Cu riscul de a ți se părea că exagerăm, o să răspundem ferm: TOT. Iată ⇓

Corpurile de iluminat vin de la Domicilio. Mobilierul și accesoriile, de la Ikea, Jysk. 

Chiar dacă pare, nu este vreo fotografie pe care am păstrat-o într-un moodboard scandinav inspirațional 😊 . Este un studio de 60 mp aflat la ultimul etaj al unui imobil interbelic bucureștean de lângă Cișmigiu și transformat de arh. Rucsandra Popescu de la WDE sign într-un spațiu-getaway pentru un cuplu care nu mai găsea loc pentru propriile hobby-uri în apartamentul familiei, aflat la un etaj inferior.

“Scopul definit inițial era acela de închiriere. Totuși, pare-se că, după finalizare, proprietarii s-au îndrăgostit de atmosfera creată și sunt hotărâți să îl păstreze pentru uzul propriu – mai ales mica bucătărie generos dotată pentru atelierul de prăjiturit al doamnei. Per total, am încercat să reproducem atmosfera anilor de glorie ai imobilului (ridicat în 1938) reinterpretând pardoselile de mozaic găsite și inserând tâmplării și glasvanduri interioare”, ne-a povestit Rucsandra.

Citește și: Povestea casei de vacanță gata în 10 luni!

De fapt, spectaculosul studioului stă tocmai în minimizarea resurselor și a limitelor: puține materiale folosite, o cromatică redusă, separări transparente și treceri line între zone. Relaxant, continuu, cu funcționalități clare.

“În rest, iluminat din abundență, aer industrial, piese de mobilier minim invazive, astfel încât să nu sufocăm spațiul și așa redus + un mare măslin moștenit, care pare că se simte bine în noua lui casă” 🌿.

Citește și: Un cocon bucureștean scăldat în soare, cu măslin pe terasă și cadă în dormitor

Seninul funcțional despre care îți spuneam mai sus este sugerat de compartimentarea subtilă: dintr-un tot comun, studioul s-a subîmpărțit în intrare + zonă de zi + zonă de noapte (despre care arhitecta ne-a povestit folosind fermecătoarea etichetă alcov ❤️):

“Am optat pentru închiderea unui spațiu restrâns, de numai 3 x 2 m, cu partiții mobile de sticlă transparentă și frame metalic în care sunt incluse și două uși batante pe colț, care tansformă alcovul într-un spatiu semideschis și integrat zonei de zi la nevoie”.

Citește și: Soluții de amenajare out of the box într-un apartament mic, de 28 mp

Tăblia patului este un riflaj de lemn stejar triplustrat custom made, la fel ca paravanele separatoare și paramentele din spațiile de depozitare. 

Diningul nici că ar fi putut nimeri un loc mai potrivit decât în balconul integrat în living, cu noua tâmplărie în spirit industrial. ⇑ ⇓

Riflajele din lemn de stejar funcționează ca separator între camera de zi și baia studioului și ascunde un dulap înzidit/minidressing. 

Baia și-a schimbat complet înfățișarea, de la finisaje la infrastructura de instalații. Mai precis, ca să elibereze spațiul de caloriferele răspândite în întregul studio, arhitecta a ales montarea unui sistem de încălzire prin pardoseală. Iar asta a dus la o refacere dificilă a întregii pardoseli…

“…dar rezultatul a constat în obținerea unui nivel de călcare unitar, fără praguri”.

(da, la asta ⇑ ne-am referit când am menționat trecerile line între zone 🙂 ).

Citește și: Cum e să vezi Tour Eiffel pe fereastra din baie…

Materialele de finisaj pereți-pardoseli vin de la CE.SI Ceramica. Obiectele sanitare și robinetele, de la Roka, Bugnatese.

Noua pardoseală reproduce patternul inițial, dar îi transformă cromatica: din grej-roșu inițial, în alb-negru. Nișele de depozitare sunt custom made de echipa arhitectei, din lemn masiv sau MDF furniruit. Paravanul dușului este produs din sticlă și metal vopsit, tot custom made.

Tot mobilierul încastrat este custom made și realizat de WDE sign după desenele arhitectei. Blaturile din piatră compozită vin de la Silestone. 

Pardoseala mozaic se repetă și în bucătărie. De altfel, cuplul bi(non)color (așa cum l-a numit arhitecta) care îmbracă întreaga bucătărie a venit ca o alegere firească și echilibrată: încăperea a primit destinația de atelier de prăjiturit și asta îi va da, cu siguranță, suficientă energie și culoare suplimentară în timpul “exploatării culinare”.

Proiectul a durat aproximativ 5 luni, la care trebuie să adăugăm cele 2 luni și jumătate de întârzieri din pricina carantinei și a livrărilor internaționale complicate. Dacă durata nu te sperie, însă, e nevoie să asculți mărturisirea completă a arhitectei, ca să ai toate elementele poveștii:

“Dificultățile inerente într-o reamenajare sunt cele legate de fragilitatea structurii în care lucrăm (să nu uităm că este vorba despre un imobil multilevel din 1938), așa că orice intervenție structurală a fost exclusă. De asemenea, infrastructura instalațiilor era una precară, iar intervențiile noastre au fost foarte dificile pentru că nu ne doream să producem eventuale neplăceri vecinilor”, ne-a spus ea. 

Dacă plănuiești, deci, o asemenea lucrare de anvergură, privește mai întâi imaginile acestea atât de instagramabile și apoi înarmează-te cu răbdare 😊. Spor la treabă!

Fotografii: Sabin Prodan, Rucsandra Popescu (imagini înainte de amenajare)