V-am povestit de curând despre Mălâncrav și Valea Zălanului. Rămânem în zonă și facem un popas la Viscri. Dacă deja v-am dat o idee de traseu de vacanță, vă mai spunem că noi ne gândim serios să (re)vizităm zona 🙂 Deocamdată, împreună cu prietenii de la Igloo media vă prezentăm una dintre cele mai frumoase pensiuni din România – Viscri 125.

Povestea acestui proiect temerar a început în anul 2007: Mihai şi Raluca Grigore, doi tineri corporatişti, îşi doreau o casă de vacanţă, undeva pe lângă Făgăraş; lucrau de ani buni în domeniul consultanţei imobiliare, cu un program foarte încărcat. În satele săseşti pe care le vizitaseră, cele mai multe case fuseseră renovate fără prea mult respect faţă de tradiţie, dar la Viscri au descoperit o organizaţie care încerca să conserve cât mai mult din arhitectura veche, se refăceau faţadele, se păstrau străzile pavate cu piatră de râu. Nu ştiau, aşa cum cei mai mulţi dintre prietenii lor i-au suspectat, că prinţul Charles însuşi îşi cumpărase la Viscri o gospodărie, nici că satul face parte deja din patrimoniul UNESCO.

Cei doi s-au decis să cumpere în Viscri o casă neîngrijită de 12 ani, în curtea căreia urzicile crescuseră, ca în poveste, cât un stat de om. Anexele erau pline cu bălegar, astfel încât le-a luat ceva timp doar să vadă ce au de renovat. Osteneala le-a fost însă răsplătită şi au constatat că nu se confruntau cu probleme de structură. Au căutat un arhitect şi au avut şansa să găsească un restaurator de biserici, cu experienţă în zona săsească – Irina Băldescu, cu care au colaborat foarte bine, pe tot parcursul proiectului.

În 2009, s-a născut Petru, primul lor fiu, eveniment care le-a întărit dorinţa de a părăsi aglomeratul Bucureşti pentru un loc mai liniştit şi mai prielnic dezvoltării unui copil. Astfel că au cumpărat în sat şi casa alăturată şi au amenajat-o pentru propriul uz, iar Viscri 125 a devenit nucleul unei pensiuni speciale.

Când copilul a împlinit 6 luni, au închis hainele de birou într-un dulap din podul casei, şi-au suflecat mânecile şi s-au apucat de şantiere, de amenajarea pensiunii şi a unei grădini organice. Curând, a apărut şi cel de-al doilea copil.

Lipită de gardul cetăţii viscrene era de vânzare încă o frumoasă gospodărie şi, simţindu-i potenţialul, cei doi, curajoşi, au cumpărat-o în 2010 şi au renovat-o peste iarnă, în doar câteva luni.

Despre restaurarea în sine vorbesc ca despre o aventură plăcută, cu multe momente de satisfacţie. Au lucrat cu două echipe de constructori: o echipă de meşteri de la Rupea, care au învăţat, din mers, să facă lucrurile repede şi bine şi să acorde maximă atenţie detaliilor şi una dintre puţinele firme de restaurare de monumente autorizate, din Sighişoara.

Aceştia au lucrat cu meşteri locali, care au făcut burlanele, au prelucrat cuprul şi au forjat lămpile şi ornamentele, la faţa locului. Totul a fost gata în 10 luni. Au păstrat tot ce putea fi refolosit: grinzile vechi de stejar (cea din pivniţă poartă încrustat anul 1720), zidurile vechi, amprenta, volumetria, planimetria.

Spaţiile anexe au fost refuncţionalizate: din depozitul de lemn au rezultat două băi, balustradele scării de stejar sunt contravântuirile de la vechea şură. S-au folosit materiale tradiţionale, fie vechi, fie naturale: lemnul nou a fost prelucrat prin mijloace tradiţionale, în băi s-a folosit piatră naturală. Grija pentru detalii a mers până la recondiţionarea obiectelor de mobilier.

Au comandat mânere, cuiere, robinete, veselă, lenjerie care să păstreze spiritul caselor şi să ofere un standard ridicat de confort. Zidurile au fost construite cu cărămizi făcute manual, ţigla a fost recuperată şi completată cu ţiglă produsă în mod tradiţional, la Băţanii Mari, un sat în care încă se mai produce cărămidă ca în urmă cu un secol.

Fireşte, au fost şi probleme. Din cauza lipsei hidroizolaţiilor la fundaţii, părţi din tencuială au căzut cu tot cu perete. Când soluţiile clasice de drenaj n-au fost suficiente, s-a recurs la aplicarea unei tencuieli speciale, care absorbea umiditatea. Bugetul iniţial a fost din această cauză depăşit, iar rambursarea care trebuia să vină din partea APDRP (Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit) s-a cam împotmolit în numeroase etape birocratice. Mihai spune că din tot ce s-a întâmplat în acest răstimp, este singura experienţă pe care nu ar mai repeta-o.

Cine ajunge la Viscri şi poposeşte la pensiunea săsească cu confort occidental, se poate bucura din plin de toate spaţiile frumoase şi de poveştile locului, cu îndemânare recuperate, dar poate participa şi la diverse activităţi: vânătoare de trufe, ture cu bicicletele prin împrejurimi, cursuri de gătit cu bunătăţi de sezon, workshopuri de fotografie sau ateliere de olărit. Sau se poate pur şi simplu relaxa în hamacele din livadă.

Detalii despre cazare găsiți aici.
Constructor: Conpazo Sighişoara
Arhitecți: Irina Băldescu, Piero Banterle şi Letiţia Coşnean

Articol publicat în revista igloo nr. 138 / iunie 2013. Pensiunea Viscri 125 va apărea la începutul lui august și în albumul Conace și pensiuni din România.

Text: Mădălina Mirea / Foto: Şerban Bonciocat