Arch-millennials: de vorbă cu arhitectul Bogdan Ciocodeică

Cu siguranță ai auzit de multe ori despre ei – milenialii. Poate chiar tu faci parte din această categorie demografică. Potrivit dicționarului Merriam Webster, millennials s-au născut între începutul anilor 1980 și jumătatea anilor 1990 și sunt indivizi care, comparativ cu părinții lor, sunt foarte familiarizați cu tehnologia și noile media, călătoresc mult, sunt deschiși și pun mare preț pe soluțiile creative fără să neglijeze pragmatismul și funcționalitatea.

O definiție care ni s-a părut că se potrivește foarte bine acestei noi generații de arhitecți pentru care contează calitatea, valoarea, relația cu beneficiarul și care acceptă provocări, fără să lase compromisul să se strecoare neinvitat în proiect. Iar de la asta până la noua rubrică Arch-millennials n-au mai fost decât niște click-uri, o serie de propuneri și interviuri cu oameni pe care voiam de mai demult să-i cunoaștem mai bine.

Bogdan

Bogdan Ciocodeică

Primul pe lista noastră de arch-millennials, Bogdan Ciocodeică (născut: 1986), este unul dintre cei mai prolifici arhitecți români ai momentului – au scris despre el Archdaily, Yatzer, a avut (și urmează să aibă) proiecte internaționale și modelează, așa cum ne spune chiar el, minimalismul eclectic cu accente maximaliste în case, restaurante și cafenele românești și nu numai. Am vorbit cu Bogdan despre diferențele dintre arhitectura văzută din interiorul domeniului și din afara lui, despre surprize și dificultăți și, mai ales, despre legăturile fine dintre estetică și funcționalitate într-un proiect de arhitectură sau design interior.

Începem cu o întrebare clasică: de unde și de când arhitectura? 

Dintotdeauna arhitectura. Încă din copilărie eram atras de latura estetică a lucrurilor, am urmat cursuri de pictură timp de 10 ani și mereu am știut că voi rămâne într-un domeniu creativ. Toate acestea, combinate cu spiritul pragmatic și sprijinul părinților, au făcut ca arhitectura să fie alegerea naturală. Traseul a fost unul firesc, spun eu: creștere și acumulare. Am lucrat încă din primul an de facultate, ceea ce mi-a oferit o șansă incredibil de valoroasă, de acumulare de experiență și de a înțelege, de fapt, ce înseamnă arhitectura în viața reală, dincolo de ce învățam la școala. După 10 ani de lucru în diverse birouri de arhitectură, am început ca freelancer, la început în diverse asocieri și colaborări, după care pe cont propriu.

Bogdan

Proiect: casa de vacanță. Foto: Bogdan Ciocodeică

Spuneai că, lucrând încă din primul an de facultate, ai putut învăța ce înseamnă arhitectura dincolo de ce învățai la școală. Cum te-a surprins? Cum îți imaginai înainte că o să fie să lucrezi și ce păreri ți s-au schimbat între timp?

Consider că am fost norocos din punctul acesta de vedere. Începând să lucrez foarte devreme am înțeles care sunt diferențele între proiecțiile pe care le aveam și realitatea “din șantier”, astfel că nu am avut niciodată așteptări nerealiste și m-am raportat destul de rațional la profesie. Cred că cel mai important lucru care s-a schimbat pe parcurs a fost că am învățat să am răbdare. Dacă la început eram mereu nerăbdător să văd produsul finit, am înțeles că lucrurile bune au nevoie de un timp și un ritm al lor și că, de fapt, satisfacția vine și din parcursul și trasformarea unui proiect, nu doar din rezultatul final.

Bogdan

Proiect: Apartment LC. Foto: Kinga Tomos 

Cum ți-ai caracteriza stilul? Ce este esențial pentru tine să dai unui proiect ca să poți spune că ești mândru de el?

Minimalism eclectic cu accente maximaliste. Cele mai importante aspecte pentru mine sunt flexibilitatea și verstilitatea în fața unui proiect. Nu cred într-un “stil personal”, cred că fiecare proiect este diferit și necesită răspunsuri diferite din partea arhitectului. Am norocul să pot selecta proiectele la care doresc să lucrez și sunt foarte implicat în toate în egală măsură, dând maximum posibil pentru fiecare, astfel încât la final am un sentiment de împlinire și satisfacție indiferent de tipologia de proiect la care am lucrat.

Bogdan

Proiect: entrance store. Foto: Cosmin Dragomir

Care este cel mai dificil pas al unui proiect?

Cea mai mare provocare pentru un proiect cred că o reprezintă etapa implementării și aceasta este totodată și cea mai mare provocare a mea. Din păcate, este din ce în ce mai greu să găsești echipele potrivite de executanți cu care să lucrezi. Dacă la capitolul furnizori, materiale, mobilier practic avem acces la orice din piața mondială, la capitolul construcție și implementare lucrurile stau mult mai prost. În urma exodului forței de muncă au rămas foarte puțini executanți pricepuți care pot să transpună conceptul în realitate și atunci am înțeles că trebuie să avem o serie de colaboratori stabili cu care știm că putem obține rezultatul pe care îl căutăm.

BogdanProiect: casa de vacanță. Foto: Bogdan Ciocodeică

Ce ai vrea să se știe cu precădere despre profesia ta? La ce trebuie să se aștepte eventualii clienți când apelează la tine sau la un arhitect?

Cred că e foarte important de precizat că, pe lângă demersul creativ, latura estetică, etapa de concept, există și multe alte aspecte foarte pragmatice, realiste, care nu au legătură cu vizualul. Aș spune că, în profesia de arhitect, 30% este componenta creativă și 70% cea administrativă și de implementare a unui proiect. E o profesie mult mai cerebrală și pragmatică decât își imaginează cei din exterior. Cel mai important lucru pe care noi îl oferim beneficiarilor cred că este abordarea față de proiect. Sunt adeptul unei abordări de tip arhitectural, spațial și mai puțin decorativ, aceasta din urma fiind doar layerul final al unui proiect.

Bogdan

Proiect: Marseille student housing. Foto: Bogdan Ciocodeică

Ce forme ia compromisul pentru tine în proiectele pe care le semnezi?

Dupa cum spuneam, sunt 100% implicat în toate proiectele mele, așa că încerc să nu fac niciun compromis. Cheia pentru mine stă în faptul că nu privesc niciodată proiectul ca pe o entitate rigidă, un produs final. El este un organism viu, care trăiește și se metamorfozează pe parcurs. Proiectele au o viață a lor și evoluează chiar și după ce misiunea arhitectului s-a încheiat.E foarte interesant să revezi proiecte mai vechi și să înțelegi dinamica locului odată ce a început să fie folosit, să observi cum se raportează utilizatorii la spațiu și în ce fel le-a afectat el comportamentul.

Bogdan

Proiect: Apartament LC. Foto: Kinga Tomos

Cu ce arhitect sau designer ți-ai dori să colaborezi?

Cel mai mult mi-ar plăcea o colaborare cu designeri de mobilier brazilieni. În urma unei călătorii în America de Sud, am descoperit școala de design brazilian și am fost fascinat. Nivelul de măiestrie în ceea ce privește finisarea pieselor, calitatea materialelor și sensibilitatea estetică sunt absolut incredibile. Mi-ar plăcea foarte mult să integrez astfel de obiecte în proiectele mele. Din păcate, momentan e un lucru foarte dificil din cauza relațiilor economice și a distanței între Europa și Brazilia, care fac aproape imposibilă pătrunderea acestora pe piața de aici.

BogdanProiect: Kokoterie Bistro Urban. Foto: Kinga Tomos

Care e cel mai nou proiect în care ai fost implicat?

Cel mai recent proiect finalizat este Koketerie Bistro Urban. Este un spațiu intim, cu oameni cool, situat pe Calea Victoriei. Un proiect de suflet, în primul rând, pentru că am colaborat cu prieteni la acest proiect și, în al doilea rând, pentru că e fix genul de amenajare la care îmi place să lucrez: un spațiu dificil, cu multe constrângeri, care pune intens roțile creative și pragmatice în mișcare.

Bogdan

Proiect: Marseille student housing. Foto: Bogdan Ciocodeică

Ce urmează pentru tine?

Urmează o toamnă intensă și un sfârșit de an la fel de intens. Lucrăm la o serie de proiecte rezidențiale high-end în București și în țară, un club și un cămin privat în Marseille, Franța.

Așteptăm atunci să vedem fotografiile :).

Leave a Reply

Facebook IconTwitter IconVisit Our Instagram FeedVisit Our Instagram FeedVisit Our Instagram Feed