Un apartament ca o insulă suspendată
Cutia albă, cu pereţi de sticlă pare că realizează trecerea spre o altă dimensiune. Accentele în culori fluorescente, desprinse parcă din decorul unui film science-fiction, funcţionează ca repere într-o mare de alb, creionând atmosfera aproape supranaturală. Open space-ul este tăiat în două de o suită de panouri translucide, dispuse în zig-zag, un fel de cameră a oglinzilor desfăşurată pe lung. Intrarea se face printr-un spaţiu telescopic, flancat pe ambele laturi de suprafeţe verticale şi obturat frontal de o serie de fâşii de sticlă în spatele cărora se desfăşoară livingul.
Conceptul de amenajare a pornit de la apropierea locului faţă de mare. Primul pas a fost demolarea pereţilor interiori, urmată de realizarea unui background în întregime alb. Zonele distincte au fost apoi conturate prin amplasarea corpurilor de mobilier în mici „grupuri” mai mult sau mai puţin colorate, ca o serie de insule ce plutesc în marea de alb şi sunt totuşi temeinic ancorate. O variană modernă, high-tech, a legendarei insule greceşti Delos, loc de naştere al zeilor, despre care se credea că ar fi legată de adâncurile mării prin doi stâlpi indestructibili.
Atmosfera “mitică”, supranaturală este întregită de prezenţa „fulgerului” – aici, un tub luminos, cu formă neregulată, care străbate plafonul de la un capăt la altul. Prezenţa acestuia se leagă de o serie de panouri translucide, ale căror culori fluorescente se schimbă în funcţie de lumină şi mişcare. Senzaţia creată este aceea de a te afla în prezenţa unor forme de viaţă abisale, ale căror membrane străvezii pulsează ca răspuns la cele mai mici schimbări din mediul lor.
Dintr-o perspectivă pragmatică, aceste panouri au un rol bine definit, anume de a semnala trecerea de la zona de zi la cea de noapte. Însă această trecere este fluidă, organică. Nuanţele fluorescente ale panourilor se regăsesc şi în piesele de mobilier, de la Intro Design şi Innova. Corpurile de iluminat poartă marca Helios.
Dimensiunea ludică a spaţiului se simte cu precădere atunci când există mişcare: fiecare pas provoacă o modificare a percepţiei, obiectele înconjurătoare schimbându-şi cromatica, dar şi nivelul de transparenţă şi reflexie. Avem de-a face cu un spaţiu cu şi pentru visare. Articolul a fost preluat din numărul 105 al revistei igloo. Text: Anca Rotar |