Poate unul dintre cele mai sâcâitoare lucruri peste care dăm cu toții de-a lungul vieții profesionale este obligația de a repara greșelile făcute de altcineva. Nu ni se întâmplă tuturor la fel de des (unii suntem chiar foarte norocoși!), dar sigur implică un efort prelungit. Pentru asta pot depune mărturie și arhitecții z e r o p a t r u (arh. Mădălina Iftimi și arh. Valentin Ionescu), care au semnat unul dintre proiectele incluse în cea mai nouă ediție a albumului Lifestyle Design Interior by Delta Studio: o casă de 285 mp de lângă București, care fusese renovată în urmă cu doi ani, dar care ducea lipsă de continuitate și de fluiditate.

“Abordarea unei locuințe amenajate după anumite tendințe presupune un proces mult mai bogat decât simpla alegere a unor noi culori, finisaje sau piese de mobilier. În cazul de față, discutăm despre locuința unei familii cu 2 copii, o casă renovată recent, care deborda de încercări de a face fiecare spațiu special. Au rezultat spații distincte ca atmosferă și stil, toate adunate sub același acoperiș”, ne-au explicat arhitecții.

Primul punct al brief-ului primit de arhitecți: renunțarea la delimitarea foarte strictă a încăperilor. Iar de aici au răsărit și au căpătat o formă și celelalte nevoi ale spațiului: mai multă libertate, mai multă deschidere și mai ales o imagine egală cu sine însăși a casei, cu trăsături estetice comune tuturor zonelor.

Ca urmare, zona de zi de la parter – living, dining și bucătărie – a renunțat la limitele vizuale: arhitecții au folosit soluția uniformizării pardoselii prin parchetul din lemn de stejar.

Citește și: Un apartament comunist care aparținea părinților și-a “fluidizat” compartimentarea pe gustul copiilor.

Lemnul de stejar a devenit apoi personaj principal în povestea continuității: pornind din zona de acces, îmbracă un riflaj care separă, pe toată lungimea, holul de intrare de casa scării și se continuă ca fundal pentru zona de living.

Bucătăria longitudinală deschisă către dining păstrează o imagine epurată, cu materiale puține, cromatică plană, animată de doar câteva accente de alamă. Funcționalitatea este pe primul loc: încăperea are multe spații de depozitare mascate.

Citește și: Nu ne putem decide: cald sau rece? Amândouă.

De aici mai departe, stejarul și alama se perpetuează și leagă vizual spațiile de la parter cu cele de la etaj: riflajul din zona de acces revine și pe casa scării, balustrada din prim plan este realizată din bare de alamă, iar mâna curentă, din același lemn de stejar – o soluție la care arhitecții au recurs din dorința de a nu tulbura economia amenajării.

“Cerința inițială a clienților noștri a fost a unei balustrade transparente din sticlă. Totuși, pentru că intenția noastră era de a limita numărul de materiale și de a aduce în scenă o prezență elegantă și tăcută, dar capabilă să ofere protecție celor 2 copii mici, soluția pentru care am optat împreună cu proprietarii casei a fost confecționarea unei balustrade cu montanți din alamă și mână curentă din lemn, care a susținut mult mai bine ideea întregului proiect”, ne-au povestit ei.

Citește și: Cum și-a amenajat una dintre cititoarele noastre casa de la liziera pădurii, în Brașov

La etaj, dormitorul este “purtătorul de cuvânt” al fluidității: nuanțe pale, o “tăblie” supradimensionată care pune un semn de exclamare cromatic și mult spațiu liber. Dressing-ul parțial deschis îndrăznește un joc de nuanțe și texturi de sine stătător – draperiile din catifea verde și furnirul mobilierului.

În baia matrimonială, alama intră din nou în discuție. 

La finalul poveștii noastre, dormitorul copiilor este o paranteză explicabilă în traseul amenajării: își ia spiritul ludic din jocurile vizuale ale formelor, dar păstrează liniștea specifică zonelor de noapte prin nuanțele pastelate. Spațiile de depozitare încastrate îmbracă întreaga cameră, ascunde “recuzita” bogată a copiilor, așa că suprafețele pot rămâne surprinzător de libere cu ușurință.

“Intenția folosirii materialelor – căldura lemnului natural care conturează întregul parter, pusă în valoare de simple accente de alamă – a fost, pe lângă naturalețea și firescul lor, chiar aceea de a le putea percepe frumusețea în cuplu și după ce vor îmbătrâni”, ne-au spus arhitecții.

N-am vrea să credeți că ne-am sensibilizat exagerat, dar uneori designul interior reglat fin se aseamănă cu o poveste de dragoste echilibrată, nu? 🙂

Fotografii: Vlad Albu pentru z e r o p a t r u