De vorbă cu Anca Nistor despre ceramică, delicatețe și răbdare

Poate o să sune cam abrupt, dar când am văzut prima oară piesele ceramice ale timișorencei Anca Nistor, de la Nistora Ceramics, mi s-a făcut brusc foame. Platourile acelea întiiiinse, cu rotunjimi neuniforme, în nuanțe lăptoase, asta e, trebuie să recunosc, m-au dus mereu cu gândul la plăcinte calde, cum ți se înfățișează prin povești cu ospețe. Lingurițele albe, cu cozi luuuuungi, par modelate exact cât să înhațe și ultimele vișine din borcanul cu compot.

Și cred că știu și de ce am impresia asta. Anca lucrează “nistoarele”, așa cum își autointitulează creațiile, cu multă dragoste, răbdare, curiozitate și ceva îndrăzneală, așa cum se cuvine să gătești pentru oameni dragi. Iar vasele ei neregulate și nepretențioase nu lasă loc pentru griji. Par coapte în și pentru tihnă.

Știu că ești un ceramist self-taught, dar de unde pasiunea asta? Când ai făcut primele piese și ce te-a inspirat?

Dragostea mea pentru ceramică e de când sunt adultă, atracția mea pentru elementul pământ e de când mă știu. Mirosul pământului, răcoarea și textura lutului mă astâmpără. Lucrul cu lutul îți împrumută din lentoarea lui și te învață răbdarea pe care erai sigur că nu o ai. Pomenesc de răbdare pentru că, în lipsa vreunei școli formale de artă, dar îmboldită de dorința tot mai puternică de a face ceramică, am început să învăț singură, pipăind, greșind, pierzându-mi răbdarea. Asta era acum vreo 4 ani și nu sunt semne să îmi treacă pofta de lucrat cu lutul. E o ucenicie de o viață.

În 2014 ai renunțat la jobul tău și te-ai dedicat full-time ceramicii. Poate un artist ceramist să se întrețină în România numai din ce creează? 

Cu toate că eu încă nu sunt acolo, îmi face impresia că da, teoretic, un ceramist s-ar putea întreține din munca sa, în România. Spun “teoretic” pentru că, exact la fel ca în orice alt domeniu creativ cu finalitate comercială, e musai să găsești acel sweet spot unde se intersectează ce îți place ție la nebunie să faci cu ce visau până acum cumpărătorii tăi și nu găseau. Cred că dacă faci acel gen de ceramică ce te reprezintă, ce te conține, cu care nu ți-e rușine, pentru că nu e un compromis comercial cu care te simți inconfortabil, dar care totuși e un produs vandabil și monetizat corect, atunci da, cred că asta te înscrie în cursă.

Mai e nevoie și de alte lucruri fără de care nu se poate: abilități de comunicare, de marketing, de vânzări, de customer service, apoi cunoștințe de contabilitate și anduranță în trânta cu statul român. Desigur, mai ai nevoie și de o varietate de platforme de vânzare: un site cu magazin online (al tău sau/și al altora), boutique/concept store-uri care îți revând marfa, târguri curatoriate frumos. Momentan, interfața mea cu lumea o reprezintă paginile Nistora Ceramics pe Facebook și Instagram, apoi, într-o măsură destul de mică, târgurile.

În descrierea vaselor și obiectelor Nistora Ceramics vorbești adeseori despre dragoste, despre delicatețe și despre răbdare. Ce alte cuvinte o mai caracterizează pe artista ceramistă Anca Nistor?   

Mărturisesc că haina de artistă ceramistă mi-e cel puțin cu două numere prea mare, iar titulatura în care mă regăsesc este cea de ucenic. Sunt ucenic blidar, cred că astea sunt cuvintele care mă caracterizează mai degrabă. Ca orice ucenic, sunt doritoare și pripită și zilnic curioasă. Și, mai ales, greșesc copios. Ăsta e aurul ucenicului, doar greșind memorezi cu adevărat, eu așa cred. Plus că greșelile repetate aduc beneficiul adiacent că micesc orgoliul, iar din ăla avem destul.

Piesele tale sunt unice și fiecare dintre ele are propriile particularități și neregularități. Povestește-ne puțin cum lucrezi, cum îți alegi materialele, care sunt pașii care te duc la o nouă piesă.  

Folosesc două feluri de lut: un lut din Covasna pentru piesele de teracotă, prietenoase și fără fasoane, și un lut alb-unt din Germania, pentru piesele întrucâtva mai delicate ca textură și cromatică. Ambele tipuri de lut îmi sunt livrate prin curier, la atelier, în calupuri de 10 și 15 kilograme. După ce desfac calupurile, tai din ele o felie suficientă, pe care o întind apoi cu ajutorul unui utilaj cu valțuri sau cu făcăleț cu mânere. Din fâșia de lut obținută tai apoi conturul de blid dorit, apoi răsfrâng și modelez cu degetele bordura discului de lut. Urmează apoi uscarea cât mai lentă, timp de cel puțin 5 zile, apoi finisarea. Cam la o săptămână de la modelare, o farfurie intră la prima ardere în cuporul pentru ceramică, la 800 grade Celsius, timp de 20 de ore. După prima ardere urmează glazurarea, și ea manuală, individuală, apoi a doua și ultima ardere, timp de alte 20 de ore, la 1050 grade.

Ce tip de amenajare crezi că li s-ar potrivi cel mai bine pieselor Nistora Ceramics? 🙂 

Blidele mele se găsesc în tot soiul de case. Le-am văzut și în bucătării extrem de Scandinavian chic, și pe mese de sărbătoare, între meniuri caligrafiate manual și frunze de eucalipt prinse de șervetul textil, și în bucătăria mea absolut banală, și între așternuturi de bumbac ales, pentru un mic dejun după care nu te grăbești nicăieri. Îmi place să sper că blidele mele “nu vorbesc neîntrebate”, nu acaparează dialogul obiectelor din jurul lor, pentru că încerc să le croiesc fără stridențe texturale sau de culoare.

Cum a decurs organizarea primului tău atelier?

Cuptorul meu cel mititel a venit acum aproape 2 ani, tocmai într-un moment de fundătură, în care simțeam că e musai să am un cuptor al meu (până atunci profitasem de generozitatea unui producător de ceramică din oraș, în al cărui cuptor îmi puteam arde uneori piesele modelate acasă), dar nu îmi permiteam nicicum să cumpăr unul. Și uite că am primit cuptorul cadou, ceea ce a absolut uimitor. E drept că nu funcționa nimic în el, așa încât a trebuit recondiționat aproape piesă cu piesă, toate comandate pe internet din SUA, Anglia și Germania. Șeful de șantier și apoi electricianul de serviciu a fost, ca întotdeauna, soțul meu cel fain și priceput la toate. A durat vreo jumătate de an până am adunat toate piesele necesare și am făcut prima probă de ardere, iar între timp am pregătit și micuțul atelier pe care îl folosesc acum. E un atelier cât un lift, dar eu mă simt minunat acolo, are toată liniștea și lumina frumoasă care îmi trebuie.

Ce va mai aduce anul 2017 pentru Nistora Ceramics?

Cel mai și cel mai important, vara lui 2017 îl aduce pe primul nostru copiluț 🙂 . Asta înseamnă, desigur, o schimbare consistentă și în munca mea cu lutul, începând cu faptul că mi-am petrecut primele luni de sarcină departe de atelier, ceea ce nu mi-a fost ușor deloc, dar cu celebrele grețuri nu prea ai ce negocia. Odată cu primăvara parcă încep și eu să ies din hibernare și îmi doresc nespus să revin în atelier și să lucrez, fără să ambreiez prea mult, desigur. În momentul de față nu pot fi încă sigură cum anume se vor configura lucrurile odată cu venirea fiului nostru, dar știu sigur că acolo unde e dragoste se găsește o cale. Drumul meu de învățare, și ca mamă, și ca ucenic blidar, e abia la început.

Dacă iubești ceramica contemporană, nu uita că sâmbătă, pe 20 mai, are loc târgul Made in RO #Ceramică, unde te vei întâlni cu 15 creatori pe val: cei mai talentați artiști/designeri ceramiști, dar și designeri care activează în alte domenii (fashion, bijuterie, obiect), dar care au în lucru proiecte colaborative pe zona de ceramică sau includ ceramica în creațiile lor. Te așteptăm pe Str. Alexandru Philippide nr. 5, etaj 2 (este strada din spatele Institutului Francez), între 11.00 și 20.00.

Fotografii: Andreea Alexandroni   

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our BlogVisit Our BlogVisit Our Blog