Se spune că bucuriile sunt muze leneșe. Și se mai spune că nimic nu dă aripi creative mai mari decât singurătatea și gândurile copleșitoare. Dacă punem aceste coordonate cap la cap, am putea concluziona că ultimul an, care ne-a scos din zona de confort pe mulți dintre noi, a fost un teren propice pentru artă și pentru designul de avangardă.

Noua colecție fashion experimentală și conceptuală Il Lamento, creată de designerul român Carmen Emanuela Popa, ne este dovadă clară: sugerează apăsările cotidiene ale omului modern și contradicțiile lui constante prin forme arhitecturale, texturi stratificate și asimetrii extrase din deconstructivismul lui Picasso.

Trebuie să recunoaștem că noi am fost cuceriți din prima de siluetele lor contorsionate și de explozia de culori și paiete, care îndulcesc tema sumbră a colecției. Ah, pune la socoteală și accentele sport care își găsesc locul surprinzător de bine în aceste compoziții.

Se pare că și organizatorii recentului London Fashion Week au avut aceeași reacție: la final de februarie, piesele Il Lamento au făcut parte din secțiunea Profile Designer a festivalului care a avut loc în format online, ca promotoare ale inovației într-o lume care își continuă evoluția în ciuda neprevăzutului.

Pentru context, mai trebuie să spunem că este vorba despre cea de-a doua participare a designerului Carmen Emanuela Popa la London Fashion Week: colecția Ancient Dream, pe care a prezentat-o acolo în septembrie 2020, i-a adus, în presa franceză, comparația cu designerul britanic Alexander McQueen.

Carmen Emanuela Popa

Mai jos, am stat de vorbă cu designerul despre întrepătrunderea dintre artă și design, despre creația în vremuri pandemice și despre importanța fashionului în vremuri în care universul nostru s-a mutat între patru pereți.

Citește și: La intersecția manifestărilor creative: de vorbă cu artista multidisciplinară Cristina Mocan (Arcasha)

Ai absolvit Facultatea de Arte Decorative și Design din cadrul Universității Naționale de Arte, București, ai un masterat în același domeniu și în prezent urmezi studiile doctorale. Care sunt primele tale amintiri despre fashion?

Totul este legat de cursurile de desen de la Casa Pionierilor din orașul meu natal, Adjud. Acolo, încă de pe holurile care duceau către clasele diferitelor discipline, te îmbia un miros de uleiuri / guașe combinat cu un subtil iz de tutun. Pentru mine, această atmosferă a rămas cea mai emoționantă dintre toate trăite până acum, poate pentru că propaga un dulce al artei alături de care, iată, astăzi trăiesc. Din clasele primare și până în cele liceale am explorat în amănunt acest spațiu: am făcut studii de desen și multe lucrări tematice în culoare.

În toată această perioadă mă preocupau desenul / schițele care surprindeau de multe ori elemente suprarealiste. Am participat la un concurs de fashion design, am luat un premiu și așa am început să mă gândesc serios la fascinația pe care această formă de creație mi-o provoca. Au urmat alte concursuri, alte premii și multe lucrări, apoi au venit facultatea și perioada petrecută la Veneția, cu o bursă de studii. Acum, gust fericirea care s-a sedimentat după toată această libertate.

Cum se integrează Il Lamento în acest peisaj?

Într-un eseu din 2019 scriam despre dramatismul cu care artistul Picasso își învăluie discursul plastic. Tot cu acea ocazie, compuneam pasajul „Il lamento di Picasso”, o analogie la lucrările geometrizate ale pictorului. Ideea colecției a apărut acolo, însă mi-am dorit foarte mult să o pot înfățișa în varianta reală. Așa că am pornit de la principiul reliefării deconstructivismul în plan 3D, pe care Picasso a exploatat-o atât de mult în arta sa, mai ales că acest dialog perpetuu dintre realitate și interpretarea anatomică este prezent și în sculpturile lui.

Piesele vestimentare Il Lamento înseamnă materialități high-tech, țesături ecologice, structuri paietate, arealuri pictate embosat. Toate aceste elemente fac, pe rând sau prin suprapunere, subiectul colecției: supliciul cotidian al supraviețuirii și al singurătății, lupta continuă pe care omul o experimentează în drumul către fericire.

Cum ai resimțit energia festivalului prin filtrul formatului online? 

Acest început de an la London Fashion Week a fost unul efervescent, cu multe vârfuri de inspirație care își au bazele în romantism, dar și în previziuni ale unui viitor tehnologizat. Este un semn că evoluția, în general, își are mersul ei firesc și mă bucur să fac parte din contextul expunerii în cadrul acestei platforme internaționale!

Accentuarea laturii online a ajutat mult încă de la început. Am aplicat pentru această ediție în 2020, după ce British Fashion Council a lansat o provocare de participare pe platforma digitală London Fashion Week, care combină acum îmbrăcămintea pentru bărbați cu cea pentru femei. Este o soluție care oferă designerilor o flexibilitate mai mare: am știut că lucrările mele, care fac referire la fashion-ul conceptual, vor avea un bun placement în acest context și că este o metodă mai ușoară și directă de a avea vizibilitate extinsă.

„Platforma vizează atât publicul comercial, cât și pe cel de consum, îmbrățișând dialogul cultural, creativitatea și spiritul plin de umor pentru care sunt cunoscute moda britanică și Londra” – iată un scurt citat din prezentarea oficială a secțiunii Profile Designer. LFW explorează cu multă generozitate declarațiile artistice aflate sub semnul unei onestități a inovației și a ideilor emergente.

Ducând mai departe discuția despre obiectul vestimentar care împrumută elemente ale artei contemporane și migrează către ea, cum se reflectă multidisciplinaritatea în lucrările tale? 

Tema lucrării mele doctorale își propune să facă din obiectul vestimentar un mesager al însușirilor ideale pe care omul le poate avea. Personajele mele mediază între lipsurile societății și valorizarea ei, fac apel la pacifism și la igienizare din punct de vedere moral. Sunt subiecte care mă frământă si din acest motiv lucrările mele capătă o alură de obiect artistic care se află în slujba unui concept specific.

Arta contemporană a fiecărei epoci este o reflectare a condiției existențiale din acea perioadă. Cred că 2021 include un amalgam de stări, un amestec de istorii și un proces de reconfigurare a poziției noastre față de cei din jur, însă va mai fi nevoie de timp până lucrurile se vor stabiliza în acest sens. Revoltele și strigătele de iubire creează arta contemporană.

Cum ți-au influențat activitatea pandemia și lockdown-urile ultimului an?

Pentru mine, această perioadă a fost destul de ușor de parcurs pentru că și înainte lucram foarte mult în atelier. Etapa cea mai dificilă a fost cea de neclaritate de la începutul pandemiei, când nu se cunoșteau foarte multe amănunte despre fenomen. De atunci, însă, am lucrat mult și am descoperit mult. De asemenea, multe dintre ideile și proiectele mele au căpătat forme noi înainte de a căpăta materialitate. Sper că toate aceste modificări în ceea ce privește noile infrastructuri culturale să faciliteze metodele de expunere a artei, în general.

Ce valențe are fashionul într-o perioadă în care, pentru mulți dintre noi, viața se petrece mai ales la interior, departe de ochii celorlalți? 

Atât cât va mai dura acest aspect de intro-habitat, cred că ar trebui să gândim într-o manieră strategică: cum ne dorim să arate imaginea noastră în condiții ideale, ce ne definește personalitatea, care sunt detaliile care vorbesc despre sensibilitățile noastre, dar și despre ce ne conferă o alură de self power?

Acum avem un tablou vizual foarte consistent, pe care îl putem privi mai mult decât înainte, putem face un puzzle teoretic în ceea ce privește rezolvarea problemelor de stil, care, poate, erau de mult timp în așteptare. Nu numai rezolvarea inconvenientelor medicale trebuie să ne preocupe, ci și a celor de ordin estetic, care, în mare măsură, trebuie făcută profesionist: mi-ar plăcea ca, așa cum avem un medic de familie, să existe, de exemplu, un stilist de familie.

2021 rămâne un an al nesiguranței, dar ne-ar plăcea să știm mai multe despre eventualele planuri pe care ți le-ați trecut în agendă.

Este adevărat că s-au anulat o serie de expoziții care urmau să aibă loc pe parcursul acestui an în varianta fizică, însă platformele online își deschid brațele și rămâne să pot lucra intens pentru o revelare cât mai sinceră a fiecărei idei pe care o am atunci când o nouă colecție începe să capete contur fizic. Voi fi prezentă la London Fashion Week pentru sezonul din iunie anul acesta.

Îți propun să încheiem cu câteva întrebări scurte, care cer răspunsuri asemenea 😊.

Dacă ai fi o cameră, ce ați fi?

Un cub cu pereții din apă cristalină și unduitoare.

Care este ultima descoperire pe care ai făcut-o design-wise?

Inserarea stilului și a dinamicii sport în outfit-urile de secol XVIII și în fashion-ul experimental, așa cum este și cazul colecției Il Lamento.

Ce material este subestimat? Dar supraestimat?

Subestimat: țesăturile fine organice. Supraestimat: denimul. Ambele din punctul de vedere al utilizării.

Care este cel mai extravagant obiect pe care îl ai?

O geacă albă din neopren cu imprimeu colorat flags and flowers, iar cele hiper-extravagante sunt în mine.

Fotografii: prin Carmen Emanuela Popa