apoi  pe acestea le-au pus în ghivece albe, cumpărate de la IKEA. Dana și-a dorit să aibă pe mese flori în ghivece, nu flori tăiate, pe care să le arunce a doua zi. Iar la final, fiecare invitat a putut să-și aleagă ghiveciul cu florile care i-au plăcut mai mult și să-l ia acasă pe post de mărturie. Super idee! 🙂

Machiajul Danei, cât mai natural, a fost realizat de Claudiu Anghel. Hair-style: Cristina Trohani – o împletitură lejeră, prinsă la spate cu un ac de păr, cu cristale.

Nunta ta este o adevărată nuntă de designist: adică bifează toate acele caracteristici pe care noi le luăm în calcul atunci când prezentăm idei, insiprație, materiale de lifestyle. De ce crezi ca astfel de nunți, ca a ta, cu elemente simple, diafane, boeme, firești, reprezintă o nișă pe la noi, chiar și în rândurile celor care visează la o nuntă atipică, cu no fuss, dar până la urmă rămân doar cu visarea și le fac tot pe plac rudelor?
Dana: Unii pur și simplu cedează în față rudelor, de dragul cărora ajung să se și căsătorească de multe ori. Dar, repet, eu sunt convinsă că dacă rudele, prietenii apropiați te văd fericit și relaxat în noaptea nunții, bucurându-te de atmosfera pe care ai creat-o, nu au cum să nu se bucure la fel pentru tine. Iar alții cred că își doresc mai mult să impresioneze cu nunta lor și preferă să facă o „demonstrație de forță”, aleg ceva pompos, luxos, fițos, cu fast… ceva ce oricum ai mai văzut la alte zeci de nunți înainte. Și, uite așa, te trezești într-o zi atât de importantă în viața ta, că nu te recunoști nici pe tine, nu recunoști nici ce e în jurul tău. Nu e mai bine o nuntă care să reflecte personalitatea mirilor? În plus, agențiile nu au în pachetele de bază astfel de nunți și probabil că gândul că trebuie să o iei de la zero cu organizarea îi sperie pe mulți. Dar eu îmi aduc aminte cu așa de multă bucurie de perioada efectivă a pregătirilor, am fost super relaxați amândoi… E ca atunci când îți renovezi casa și vezi cum lucrurile iau naștere și se schimbă sub ochii tăi pas cu pas.

Care este piesa deco de la nuntă de care nu te-ai fi putut lipsi? Sau ai fi găsit oricum o metodă creativă să improvizezi pe loc? 🙂
Dana: Pom pom-urile au fost de bază la noi, pentru că nu am vrut un cort clasic, cu drapaje. Așadar, ne trebuiau niște decorațiuni care să acopere tavanul și să creeze o atmosferă blândă, feerică. Sigur, la orice se putea renunța și, în caz de nevoie, se reinventa. Repet, am organizat totul cu calm, așa că am fost productivi până în ultimul moment. Unele idei ne-au venit chiar în ziua nunții. Spre exemplu, deasupra ringului am atârnat un panou luminos pe care scria “€œOui”, primit cadou de la Andreea Esca și soțul ei, acest “Oui” fiind o replică a celui de pe inelul meu de logodnă. Și a fost de mare efect. Cateva decorațiuni mi le-am imaginat într-o noapte de dinaintea nunții, când, de emoție, nu puteam să dorm prea bine. Am creat niște ghirlande din post it-uri verzi (căci verde deschis, lila și ivoire au fost culorile nunții). Prietenei mele, Adela Popescu, nu-i venea să creadă că eu le-am făcut și mai ales cum de mi-a venit ideea asta. Au fost super ușor de făcut și foarte apreciate.

Șervetele au fost legate cu un șnur, de care era prins câte un fluture din hârtie (comandați de aici) și câte o etichetă cu numele fiecărui invitat (etichete comandate aici). Etichetele au fost tot în cele trei culori (ivoire, lila și vernil) și au corespuns culorii fiecărei mese. Șervetele au fost pregătite chiar de Dana.

Mâncarea a fost servită sub forma unui bufet suedez, de la Quattro Stagioni, foarte apreciată. Dulciurile și tortul sunt de la Lidia’s Sweets.

Care a fost cel mai spontan moment de la nuntă? Sau, altfel spus, cât a fost plănuit și cât a fost neprevăzut, spontan, surpriză?
Dana: Cea mai mare surpriză mi-au făcut-o prietenele mele, care mi-au pregătit un filmuleț extrem de emoționant, cu ele cântând o melodie al cărei text îmi era în mod special dedicat. M-am simțit foarte iubită si am plâns :). Nu am avut un desfășurător al nunții, am creat atmosferă, am lăsat DJ-ul la pupitru și petrecerea a mers perfect€, până la 8 dimineața!

Povestea nunții a inclus și un picnic romantic, pe iarbă. Dana și Radu s-au gândit la toate detaliile înainte, pentru ca la nuntă să fie amândoi relaxați și fericiți: de exemplu, în coșurile de paie au ascuns  papuci – pentru invitatele care nu mai rezistau pe tocuri – și spray-uri Autan împtriva țânțarilor. 

Dana și Radu au făcut și un tur al poieniței, pe o bicicletă pentru doi 🙂

Sandalele cu toc purtate la biserică, creație Nalia Varam, au fost înlocuite cu balerini de la Zara, mult mai potriviți pentru o seară relaxată și un party în grădină, cu dans. 

Am văzut ca ați pus fotografii înrămate pe trunchiurile copacilor din poieniță. A cui a fost ideea și cum s-a conturat ea?
Dana: Eu am avut ideea să pregătim rame cu poze cu noi doi, făcute de-a lungul celor 8 ani de când suntem împreună (am ales poze de la aniversările relației noastre, dar și poze din călătorii), pe care să le integrăm în decor. Iar Radu a venit cu ideea să le agățăm chiar în copacii de jur împrejurul cortului. Monatarea lor efectivă am făcut-o eu cu Adela cu o zi înaintea nunții. Era foarte frumos că îmi vedeam toți invitații făcând turul printre copaci, să vadă toate pozele.

Te-ai visat mireasă când erai mică, ca multe fete care își fac proiecții cu mult înainte de momentul căsătoriei? Este nunta pe care ai visat-o sau mult mai mult de atat?
Dana: Să știi că nu prea m-am visat mireasă. Și, oricum, gusturile se schimbă cu vârsta. Dacă m-aș fi luat după ce îmi doream când eram mică, sigur aș fi fost o Cenușăreasă. Dar m-am maturizat, iar opțiunile mele în materie de stil s-au conturat diferit. După cererea în căsătorie (care a fost de Paște) am realizat că, deși nu îmi făcusem niciodată planuri concrete referitoare la acest eveniment, știam foarte clar cum îmi doresc să fie. Partea și mai bună e că eu și Radu ne potrivim, gândim și simțim la fel, așa că am fost întotdeauna de acord cu această viziune a nunții noastre.

Buchetul a fost simplu, doar din floarea miresei. Lumânările de la biserică au fost decorate cu flori de mușețel, iar coronițele domnișoarelor de onoare tot din mușețel. 

Care este orașul cu care asociezi cuvântul design?
Dana: Prima oară m-am gândit la Valencia, oraș pe care l-am vizitat de curând. Și totuși Barcelona e un oraș “€œdesenat” mai pe gustul meu.

E perioada vacanțelor. Ce ai alege între:
a) un apus pe o plajă din Thailanda, cu terase boeme și backpackeri
b) o excursie la Amsterdam, cu multe ieșiri în oraș
c) o vilă cu piscină, a cărei apă pare că se varsă în mare, în insula Lefkada din Grecia

Dana: Clar, varianta a.  Noi am fost backpackeri în India. 🙂

Rochia este creație Parlor by Veronica Zaharia.

Care este cel mai frumos hotel la care ai stat vreodata?
Dana: Un hotel în Malaezia, în insula Langkawi. Erau de fapt multe căsuțe suspendate pe niște stâlpi de lemn, împrăștiate într-o pădure tropicală. Seara, stăteam cu prietenii mei pe balconul casei respective și mâncam fructe exotice.

Pom pom-urile au fost comandate de Dana de pe etsy.com, în culorile nunții, și au fost vreo 260 la număr. Dana le-a aranjat chiar ea, împreună cu domnișoarele de onoare, cu o zi înainte de nuntă. În bătaia vântului, arătau ca niște norișori plutitori, de poveste.

Esti dependentă de design (și aici mă refer la cel interior). Ai vreun design icon preferat?
Dana: Citesc multe reviste, urmăresc site-uri de profil și aș fi cea mai fericită să mă apuc acum să-mi renovez și redecorez casa. Deci da, mă pasionează.

Dar un stil preferat? Știm că tocmai ai făcut un update vintage al bucătăriei voastre…
Dana: Am vrut o bucătărie anii ’50. Deși bucătăria mea nu are dimensiunile celor din revistele de specialitate, a ieșit foarte bine, este locul meu preferat din casă de altfel. Nu pot să spun că mă omor după stilul ultra minimalist care e în trend, prefer un stil mai cozy. Îmi place stilul shabby chic, de exemplu, dar cu măsură, păstrând aerul pozitiv și energic, cât să nu pară apartamentul bunicii.

Acum, după nuntă, ce update plănuiești pentru casă? O canapea, un alt colț vintage, un tapet?
Dana: Am planuri maaaari, dar după ce mă întorc din luna de miere. Cred că cel mai bine mai vorbim atunci, când încep lucrările…

Tortul tapetat cu fluturași stă pe o buturugă. Etajerele lui arată ca niște buturugi suprapuse, iar pe una dintre ele este “scrijelită” o inimioară în care stă scris mesajul “D+R”. Pe o parte a tortului urcă fluturi în culorile lila, vernil și ivoire, doar doi fluturi albi ajungând în vârf. Parcă și simțim ceva fluturi în stomac…

Ce-ți place cel mai mult la orașul în care trăiești? Care ar fi pentru tine un hot spot urban sau o zonă, un traseu? Dar ce anume nu-ți place?
Dana: Imi place:
– să mă plimb prin zona Grădina Icoanei
– MNAC
– librăria Cărturești
– terasa MȚR și târgurile organizate acolo

Nu-mi mai place Centrul Vechi în weekend, când nu ai pe unde să te strecori.

Dacă ți-ai cumpăra un tricou cu mesaj, ce ai scrie pe el?
Dana: “M-am măritat!”

Dana Dragomir rimează cu….. ?
Dana: “Vreau să trag la tir”. 🙂 Chiar aș vrea să învăț să trag cu pușca la țintă. Alina Grigore, prietena mea, se descurcă foarte, foarte bine. 🙂

O seară feerică. Ghirlandele de becuri (160 de metri) au fost cumpărate de la Hornbach și montate atât în cort, cât și în afara lui, printre copaci. 

Fotografii: Paul Diaconu, Alex Domnișoru și Adi Stoicovici